Spunesitu : Cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, Johnny Răducanu îl vizita pe Andrei Pleşu la Tescani. Rezultatul acestei întâlniri este o seară de romanţe. De ce nu ne preţuim mai mult artiştii, atunci când sunt, încă, în viaţă?

Dezbateri

Cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, Johnny Răducanu îl vizita pe Andrei Pleşu la Tescani. Rezultatul acestei întâlniri este o seară de romanţe. De ce nu ne preţuim mai mult artiştii, atunci când sunt, încă, în viaţă?

Laura Ganea | 19.09.2011

Remember

Am primit ieri o înregistrare înduioşătoare şi surprinzătoare deopotrivă, a cărei provenienţă este incertă. Cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, Johnny Răducanu îşi vizita prietenul, pe Andrei Pleşu, aflat în exil la Tescani, iar rezultatul acestei întâlniri este o seară de romanţe şi cântece de petrecere. Imaginaţia şi amintirile destul de firave, pe care le păstrez din istorisirile maestrului despre prietenia sa cu Andrei Pleşu, au avut rolul de a umple spaţiile goale.

Îmi amintesc, la fel de vag, poveştile lui Johnny Răducanu despre turneele sale jazz din America, despre prietenia cu Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu sau Ion Caramitru, spuse în garsoniera din Banu Manta, în faţa pianului umplut cu fulare.

Îmi amintesc serile de jazz, de duminică, din “Lăptăria Enache” unde, pe la mijlocul anilor 90, Călin Husar îl avea drept invitat permanent, şi pe care Mircea Vintilă le-a invocat într-unul din cântecele sale.

Îmi amintesc spectacolul aniversar Johnny Răducanu – 75, un omagiu mai mult decât binemeritat, adus unei personalităţi absolut spectaculoase şi fascinante.

Îmi amintesc ultima noastră convorbire telefonică, cu vreo trei ani în urmă, căreia, parcă, nu se îndura să-i pună capăt pentru că, totuşi, Johnny Răducanu era un om foarte singur.

Îmi amintesc puţine pentru că, din păcate, l-am cunoscut puţin.

Astăzi mă gândeam să-i dau un telefon şi să-l întreb, pur şi simplu: ce mai faceţi, maestre? N-am apucat şi anunţul sec – a murit Johnny Răducanu – a lăsat în urmă acelaşi mare regret: de ce nu ne preţuim mai mult artiştii, atunci când sunt, încă, în viaţă?

Johnny Raducanu si Andrei Plesu - Tescani '89 by spunesitu.ro

Comentarii

EMIL [ 23.09.2011 ]

L-AM CUNOSCUT PE JOHNNY DE CAND ERA STUDENT LA CLUJ.TRUPA LOR DE INSTRUMENTISTI NE-A INCANTAT DE MULTE ORI IN MOD PLACUT.DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE SI LINISTE.ing.MOCAN EMIL

Gabriel [ 22.09.2011 ]

Oameni extraordinari care au înţeles faptul că prin cultură putem să ieşim cu demnitate în lume. În concertul naţiunile avem şi noi o partitură interesantă.

LADY.Y [ 22.09.2011 ]

Vaaaaaaaaaiiiiiiiiiiiii!!!!!! Anunt sec? La plecarea Maestrului Johnny? Incredibil! Cine sa fi fost Diavolul in stare sa comita asemenea sacrilegiu? (care a declansat, de altfel, un mic cortegiu... Maestrul merita sa fie condus, pe ultimul drum, de mii si mii de oameni, ca Maria Tanase, altadata...). Diavolul a intrat in oameni! Cine oare va mai poate PURIFICA, negre suflete de zgura pline? Doamne, bine ca ati descoperit aceasta inregistrare binecuvantata. Eu una am s-o recomand oricui, am s-o ascult de cate ori voi fi trista, singura si deprimata ca traiesc in mica...Romanica unde valorile sunt calcate-n picioare, uitate pe cantar - in lipsa de monetar!... (unde istoria se repeta; la infinit; paguboasa, meschina, nedrept de aceeasi!) Tradari, sfartecari, cedari, iar tradari, si iar cedari... Rusine! Dar, ca sa inchei optimist: Felicitari, voua, recuperatorilor de Minuni! Ave Caesar Imperator!

Cris [ 21.09.2011 ]

@Monix "GICA CONTRA" nu e singurul care a suferit, iar "veninul acumulat" a fost uneori inghitit nu cu lingura, ci cu lopata. E greu de inteles ptr. aceia care n-au "trait" (indurat) abuzurile "privilegiatilor"... @GICA CONTRA "Multe-s vechi si noua-s toate" Multi romani au jucat in "acea echipa", asta neinsemnand ca s-au vandut. De-a lungul istoriei (nu numai in Romania!) s-a intamplat frecvent acelasi lucru si fiecare a incercat sa-si apere familia, sa supravietuiasca, s-a "aranjat", atat personalitati cat si oameni de rand, ca de: "Capul plecat, sabia nu-l taie". Dar au existat si altii, oameni mandrii si nesupusi, ale caror capete au cazut, (v. cazul Cantemirestilor). Dupa parerea mea, aici, in aceasta platforma de discutie, dedicata amintirii personalitatii muzicii de jazz romanesti Johnny Raducanu, nu este locul potrivit "socotelilor", iar ca romani crestini ce suntem, din respect pentru opera vietii sale, muzicii realizate, pietrelor de hotar puse, revolutiei culturale si pasilor adanci, ce vor lasa amprente in istoria culturii si muzicii romanesti, s-ar cuvenii sa zicem cel mult: Dumnezeu sa-l ierte!