|
Dezbateri
Cele mai influente cărti de non-fictiune ale ultimilor 100 de ani în topul revistei Time. Tie ce carte ţi-a schimbat viaţa?
| 15.09.2011
Magia din cărti
O carte poate schimba viaţa unui om. Sau lumea. Nu este o întrebare, ci o afirmaţie hotărâtă. Nu se ştie exact de ce sau cum se întâmplă asta. Uneori, o carte poate schimba lumea, pentru că este revoluţionară. În alte instanţe, o carte poate să schimbe viaţa cuiva, pentru că este, pur şi simplu, cartea potrivită la momentul potrivit. De cele mai multe ori, însă, o carte are această forţă de a purta cu sine schimbarea, graţie unei anumite forme de magie pe care o ascunde între coperte. Revista Time a întocmit un top al celor mai bune şi influente 100 volume de non-ficţiune ale ultimilor aproape o sută de ani. Autobiografii, biografii, business, cultură, eseistică, sănătate, istorie, istoria ideilor, politică, istorie socială, ştiinţă, război, toate aceste domenii au avut parte de zeii şi semizeii lor. „Books are a uniquely portable magic”, spunea Stephen King. Ţie ce carte ţi-a schimbat viaţa?
Desigur, nu orice carte ascunde aceste puteri. Tocmai de aceea, revista Time a întocmit un top al celor mai bune şi influente 100 volume de non-ficţiune ale ultimilor aproape o sută de ani. De fapt, drumul porneşte din anul 1923, an în care revista Time a fost înfiinţată. Autobiografii, biografii, business, cultură, eseistică, sănătate, istorie, istoria ideilor, politică, istorie socială, ştiinţă, război, etc. Toate aceste domenii au avut parte de zeii şi semizeii lor. Desigur, nu toate cărţile au reuşit să dea peste cap o lume întreagă, aşa cum au făcut-o Magna Carta, în 1215, Originea Speciilor, în 1859, sau Manifestul partidului comunist, în 1849. Dar măcar au încercat şi au izbutit să mai adauge câte un paragraf, sau câte o pagină, la întreaga cunoaştere a umanităţii. Să vedem cum.
A Movable Feast - Ernest Hemingway şi Autobiografia lui Alice B. Toklas - Gertrude Stein-două biografii care schimbă perspectivele unei epoci La capitolul autobiografii/biografii este suficient se citeşti, de exemplu, volumul lui Hemingway A Movable Feast şi pe cel al lui Gertrude Stein, Autobiografia lui Alice B. Toklas ca să înţelegi cum o carte poate să demistifice atât de mult, încât să reuşească să schimbe perspectivele asupra unei epoci. Şi e bine să le citeşti consecutiv, pentru că aşa se produce un soi de „obiectivare”. Cum Stein este prezentă în volumului lui Hemingway, tot aşa, Hemingway este prezent în volumului lui Stein. Confruntarea naşte, de multe ori, adevăruri uluitoare. Dincolo, însă, de noutatea stilistică adusă de cele două volume de memorii, ele mai au meritul unic de a prezenta a lume – Parisul anilor 20 – cu toate intrigile lui nebănuite, cu toate sforile trase, cu toate stângăciile marilor artişti, cu toţi demonii de cafenea şi cu toate căderile în liber a celor pe care noi îi considerăm astăzi de nerăpus, de la scriitorii „generaţiei pierdute”, până la pictorii de avangardă.
Istoria Artei, de E.H. Gombrich - o carte care traduce limbajul complicat al artei pe înţelesul tuturor. E ca o poveste spusă de Crăciun, atunci când toate spiritele rele dorm
La capitolul cultură, două nume nu aveau cum să lipsească din lista marilor cărţi: E.H. Gombrich şi Greil Marcus. E.H. Gombrich este autorul acelei cărţi enorme, de vreo 700 de pagini – în funcţie de ediţie – , intitulată Istoria Artei, veşnic înfăşurată în coperte gri, ca de piatră – indiferent de ediţie – pe care o vezi în absolut orice librărie din lumea asta, la rafturile etichetate „artă”. Unul dintre cei mai iubiţi istorici şi critici de artă din lume, prin acest volum iconic, profesorul Gombrich a reuşit să traducă atât de complicatul limbaj al artei pe înţelesul nostru, al tuturor. Istoria artei, în varianta E.H. Gombrich, sună ca o poveste spusă de Crăciun, atunci când toate spiritele rele dorm. Şi de fapt, ea chiar aşa şi este, pentru că toate cele 700 de pagini au fost culese din... dictare. „Egiptenii şi-au construit arta pe cunoaştere”, ne spune Gombrich. „Cei care au început să îşi folosească ochii au fost grecii. Iar odată ce revoluţia s-a declanşat, nimic nu a mai putut-o opri.”
