Spunesitu.ro lansează campania Falsul liberalism al lui Traian Băsescu, pentru a arăta cum mint Traian Băsescu şi PDL când susţin că măsurile Guvernului Boc sunt de dreapta şi reformatoare, chiar liberale.  În realitate, măsurile guvernului sunt haotice, incoerente, antiliberale, iar efectele lor sunt dezastruoase.

Campania porneşte de la studiul „Falsul liberalism al lui Traian Băsescu sau Cum se foloseşte Traian Băsescu de liberalism ca să se legitimeze”, realizat de Fundaţia  Horia Rusu, care demonstrează că între vorba liberală şi fapta antiliberală e o distanţă ca de la cer la pământ. Conştient că măsurile Guvernului Boc nu au nicio legătură cu liberalismul şi cu reforma, Traian Băsescu a adaptat măsurile la liberalism.

Prima dezbatere a campaniei spunesitu.ro se referă la disponibilizările din sectorul bugetar. Disponibilizările bugetare din 2009-2010, au fost făcute cantitativ şi la întâmplare. Sindicatele au anunţat recent că alte 30.000 de disponibilizări din companiile de stat vor fi făcute în 2011, ca urmare a anagajamentelor României faţă de FMI. Intraţi aici într-o dezbatere despre noul acord cu FMI. Dacă restructurarea companiilor de stat se va face la fel de haotic şi arbitrar ca disponibilizările din 2009-2010, efectele vor fi la fel dezastruoase. Cum trebuiau făcute disponibilzările în sectorul de stat, în 2009-2010, pentru a produce efecte benefice?

Disponibilizările sau cum să extragi maxim de profit dintr-o situaţie care îţi este vădit defavorabilă

Studiul Fundaţiei Horia Rusu „Falsul liberalism al lui Traian Băsescu” (link), arată, în capitolul care tratează disponibilizările, că modul în care s-a făcut „marea restructurare”,  în anii 2009-2010, nu are nicio legătură cu statul minimal la care visa Traian Băsescu. Disponibilizările din sectorul de stat au reprezentat, în discursul lui Traian Băsescu, unul dintre principalele elemente de reformă a statului, care trebuia pus în practică de Guvernul Boc. La finalul anului 2010, după marile valuri de disponibilizări, preşedintele lăuda performanţele Guvernului, pretinzând că efectele au fost cele dorite şi că o parte din reforma statului a fost astfel înfăptuită.

Prin această deformare a realităţii, Traian Băsescu nu a făcut decât să extragă un maxim de profit din nişte măsuri luate fără niciun calcul şi la întâmplare, la constrângerile FMI şi ale crizei. Citiţi aici un editorial despre "Cum n-am ieşit din criză, în 2011", după ce am aplicat măsurile impuse de FMI (link). Intenţia lui Traian Băsescu a fost aceea de a trasforma chiar şi măsurile cele mai nepopulare într-un avantaj pentru sine şi pentru PDL.

Cum trebuiau făcute disponibilizările, pentru a fi conforme cu un stat minimal

Un stat minimal presupune printre altele, şi un aparat bugetar central suplu, debirocratizat şi descentralizat. Dacă se dorea cu adevărat instituirea unui astfel de stat, disponibilizările trebuiau să vizeze, în      principal, administraţia publică centrală, într-adevăr supradimensionată. Apoi, disponibilzările trebuiau însoţite de măsuri de reîncadrare a persoanelor disponibilizate, lucru care nu s-a întâmplat.

În loc să se ajungă la un aparat de stat suplu, eficient, profesionalizat şi bine plătit, s-a obţinut contrariul: un aparat de stat ceva mai mic, la fel de prost plătit şi la fel de ineficient. La aceste efecte negative s-au mai adăugat şi şomajul, împovărarea în plus a contribuabililor şi mii sau zeci de mii de procese câştigate de disponibilizaţi împotriva statului.

