Prezentul raport de monitorizare vizează activitatea instituţiilor implicate în procesul de restituire, din perioada februarie 2010 (de când a fost declanşată procedura-pilot la adresa României) – februarie 2011. 

Concluziile şi recomandările de ordin legislativ ale spunesitu.ro

Procesul de restituire implică două mari niveluri – local şi central –, atât experienţa postcomunistă, cât şi raportul de faţă arătând că problemele de întârziere a acestui proces pot fi identificate la ambele niveluri. Cele mai multe dosare de retrocedare sunt blocate în prezent la autorităţile locale (nivelul local) şi la ANRP (nivelul central). De aceea, este necesar ca măsurile imediate pe care actorii implicaţi ar trebui să le ia să vizeze ambele niveluri.

Propunem ca, în vederea accelerării procedurii de restituire la nivel local, să se elaboreze acte normative constrângătoare, cu termene precise şi cu sancţiuni în caz de nerespectare a termenelor de soluţionare.

În ceea ce priveşte nivelul central al procesului de restituire, raportul de monitorizare arată că numai 20% dintre dosarele care au fost transmise de autorităţile locale la ANRP au fost analizate. Acelaşi raport mai arată că traseul parcurs de un dosar de la ANRP către CCSD, de la CCSD înapoi la ANRP sau la DADN este foarte greoi.

La nivelul CCSD, instituţie-cheie în procesul de despăgubire, activitatea se desfăşoară într-un ritm foarte lent. De aceea, trebuie să se găsească o soluţie de simplificare la acest nivel central de despăgubire.

Întârzierile semnalate mai sus, la actorii responsabili de implementarea procesului de restituire/despăgubire, sunt însă cauzate, în cel mai mare grad, de legislaţia defectuoasă şi de lipsa sancţiunilor. Soluţia ar trebuie să vină din partea actorilor responsabili de elaborarea politicilor (Parlament, Guvern, Ministerul Justiţiei etc). În perioada monitorizată, aceste instituţii nu au desfăşurat nicio activitate relevantă.

Fondul Proprietatea, a fost, în sfârşit listat la bursă, însă foştii proprietari despăgubiţi nu sunt mulţumiţi de valoarea la care sunt cotate acţiunile. Se pun astfel problema, în ce măsură această entitate este un mecanism eficient şi echitabil de despăgubire. Actorii implicaţi în elaborarea procesului de restituire ar trebui să analize în mod responsabil această modalitate de despăgubire.

Lungul drum al unui dosar de restituire/despăgubire

Pentru a înţelege activitatea desfăşurată de fiecare instituţie monitorizată în parte, o clarificare a traseului pe care îl parcurge un dosar de retrocedare este necesară.

* Nivelul local al procesului restituire/despăgubire:

Dosarele de restituire/despăgubire se depun la autorităţile locale (primării, prefecturi, societăţi comerciale etc). Aceste autorităţi locale analizează dosarele şi dau un răspuns: de restituire în natură sau de propunere de despăgubiri, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă.

Acea parte a dosarelor, care s-a soluţionat prin propunere de despăgubiri, se trimite la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), pentru a estima cuantumul şi tipul despăgubirii.

* Nivelul central al procesului de restituire/despăgubire

În cadrul ANRP, funcţionează alte două organisme, cu rol diferenţiat: Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) şi Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar (DADN).

Dosarele mai trec printr-o a doua analiză la ANRP şi, dacă se constată că sunt incomplete, se retrimit către autorităţile locale, pentru a fi reanalizate şi, eventual, completate. Statisticile arată că un număr foarte mare de dosare este retrimis de către ANRP autorităţilor locale, ca urmare a faptului că acestea sunt incomplete.

După ce ANRP a verificat dacă dosarele sunt sau nu complete, acest organism le trimite la CCSD (un organ intern al ANRP), pentru a le evalua şi a emite titlurile de despăgubire, cu cuantumul despăgubirii aferent.

Odată emis titltul de despăgubire şi stabilită valoarea despăgubirii, beneficiarul dosarului (revendicatorul) poate opta pentru despăgubiri în numerar sau în acţiuni. În funcţie de opţiunea făcută, dosarul este trimis la DADN, dacă s-a optat pentru despăgubiri băneşti (în limita a 500.000 RON) sau înapoi la ANRP, dacă s-a ales despăgubirea în acţiuni la Fondul Proprietatea. Având în vedere că din iunie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată, beneficiarii sunt obligaţi să accepte acţiunile la FP.

Monitorizarea activităţii instituţiilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înaintează cu pas de melc

* Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), organ în cadrul ANRP:

În cele 7 şedinţe în care s-a întrunit CCSD în 2010:

            - a aprobat, în vederea trimiterii către evaluator, un număr de 4229 de dosare;

            - a supus aprobării, un număr de 6137 de dosare.