Mystery Train, Images of America in Rock 'n' Roll Music - de Greil Marcus - o carte care dovedeşte că poti vorbi despre istoria „populară” în aceiasi termeni profunzi ca despre arta înaltă
Greil Marcus. Ei bine, cine spune Greil Marcus spune The Rolling Stone Magazine (publicaţie la care scrie de zeci de ani), spune spirit critic şi spune, implicit, „omul care a scris cel mai mult şi cel mai frumos/bine despre muzică.” În prezent, Marcus conduce o rubrică la Interview Magazine şi la The Believer şi tocmai ce a pus punct unui volum despre Bob Dylan, Bob Dylan by Greil Marcus: Writings 1968–2010. De fapt, probabil că Marcus este singurul om pe care Dylan l-ar lăsa să scrie despre Dylan. Jurnaliştii de la Times l-au inclus în topul lor cu volumul Mystery Train (Images of America in Rock 'n' Roll Music). Volumul vorbeşte – aşa cum reiese, de altfel, şi din titlu – , despre America şi despre rock’n’roll. Ca să fim mai exacţi, despre The Band, Sly Stone, Randy Newman şi Elvis. Iar meritul său cel mai mare este acela de a dovedi că poţi vorbi despre istoria „populară” în aceiaşi termeni complecşi şi profunzi ca despre arta înaltă.
Originile Totalitarismului - Hanna Arendt, The Rise an fall of the Third Reich-William Shirer, The End of History and the Last Man, a lui Francis Fukuyama şi The Clash of Civilizations - Samuel Huntington- cărţi care arată de ce unele idei ale secolului XX au fost atât de distructive şi în ce direcţie de îndreptăm
„Misiunea secolului al XX-lea este aceea de a elucida iraţionalul”, spune Maurice Merleau-Ponty. Poate de aici vine şi explicaţia vis-a-vis de faptul că la capitolele istoria ideilor & politică ne confruntăm, indiscutabil, cu o avalansă de titluri. Secolul al XX-lea este un secol care a debutat prost, cu două războaie care au arătat cât de distructive pot fi, uneori, ideile. Aşa se face că volumului Hannei Arendt, Originile Totalitarismului se află pe lista celor mai influente titluri ale secolului. Deşi construcţia teoretică a lui Arendt este extrem de complicată (şi, poate, tocmai de aceea şi aproape inafailibilă), întrebările de la care ea pleacă sunt, totuşi, extrem de simple: cum a fost, oare, posibilă extinderea covârşitoare a antisemitismului şi, respectiv, cum a fost posibilă ascensiunea la putere a lui Stalin şi Hitler. Răspunsul său coboară pe firul istoriei, către statele naţiune ale secolului al XIX-lea şi culminează cu transformarea claselor în mase şi cu posibilitatea supunerii unei lumi întregi prin intermediul propagandei şi a terorii.
Tot în această zonă se plasează un alt volum inclus în top, şi anume The Rise and Fall of the Third Reich, al lui William Shirer. Corespondet al CBS News în Berlin, vreme de mulţi ani, Shirer a fost un fel de Tucidide al celui de-al Treilea Recih, surpinzând evoluţia istoriei Germaniei, de la ascensiunea lui Hitler până la... căderea celui de-al Treilea Reich. Ceea ce pe mulţi i-a deranjat la volumul său a fost ipoteza (uşor deterministă) conform căreia ascensiunea nazismului nu a fost o consecinţă a contextului socio-politic, de la început de secol, potenţată de avântul ideologic, ci ea poate fi găsită în profunzimea istoriei, în naţionalismul german, identificabil încă de pe vremea lui Martin Luther.
Secolul al XX-lea a început, deci, prost şi s-a terminat, se pare, cu încercarea de a explica de ce unele idei pot fi atât de distructive şi cum facem să înţelegem în ce direcţie de îndreptăm. Aşa se face că două dintre cele mai mai influente cărţi ale secolului sunt considerate şi The End of History and the Last Man, a lui Francis Fukuyama şi The Clash of Civilizations a lui Samuel Huntington. Primul care a aruncat piatra a fost Fukuyama, lansând ipoteza conform căreia sfârşitul Războiul Rece a fost modalitatea prin care toate statele erau pregătite să recunoască – mai mult sau mai puţin direct – că democraţia liberală este cea mai bună formă de guvernare. Huntington este cel care îi răspunde lui Fukuyama; lumea este departe de a fi la adăpost, spune Huntington. Din contră, ea este chiar foarte vulnerabilă în faţa unui conflict care se va dezvolta pe falii culturale. Încă nu este foarte clar care dintre cei doi a avut mai multă dreptate, însă realitatea pare să îi dea dreptate lui Huntington, în ciuda reducţionismului de care a fost mereu acuzat.