Cum s-au făcut disponibilizările

S-au disponibilizat 88.000 de bugetari în 2010, de acolo de unde nu trebuia. S-au făcut restructurări la spitale şi şcoli s-a angajat la Ministerul Turismului, Economiei şi Internelor

Statisticile rezultă că în administraţia publică centrală, în 2010, s-au făcut disponibilizări de 19.518 de bugetari. Prin comparaţie, reducerile din administraţia publică locală, spitale şi şcoli a fost de aproximativ 65.000 de persoane.

În intervalul decembrie 2009-octombrie 2010 s-au dat afară, în total, 88.365 de bugetari. Dintre aceştia, 33.519 au fost de la autorităţile executive locale (primării, consilii locale, consilii judeţene etc), 19.025 din şcoli, 12.723 din spitale şi numai 19.518 din administraţia publică centrală (ministere şi alte structuri aflate în coordonare, subordonare etc).

Ce s-a întâmplat cu administraţia publică centrală în 2009: una s-a pretins în discurs (9200 de reduceri), alta s-a prevăzut în actele normative (8071 de disponibilizări), cu totul altceva arată statisticile (880 disponibilizări).

Statisticile MFP arată că, în 2009, s-au disponibilizat 18.410 bugetari, dintre care numai 880 din administraţia publică centrală. Guvernul a pretins că se vor disponibiliza 9.200 de bugetari din administraţia centrală până la finele lui 2009.

Atât miniştrii, cât şi premierul au pretins că prin acest act normativ vor fi reduse 9.200 de posturi. Numărul total de reduceri de posturi, prevăzut de reorganizarea celor 50 de instituţii din subordinea Guvernului şi a ministerelor este însă de numai 8.071.

Principalul act normativ care a stat la baza disponibilizărilor în 2009 a fost Legea nr. 329 din noiembrie 2009, ce a vizat administraţia publică centrală (diverse structuri din cadrul Guvernului şi a ministerelor). Disponibilizările prevăzute în lege trebuiau aplicate până la finalul lui 2009. Or, statisticile MFP, arată că pe tot parcursul anului 2009 s-au disponibilizat, în total, numai 882 de posturi. Aceleaşi statistici arată că cele mai multe reduceri de posturi, în 2009, s-au făcut în sănătate (14.763 de posturi) şi educaţie (7.452 de posturi). În administraţia publică locală s-au angajat 4.685 de persoane. S-ar putea adăuga la cele 880 de posturi din administraţia centrală şi 627 de reduceri din diverse structuri din Ministerul Sănătăţii, prevăzute de Legea 329/2009 şi, la limită, şi 400 de reduceri din structurile din subordinea Ministerului Educaţiei. Chiar şi-aşa s-ar ajunge la o reducere totală de 1907 de posturi, dar, în niciun caz, nu s-au redus 8.071, cât s-a pretins în actele mormative din 2009.

Efectele contrare produse de disponibilizări

Efectele cantitative ale OUG 63/2010

Potrivit statisticilor, s-a reuşit, prin OUG 63/2010, să se dea afară din autorităţile executive locale (primării, consilii locale, consilii judeţene etc) un număr de 33.519 persoane. Având în vedere că la cele 33.519 se mai adugă 19.025 de persoane din şcoli şi 12.723 din spitale, rezultă că principalele vizate au fost administraţia publică locală + educaţia şi sănătatea, şi mai puţin administraţia centrală.

Restructurarea cantitativă, făcută la repezeală (din iulie 2010 până în septembrie 2010) în primării, consilii locale şi consilii judeţene se pare că a atras după sine mii de procese câştigate de disponibilizaţi în instanţe. Aceste câştiguri ale disponibilizaţilor în instanţe vor fi plătite bineînţeles tot din buzunarul contribuabilor.s

S-au restructurat acele structuri care se finanţau din venituri proprii şi mai puţin acelea care se finanţau de la bugetul de stat

Principalul motiv al restructurărilor din 2009 şi 2010 a fost reducerea cheltuielilor bugetare, pentru ca România să se încadreze parametrilor negociaţi cu FMI. Or dacă acesta a fost motorul real al procesului de restructurare, evident ar fost să se reducă posturi de la acele structuri din cadrul Guvernului şi ministerelor care se finanţau de la bugetul de stat şi nu de la cele care se finanţau din venituri proprii.