“O fantomă bântuie Europa”. N-are formă şi nici consistenţă, dar totuşi există, are stil şi este subversivă. Şi, desigur, se vede foarte bine pe peliculă. Dovezi cu privire la apriţiile ei se tot ivesc, iar cel mai recent se pare că a fost văzută la Londra. Mai precis, la unul dintre cele mai mari muzee de arte decorative din lume. Este vorba despre fantoma postmodernismului şi ea poate fi văzută de aproape la Victoria and Albert Museum, din Londra, în cadrul expoziţiei “Postmodernism: Style and Subversion 1970–1990”. Şi pentru cu tot suntem stat membru UE, iar a călători este frumos, uşor şi mereu surpinzător, cine are drum prin capitala Marii Britanii, în următoarele patru luni, poate merge să o vadă cu proprii ochi.

Ce este postmodernismul şi cum a apărut el?

Aceasta este întrebarea în jurul căreia a fost concepută expoziţia “Postmodernism: Style and Subversion 1970–1990”. Folosind forme şi categorii aprţinând domeniilor artei, arhitecturii şi, mai ales, design-ului expoziţia îşi propune să investigheze postmodernismul, acest omniprezent, dar atât de greu de definit fenomen cultural al epocii noastre.

Legenda spune că povestea fantomei postmodernismului s-a născut din dorinţa unei generaţii de arhitecţi de a aduce formă şi culoare pe austerele şi monotonele faţade ale clădirilor moderniste. Această revenire a ornamentului se produce, însă, sub forme neaşteptate şi hibridizate, lucru ce atrage critici dure, care îi blamau pe arhitecţi de o introducere a kitsch-ului în artă. Charles Alexander Jencks, supranumit „profetul postmodernismului în arhitectură” definea postmodernismul ca pe o reacţie critică la adresa modernismului, care vine, însă, tocmai din miezul modernismului însuşi.

 Celebra clădire AT&T (Sony), creată de Philip Johnson și Grace Jones într-o creație Jean-Paul Goude 

Aşadar, cei care au drum pe la Londra, vor putea vedea în cadrul expoziţiei “Postmodernism: Style and Subversion 1970–1990”, lucrări aparţinând unor nume ca Philip Johnson – autorul celebrelor Seagram Building, Sony Building şi Glass House – Aldo Rossi, dar şi Terry Farrell, arhitectul britanic cândva comparat cu Arnold Schwarzenegger, graţie formelor robotice utilizate în construcţii.

În acelaşi loc pot fi admirate lucrări de design ale italienilor de la Memphis Design Group şi Studio Alchimia, picturi de Robert Rauschenberg şi Andy Warhol, bustul metalic al lui Ludovic XIV, reluat de Jeff Koons, montaje audio ale celor de la New Order sau Grace Jones, dar şi video, ca de pildă The Last of England a lui Derek Jarman sau evocativul Stop Making Sense, un concert-movie despre grupul Talking Heads, considerat unul dintre cele mai bune rock movies al tuturor timpurilor.

New Order - Bizarre Love Triangle  

Grosso modo, expoziţia este organizată pe trei mari secţiuni. (I) Prima galerie se concetrează pe arhitectură, cu intenţia făţişă de a sublina cum îmbinarea ‘postmodernă’ dintre cultura înaltă şi cea populară, s-a născut din dorinţa de a da naştere unui limbaj critic la adresa modernismului şi a alienării generate de capitalismul târziu.

(II) Cea de-a doua parte este dedicată infloririi fenomenului, prin artă, modă, muzică şi film etc. Aici pot fi văzute fotografii ale lui Helmut Newton, costume care au aparţinut lui David Bowie, Annie Lennox sau lui Grandmaster Flash.

(III) Secţiunea finală pune accentul de ‘comericalizarea’ postmodernismului, fenomen ce a debutat în anii ’80 şi continuă, cu vârf şi îndesat, până în prezent. Aici, moda este în prim plan, prin intermediul creaţiilor vestimentare realizate de către Karl Lagerfeld, pentru Chanel, dar şi de Vivienne Westwood pentru Vivienne Westwood. Tot aici putem vedea şi o mostră de expozie a brand maniei, de la Mickey Mouse la MTV.

Elemente de design interior, Memphis Design Group și lucrarea Signs a lui Robert Rauschenberg

Așadar, ce este, de fapt, postmodernismul…

... nu se ştie precis. Probabil cea mai potrivită descriere acestui amblu fenomen cultural a fost dat de titlul unui articol semnat de către Frederic Jameson, apărut în revista New Left Review în anul 1984, intitulat Postmodernism, Or The Cultural Logic of Late Capitalism. Titlul articolului este în sine grăitor. Astfel, postmodernismul desemnează o ipostază culturală izvorâtă din realităţile structurale ale capitalismului târziu. „Ideea de postmodernism, scrie Jameson, reuneşte toate acele generalizări sociologice ambiţioase care devin purtătoarele de cuvânt ale unor noutăţi cu privire la ivirea şi inaugurarea unui nou tip de societate, pentru care probabil cel mai celebru atribut este acela de societate postindustrială (Daniel Bell), desemnată însă cu alte ocazii şi sub titulaturile de societate de consum, societate informaţională, societate elecronică sau high tech etc.”

Şi tocmai în asta stă meritul “Postmodernism: Style and Subversion 1970–1990”. Că aduce la un loc, într-o manieră captivantă şi care se ţine departe de stereotipii, toate artefactele culturale cu care noi am crescut, dar a căror înseamnătate culturală prea rar o conştientizăm.

Aşadar, dacă aveţi drum la Londra, treceţi şi pe la Victoria and Albert Museum şi gândiţi-vă la ce expoziţii de acest tip s-ar putea organiza şi în România.