Constantin Soare îşi prezintă cazul: Cu patru ani în urmă, am primit o notificare din partea Primăriei Municipiului Bucureşti, potrivit căreia imobilul din strada Buzeşti, numărul 31,  proprietatea mea, va fi expropriat pentru utilitate publică. La data respectivă era în vigoare Legea 33/1994, care respecta Constituţia, în sensul că despăgubirea era în principiu stabilită prin negociere şi se plătea înainte de a ţi se lua imobilul. Acum, a apărut o nouă Lege (198/2004), concepută pentru autostrăzi care, prin inginerii juridice succesive, a fost modificată şi completată, astfel încât să se aplice practic în toate cazurile de exproprieri. Această lege permite eludarea Constituţiei, în sensul că se oferă o sumă pe care nu o poţi nici verifica, nici negocia, deci se pune semnul egalităţii între oferta expropriatorului şi caracterul drept al despăgubirii.  În cazul în care nu accepţi oferta, suma respectivă se consemnează la bancă pe numele expropriatului, imobilul trece în proprietatea expropriatorului şi te judeci ani în şir până obţii o hotărâre judecătorească cu suma finală, deci nici nu poate fi vorba de vreun caracter prealabil al despăgubirii. Între timp, te priveşte unde stai şi cu ce bani plăteşti. Au fost emise o hotărâre de guvern şi nişte norme metodologice de aplicare a acestei legi, prin care se stipulează că, în cazul terenurilor ocupate cu construcţii de locuinţe, trecerea în posesia expropriatorului are loc în zece zile calendaristice de la data la care obligaţia de plată a despăgubirii a fost îndeplinită. Un om normal înţelege asta ca fiind după ce există o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie. Expropriatorul, Primăria Municipiului Bucureşti în cazul meu, consideră că obligaţia de plată a fost îndeplinită în momentul în care suma oferită de el şi neacceptată de mine s-a consemnat la bancă. Am o adresă cu acest conţinut, primită ieri, şi mă aştept ca în orice zi să vină cu buldozerul la poartă. Situaţia este comună pentru 70-80 de proprietaţi şi, probabil, va ieşi un scandal uriaş. Dacă lăsăm lucrurile aşa, mâine nimeni nu mai poate fi sigur de locuinţa şi proprietatea sa.

Avocatul Myra Vasilescu răspunde: Legea 198/2004 a fost modificată prin Legea 184/2008, iar aceasta prevede: “Art. 9. - (1) Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului”.

Normele juridice care fac obiectul nemulţumirii domnului Constantin Soare nu oferă nicio portiţă de scăpare pentru proprietarul care urmează a fi deposedat pentru utilitatea publică, el neavând nicio modalitate de a-şi spune părerea în legătură cu suma propusă ca despăgubire. Nicio contestaţie, fie ea şi pe cale judecătorească, nu suspendă procedura exproprierii, chiar dacă situaţia proprietarului expropriat încă nu este rezolvată. Legislaţia României, deşi, pe de-o parte, apară dreptul de proprietate prin numeroase norme juridice, totuşi prezintă şi o serie de legi, cu caracter de-a dreptul abuziv, care încalcă acest drept fundamental. Termenul de expropriere este foarte scurt, proprietarii sunt rapid deposedaţi de imobile, iar expropriatul poate să se judece şi 4-5 ani cu expropriatorul, că să obţină o despăgubire cât de cât rezonabilă. În practică,  există situaţia unui proprietar de terenuri, domnul Ştefan Stoian care, de mai bine de 10 ani, are terenurile blocate.  Deţine 6100 mp în Siseşti, parcelaţi în şase loturi şi, în toate certificatele de urbanism primeşte interdicţia de a vinde, de a închiria şi de a împrejmui terenurile, deoarece pe proprietatea sa se va construi o reţea de drumuri. Terenurile rămân blocate, proprietarul nu se poate bucura de prerogativele conferite de dreptul său, momentul exproprierii şi al despăgubirii nu se ştie încă. Păgubitul Ştefan Stoian urmează să plăteasca în continuare impozite exorbitante pentru nişte terenuri care îi aparţin numai pe hârtie. Din cauza unor asemenea situaţii,  România şi-a atras condamnări la CEDO. Mai multe hotărâri CEDO au constatat că, din cauza legislaţiei României în materie de expropriere, se încalcă abuziv dreptul de proprietate, titularul urmând să îşi piardă definitiv toate atributele dreptului de proprietate, fără a fi despăgubit prealabil, ci ulterior exproprierii.  În opinia mea, astfel de norme, legale teoretic, dar practic abuzive, amintesc de imobilele preluate în acelasi mod abuziv în perioada comunistă. Unii proprietari primeau despăgubiri şi nimeni nu întreba dacă sunt sau nu de acord cu sumele respective. Se pare că  istoria se repetă şi România nu a învăţat încă să-şi apere şi să-şi respecte cetăţenii. Astfel de legi au prevederi cu adevărat neconstituţionale, deoarece legea fundamentală a ţării, stipulează clar, la articolul 44,  că exproprierea trebuie făcută cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, iar despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul. Tot ce pot recomanda persoanelor victime ale acestor legi abuzive este să încerce să se adreseze CEDO cu plângeri pentru încălcarea dreptului de proprietate”.