Secolul XVI reprezintă o perioadă fascinantă în istoria Angliei. Înainte să devină „Imperiul în care soarele nu apune niciodată”, această ţară era jumătatea de sud a unei insule sărace, situate la marginea Europei, abia ieşită dintr-un sângeros război civil. Sub domnia regilor şi reginelor dinastiei Tudor, Anglia va ieşi din evul întunecat al Războiului celor două roze, devenind un stat modern şi o putere militară şi comercială. Serialul „Dinastia Tudorilor” încearcă să ne ofere o idee despre viaţa la curtea unuia dintre cei mai importanţi regi ai acestei dinastii, anume Henry VIII. Oare reuşeşte acest serial să găsească acea balanţă între adevărul istoric şi valoarea de divertisment al unui serial de televiziune?

În primul rând, titlul poate induce în eroare. Deşi dinastia Tudorilor a domnit mai bine de un secol (1485 – 1603), însumând domniile a trei regi şi a două regine (Henry VII, Henry VIII, Edward VI, Mary I şi Elisabeth I), serialul prezintă doar câteva episoade din domnia celui de-al doilea monarh, Henry VIII. Acest lucru nu reprezintă, însă, o problemă majoră, pentru că această domnie este una dintre cele mai importante din istoria Angliei şi acest lucru nu doar din cauza celor şase soţii ale lui Henry VIII (din care două şi-au pierdut capul), sau din cauza ruperii relaţiilor cu Papalitatea şi a persecuţiei catolicilor recalcitranţi. Henry VIII este primul rege modern din istoria acestei ţări, construind pe fundaţiile puse de domnia tatălui său şi aducând autoritatea coroanei la apogeu.

Din fericire pentru amatorii de telenovele, serialul nu prezintă decât în treacăt şi distorsionat transformările politco-religioase din timpul domniei lui Henry VIII, concentrându-se, în special, asupra relaţiilor amoroase ale monarhului şi ale membrilor curţii sale. Trivializarea istoriei şi reducerea conflictelor acestei ere şi ale intrigilor de curte, la nivelul unor relaţii personale simpliste şi al poftelor erotice ale personajelor, îmbrăcate în somptuase costume de epocă, lasă un gust amar celor care ar vrea să afle mai multe despre această perioadă şi nu doar să-l admire pe Rhys Meyers în armură şi fără armură.

La rândul său, alegerea actorilor precum şi felul în care acestea prezintă personajele istorice, ridică multe semne de întrebare, începând chiar cu cel ales pentru rolul principal. Dacă Rhys Meyers se potriveşte unui Henry VIII tânăr şi suplu la începutul domniei sale, el este complet nepotrivit din punct de vedere fizic pentru a-l portretiza pe acelaşi rege în a doua parte a domniei sale: un mâncău corpolent, însetat în permanenţă de bere şi suferind de gută. La rândul ei, actriţa Natalie Dormer, care o joacă pe Anne Boleyn, face o figură palidă uneia dintre cele mai intrigante, certăreţe şi nesincere curtezane ale Renaşterii, prezentând-o, în schimb, ca pe o fată cu păr strălucitor, ochi plin de lacrimi şi un zâmbet asimetric, de Giocondă inocentă. De fapt, întreaga curte regală de la Whitehall este prezentată ca o adunătură de intriganţi obsedaţi sexual, toţi adunaţi în jurul unui rege egoist, narcisist şi în permanenţă agitat. Oameni de stat importanţi pentru acele timpuri, precum Sir Thomas Moore sau cardinalul Wolsley par să fie introduşi în scenă doar pentru a fi executaţi ulterior de către regele-adonis.

Cu toate decorurile spectaculoase, interioare superbe şi costumele de epocă minunate, Dinastia Tudorilor nu rezistă unei comparaţii cu alte seriale istorice, precum Rome sau Elisabeth I, sau chiar cu alte încercări de a ilustra această perioadă istorică (Cele şase soţii ale lui Henry VIII). Spunesitu.ro îl recomandă doar fanilor obsedaţi de Rhys Meyers, designerilor de interior şi creatorilor de modă aflaţi în lipsă de inspiraţie şi celor prinşi într-un zbor trans-Atlantic (sau trans-Pacific) şi aflaţi fără alternativă.