Alte titluri care nu puteau lipsi din lista Time Magazine sunt The Closing of the American Mind, al lui Allan Bloom – un volum care exprimă o viziune extrem de critică asupra direcţiei în care se îndreaptă sistemul universitar al Statelor Unite; A Theory of Justice, a lui John Rawls – o care care vorbeşte despre „posibilitatea acţiunilor drepte”, bazate pe drepturi şi libertăţi egale, precum şi pe „condiţia egalităţii corecte a oportunităţilor; şi, nu în ultimul rând, Understanding Media, a lui Marshall McLuhan – carte care spunând că „the medium is the message” a reuşit să declanşeze o serie interminabilă de polemici, atât în spaţiul academic, cât şi în cel al mass-media.
Avem, apoi, All the President's Men, al miticului cuplu Woodward&Bernstein, oamenii care au reuşit să răpună un preşedinte şi să revoluţioneze ideea de jurnalism de investigaţie. Şi Why We Can't Wait, a lui Martin Luther King Jr, omul care a chiar a avut un vis. Şi A Brief History of Time a iubitului Stephen Hawking, omul ce şi-a permis să întrebe universul „de ce se deranjează să existe”. Şi The Structure of Scientific Revolutions, a lui Thomas S. Kuhn, cel care a reinventat definiţia cuvântului „paradigmă”. Şi Godel, Escher, Bach a lui Douglas Hofstadter, cel care a izbutit, în mod aproape incredibil, să vorbească despre conceptele fundamentale ale matematicii şi simetriei, în tonurile muzicii lui Bach şi ale graficii olandezului M.C. Escher.
Lista de 100 de titluri ale jurnaliştilor de la Time pare incredibil de lungă. Aproape fără sfârşit. Iar tu, pe măsură ce cobori în profunzimea ei te loveşti fie de frustrarea că nu ai citit decât 10% din titlurile amintite, fie eşti tentat să regreţi că, atunci când ai avut în mână unul dintre acele volume, nu ţi-ai dat seamă cu cât te îmbogăţeşti, de fapt, citind acele rânduri. Oricum ar fi, merită să ne întrebăm măcar aşa, provocaţi de acest factor extern: mie ce cărţi mi-au schimbat viaţa?
Lista completă a revistei Time
Autobiografii/Memorii The Autobiography of Alice B. Toklas, Gertrude Stein Black Boy, Richard Wright Dreams from My Father, Barack Obama A Heartbreaking Work of Staggering Genius, Dave Eggers I Know Why the Caged Bird Sings, Maya Angelou Manchild in the Promised Land, Claude Brown Maus, Art Spiegelman A Moveable Feast, Ernest Hemingway Notes of a Native Son, James Baldwin On Writing, Stephen King Speak, Memory, Vladimir Nabokov A Walk in the Woods, Bill Bryson
Biografii The Autobiography of Malcolm X, as told to Alex Haley The Last Lion: Winston Spencer Churchill, William Manchester The Power Broker, Robert Caro
Business Capitalism and Freedom, Milton Friedman Fast Food Nation, Eric Schlosser The General Theory, John Maynard Keynes How to Win Friends and Influence People, Dale Carnegie No Logo, Naomi Klein Unsafe at Any Speed, Ralph Nader What Color Is Your Parachute?, Richard Nelson Bolles
Cultură The American Cinema,Andrew Sarris A Child of the Century, Ben Hecht Within the Context of No Context, George W.S. Trow Mystery Train, Greil Marcus The Story of Art, E.H. Gombrich
Eseistică
Against Interpretation, and Other Essays, Susan Sontag A Room of One's Own, Virginia Woolf Slouching Towards Bethlehem, Joan Didion A Supposedly Fun Thing I'll Never Do Again, David Foster Wallace
Bucătărie How to Cook a Wolf, M.F.K. Fisher Mastering the Art of French Cooking, Julia Child The Omnivore's Dilemma, Michael Pollan
Sănătate And the Band Played On, Randy Shilts The Common Sense Book of Baby and Child Care, Dr. Benjamin Spock The Joy of Sex, Dr. Alex Comfort The Kinsey Reports, Alfred Kinsey Our Bodies, Ourselves, the Boston Women's Health Book Collective
Istorie The Best and the Brightest, David Halberstam Bury My Heart at Wounded Knee, Dee Brown Carry Me Home, Diane McWhorter The Fatal Shore, Robert Hughes The Gnostic Gospels, Elaine Pagels Let Us Now Praise Famous Men, James Agee A People's History of the United States, Howard Zinn The Rise and Fall of the Third Reich, William L. Shirer
