Sunt trei motive simple pentru care ne place Muzica Regelui. Pentru că este un gest al greutăţii aducerii aminte, un gest al gratuităţii lucrurilor simple, dar şi pentru că ne confirmă faptul că muzica chiar poate salva vieţi. De fapt, motivele de mai sus nu sunt numai o chestiune perceptivă, ci par a fi concluzia unei orânduiri întucâtva voite a pieselor de pe discul intitulat chiar aşa: „Muzica Regelui” (Curtea Veche Publishing, 2011), o emoţionantă / exemplară / veselă punere la un loc a piselor muzicale cele mai îndrăgite de către Majestatea Sa Regele Mihai.

Sir Yehudi Menuhin, unul dintre cei mai mari violonişti şi dirijori americani, a învăţat să cânte la vioară de la George Enescu. Se întâmpla prin 1927. Doar că tot atunci, în pauzele dintre lecţiile de vioară care aveau loc la Vila Luminiş, tânărul Menuhin obişnuia să se mai joace, din când în când, atunci când nu îl vedea nimeni, pe tronul regelui Ferdinand, de la Castelui Peleş. „Sire, vă aduceţi aminte de tronul de la Castelul Peleş”, avea să îl întrebe, peste ani, Yehudi Menuhin pe Majestatea Sa Regele Mihai. „Da”, i-a răspuns acesta cu simplitate. „V-aşi aşezat vreodată pe el?” a continuat Menuhi. „Nu cred” a răspuns amuzat Mihai I. „Eu da” a continuat Menuhin.

Aşadar, sunt trei motive simple pentru care ne place Muzica Regelui. Pentru că este un gest al greutăţii aducerii aminte; un gest al gratuităţii lucrurilor simple; dar şi pentru că ne confirmă faptul că muzica chiar poate salva vieţi.

Muzica Regelui este un gest al aducerii aminte...

... în sensul cel mai istoric cu putinţă. Şi asta pentru că primele patru piese de pe disc sunt Marşul Carol I, Luarea Plevnei, Poema România şi Gaudeamus Igitur. Astfel, din primul moment, ascultătorul îşi aduce aminte că România a fost şi ea, cândva, măreaţă. Iar cei mai mici dintre noi, cei care poate de prea puţine ori (sau deloc) am avut prilejul să ascultăm, sau mai bine zis să ascultăm conştient aceste piese, avem acum ocazia să ne amintim de multe dintre lucrile pe care le-am ratat.

Marşul Carol I, Luarea Plevnei, Poema România sunt un omagiu evident, adus, simplu, României. „Atunci când Enescu a scris Poema Română, cu care şi-a facut şi debutul componistic la o frageda vârstă, Regele Mihai I nu apăruse pe lume” scrie Lilick Auftakt. „Avea să se nască mai târziu, abia după 23 de ani. Poema Română e, de altfel, singura lucrare clasică românească care se termină, apoteotic, cu Imnul României. Imnul Regal, desigur. Geniul Enescu ţinuse să marcheze încă de la început, prin muzică, devotamentul pentru ţara sa, pentru simbolurile şi valorile ei, în această lucrare sublimă, înterzisă după 1948, ignorată după 1989.”

Cât despre Gaudeamus Igitur, cunoscutul imn universitar, recitat şi cântat la ceremoniile de absolvire în mai toate ţările europene, el este, poate, mai puţin un îndemn direct de trăire a clipei, cât o sugestie de aducere aminte a importanţei educaţiei şi a nevoii fundamentale de educaţie.

„Flowers in spring / Fhe robins that sing / The sunbeams that shine” sau despre cum cele mai frumoase lucruri din viaţă sunt gratuite

„În primii zece ani de exil, Regele a vorbit puţin sau deloc. La începutul anilor 1950, acest bărbat zvelt şi puternic a leşinat, din senin, la una dintre reuniunile publice la care participa,  la scurtă vreme după plecarea din ţara confiscată. Singurătatea, izolarea, uşile care li se închideau pe neaşteptate în faţă, aproape oriunde s-ar fi dus, dezamăgirea, toate acestea trebuiau vindecate prin muzică, în mintea şi sufletele celor doi tineri care îşi începeau viaţa împreună şi doreau, cu bună-credinţă şi instincte bune, să aibă o viaţă frumoasă, curată şi fericită” (Principele Radu, în Muzica Regelui).

În aceste condiţii, dicolo de patriotism – un concept pe care prea puţini dintre noi ajungem să îl înţelegem cu adevărat, dezbrăcat de hainele pateticului şi ale fanfaronadei – mai ai nevoie şi de ceva simplu, de ceva gratuit, care să îţi amintească pur şi simplu că... viaţa e frumoasă. Poate tocmai de aceea, două dintre piesele pe care Majestatea Sa le-a ales pentru a fi incluse în colecţia sa muzică sunt The Best Things In Life Are Free şi Some Sunny Day, ambele în interpretarea lui Bong Crosby. Două cântece despre lucrurile aparent supide ale vieţii.

Muzica chiar poate schimba vieţi...

... şi, de fapt, poate că acesta este şi motivul principal pentru care Muzica Regelui ne place atât de mult. Pentru că Majestatea Sa aproape că o spune explicit. Da, muzica poate schimba vieţi, însă probabil că acest lucru nu poate fi înţeles decât în urma unor mari suferinţe.