Având în vedere că raportul anual de activitate pentru 2010 nu a fost încă publicat de către această instituţie, numărul titlurilor de despăgubire emise în acest an nu este cunoscut. Se cunoaşte totuşi faptul că, până în octombrie 2010, au fost emise în total 10.345 (5%) de titluri de despăgubire, în contextul în care totalul notificărilor la nivel naţional este de 202.782. Jumătate din totalul notificărilor au fost analizate şi numai un sfert a primit un răspuns, adică au trecut de nivelul local al  procesului despăgubire.

CCSD are un rol cheie în traseul general al unui dosar de retrocedare, având în vedere că este cea care emite titlurile de despăgubire şi stabileşte cuantumul despăgubirii – una dintre etapele finale ale prcesului. Activitatea ei însă este una foarte înceată, având în vedere că până în octombrie 2010, a emis titluri de despăgbuire pentru doar 22% din totalul dosarelor depuse la CCSD. CCSD este, prin urmare, instituţia-chieie implicată în procesul despăgubirii şi, la nivelul ei, activitatea este foarte înceată.

* Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar (DADN):

În perioada 1 iulie - 27 septembrie 2010, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii a emis 1181 de titluri de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea, al căror cuantum este de 1.206.965.510 RON.

* Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Finanţe nu au ţinut decât conferinţe

Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Finanţe, în afară de câteva conferinţe ţinute în 2011, nu au făcut nimic, din octombrie 2010, de când s-a pronunţat decizia-pilot.

* Comisiile de specialitate din Parlament nu au desfăşurat nicio activitate relevantă

În perioada monitorizată, Comisia pentru drepturile Omului din Camera Deputaţilor nu a dat decât un aviz favorabil OUG 62/2010 privind suspenadare titlurilor de plată, în noiembrie 2010[1].

Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi din Senat nu a desfăşurat niciun fel de activitate relevantă în această materie, în perioada februarie 2010-februarie 2011.

* Guvernul României a format un grup de lucru care nu a făcut nimic

Printr-o decizie a primului-ministru, din 2 decembrie 2010, s-a format un comitet interministerial care să se implice în procesul de reformare a legislaţiei şi procedurilor din domeniul restituirii proprietăţilor. Acest comitet este format din reprezentanţi ai Guvernului şi ai mai multor ministere:  Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Ministerul Afacerilor Externe.

Guvernul a format acel comitet interministerial, cu scopul de a identifica nişte soluţii legislative, însă nu a dat niciun termen în care acest organism de lucru trebuie să găsească nişte soluţii. Or, în contextul în care România mai are la dispoziţie 17 luni să identifice o soluţie viabilă, ea nu îşi permite luxul de a crea un comitet interministerial care să lucreze fără niciun termen.

Interpretarea datelor rezultate din monitorizare

* În 2010, multe dosare blocate la ANRP

ANRP încă nu a publicat raportul anual de activitate pe anul 2010. Din comunicatele de presă, publicate pe situl său, rezultă că numărul total al dosarelor aprobate spre a fi trimise la evaluator sau în vederea începerii procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire a fost mai mare în 2010 decât în 2009 (când au fost aprobate 3483 de dosare).

Dar această cifră nu înseamnă nimic, atâta timp cât procedura de emitere a titlurilor nu s-a finalizat. Numărul despăgubiţilor efectiv (persoanele deţinătoare de titluri de plată) rămâne unul foarte mic. Acest lucru este explicabil prin obligarea DADN de a suspenda, pentru doi ani, emiterea titlurilor de plată, prin OUG 62/2010.

* Cei mai mulţi dintre cei care au fost obligaţi să opteze pentru acţiuni la FP, le-au vândut

În perioada ce a urmat suspendării emiterii titlurilor de plată (iulie-decembrie 2010), deţinătorii unor titluri de despăgubire au fost obligaţi să transforme aceste titluri în titluri de conversie în acţiuni la FP. Aşa se explică numărul mare al conversiilor în acţiuni, din perioada iulie-decembrie 2010: 2981. Ceea ce este interesant este că, în aceeaşi perioadă, mai mult de jumătate dintre cei care au fost nevoiţi să-şi transforme titlurile de despăgubire în acţiuni la FP, au şi cesionat aceste acţiuni (1509 cesiuni în perioada septembrie-decembrie 2010). Cel mai probabil este ca numărul cesiunilor să fie mult mai mare, având în vedere că datele cu privire la câte cesiuni s-au făcut în perioada iulie-septembrie 2010 (perioadă ce a urmat OUG 62/2010), nu sunt disponibile.

Faptul că numărul mare de foşti proprietari, care şi-a vândut acţiunile la FP este unul foarte mare, arată că acest Fond Proprietatea nu este un sistem eficient şi echitabil de despăgubire, chiar dacă, recent, a fost listat la bursă. Asociaţiile de proprietari despăgubiţi au anunţat că nu sunt mulţumiţi de valoarea acţiunilor la FP şi intenţionează să dea statul în judecată.

[1] http://www.cdep.ro/comisii/drepturile_omului/pdf/2010/av634.pdf