Idei The Closing of the American Mind, Allan Bloom The End of History and the Last Man, Francis Fukuyama Godel, Escher, Bach, Douglas Hofstadter The Hero with a Thousand Faces, Joseph Campbell Imagined Communities, Benedict Anderson The Nature and Destiny of Man, Reinhold Niebuhr Orientalism, Edward Said Syntactic Structures, Noam Chomsky A Theory of Justice, John Rawls Understanding Media, Marshall McLuhan Zen and the Art of Motorcycle Maintenance, Robert Pirsig
Romane non-fiction The Electric Kool-Aid Acid Test, Tom Wolfe The Executioner's Song, Norman Mailer In Cold Blood, Truman Capote Out of Africa, Isak Dinesen
Politică All the President's Men, Bob Woodward and Carl Bernstein The Clash of Civilizations, Samuel Huntington Conscience of a Conservative, Barry Goldwater God & Man at Yale, William F. Buckley Jr. Homage to Catalonia, George Orwell The Making of the President, Theodore White The Origins of Totalitarianism, Hannah Arendt The Paranoid Style in American Politics, Richard Hofstadter What It Takes, Richard Ben Cramer
Ştiinţă A Brief History of Time, Stephen Hawking Coming of Age in Samoa, Margaret Mead The Double Helix, James Watson The Emperor of All Maladies, Siddhartha Mukherjee The Lives of a Cell, Lewis Thomas The Naked Ape, Desmond Morris On Human Nature, Edward O. Wilson The Selfish Gene, Richard Dawkins Silent Spring, Rachel Carson The Structure of Scientific Revolutions, Thomas S. Kuhn
Self-Help The Big Book, Alcoholics Anonymous Elements of Style, Strunk and White
Istorie Socială The American Way of Death, Jessica Mitford Animal Liberation, Peter Singer The Beauty Myth, Naomi Wolf The Death and Life of Great American Cities, Jane Jacobs The Feminine Mystique, Betty Friedan Guns, Germs, and Steel, Jared Diamond Nickel and Dimed, Barbara Ehrenreich The Other America, Michael Harrington Why We Can't Wait, Martin Luther King Jr. Working, Studs Terkel
Sport Ball Four, Jim Bouton The Sweet Science, A.J. Liebling
Război The Civil War, Shelby Foote Dispatches, Michael Herr The Great War and Modern Memory, Paul Fussell Hiroshima, John Hersey The Looming Tower, Lawrence Wright Comentarii
10
Iosif [ 16.09.2011 ]
Victor [ 16.09.2011 ]
mimi [ 16.09.2011 ]
O mare varza americana. Dar niste europeni influenti luati asa la intimplare nu au loc? Tolstoi, Balzac, Dostoievski... ca sa nu mai zic ca nici macar clasici americani nu si-au gasit locul: Tom Sawyer, BAtrinul si marea si De veghe in Lanu de secara unde sunt incultilor cu memorie scurta. Tot amalgamul ala publicat sunt carti aparute in ultimii 40 + de ani si arata ca ultimul top de box office ca sa mai creasca vinzarile scriitorilor inca in viata.
Ioana [ 16.09.2011 ]
Stimata doamna, cred ca in primul rand ar trebui sa ne amintim de faptul ca topul este unul al cartilor non-fiction. Deci nu prea vad cum si-ar fi putut gasi locul aici Batranul si marea sau De veghe in lanul de secara. Nu mai pun la socoteala faptul ca preferinta pentru Hemingway ar fi trebuit sa fie, totusi, indeplinita de prezenta sa in top, cu volumul A moveable feast (aka. jurnalul parizian). Cat despre critica dvs indreptata impotriva preponderentei autorilor americani, intr-un fel este normal sa fie asa, dat fiind ca este un top intocmit de o revista din Statele Unite. Iar partis pris-urile sunt cat se poate de firesti, oriunde si oricand. Si totusi, nici Hannah Arendt, nici Gombrich nu imi aduc aminte sa fie americani. Iar la toate acestea se mai adauga si un ultim detaliu: importanta pe care cultura americana a avut-o de-a lungul ultimului secol.
maria [ 16.09.2011 ]
Natasha [ 15.09.2011 ]
Cred sincer ca macar odata in viata fiecare dintre noi ar trebui sa deschida Talmudul. Indiferent de pagina, vei gasi acolo ceva care te va marca profund si te va face sa te intrebi. Pur si simplu sa te intrebi. Si ar mai fi... Legendele Olimpului, care te fac sa iti aduci aminte de existenta povestilor, a unei forme de eternitate, dar si de existenta unei forme de determinism de care uneori pare ca nu putem scapa. |


























10







