Moartea lui Steve Jobs a lăsat multe goluri. Printre altele şi în compania Walt Disney. Şi asta pentru că după ce Disney a cumpărat Pixar, în 2006, pentru suma de 7,4 miliarde de dolari, Jobs a ajuns să deţină pachetul majoritar de acţiuni (50,1%) la The Walt Disney Company. S-a tot speculat pe tema asta. The Economist, de pildă, se întreabă “Cine îl va guverna, de acum înainte, pe Mickey Mouse”. Nu se ştie. Cert este că aceste dileme şi polemici i-au făcut pe mulţi să îşi amintească de bătrânul Walt Disney. Poate mai curând vizionar decât talentat, Walt Disney nici măcar nu a fost el cel care l-a desenat pe celebrul şoarece Mickey. Dar a avut curajul să să parieze pe idei şi tehnologii netestate în prealabil, astfel încât să poată să îşi răpună toţi inamicii: de la Bugs Bunny la realitatea înconjurătoare, pe de-a-ntregul. De fapt, el însuşi o spunea: “I believe in being an innovator.”

Povestea unei poveşti

Înainte să creeze un gigant, Walt Disney a lucrat într-o fabrică de jeleuri şi la Crucea Roşie. A fost prezent pe frontul francez, în timpul Primului Război Mondial, iar la întoarcere, în 1919, se angajează caricaturist la Kansas City Film, orientându-se mai ales către domeniul publicităţii. Destul de nemuţumit de maniera butucănoasă în care erau filmate scurtmetrajele la care lucra, Walt Disney începe să studieze, din ce în ce mai intens, tehnici de animaţie.

După ce o vreme testează pe basme animate, Disney are ocazia să îşi pună în aplicare experimentele grafice, prima oară într-un documentar despre… igiena dentară. Şi asta pentru că un dentist îl sună personal, rugându-l să îl ajute cu un spot publicitar. După mai multe eşcuri şi o situaţie financiară precară, ce nu îi permitea nici măcar şi îşi ducă pantofii la cizmar, cu doar 40 de dolari în buzunar, Walt Disney hotărăşte să părăsească Hollywood-ul.

Nu pentru mult timp. Se întoarce rapid la lumea filmului, în parte şi graţie insistenţelor fratelui său, Roy, alături de care a creat toată viaţa. Lucrează pentru ceva vreme la o serie de scurtmetraje de animaţie, cunoscute sub numele de Alice’s Adventures, însă fără prea mult succes. Până când, într-o zi, directorul Universal Pictures îi mărturiseşte că l-ar interesa, în mod special, un serial de desene animate bazate pe aventurile Oswald, iepuraşul norocos (Oswald the Lucky Rabbit).

Walt Disney: “Il iubesc pe Mickey Mouse mai mult decât pe orice femeie pe care am cunoscut-o vreodată”

Serialul are succes, o grămadă de produse promoţioanele cu numele lui Oswald sunt puse în vânzare, dar, cu toate acestea Walt nu primeşe mai niciun ban. Pentru a reglementa problema drepturilor de autor călătoreşte la New York. Fără niciun rezultat. Totuşi, în timpul călătoriei cu trenul, Walt este cucerit de ideea – ce se va dovedi genială –, a unui şoarece jucăuş, numit Mortimer. Soţiei sale numele nu i se pare deloc seducător, sugerând, în schimb, ca şoarecele să se cheme Mickey.

Transformările personajului Mickey Mouse 

Dacă ideea i-a venit lui Walt, ei bine, crearea mai-mult-ca-celebrului personaj nu i-a aparţinut lui, ci vechiului său colaborator, Ub Iwerks. Totuşi, chiar dacă nu el l-a desenat, el l-a născocit şi l-a iubit mai mult decât pe oricine altcineva, continuând să gândească năzdrăvănii şi să… caute posibilităţi cât mai bune pentru a-i da glas. La propriu. O idee extrem de avangardistă care, fără îndoială, i-a ieşit.

La începutul anilor ’30, vizionar, Walt Disney decide să dea un boost animaţiilor pe care le crea, adăugând… culoare. Aşa se face că bate palma cu Technicolor, care îi permitesă folosească, în exclusivitate, o tehnică cu totul nouă, three-strip colour system. Prima dată aplică această tehnică la scurtmetrajul Flowers and Trees. Un succes care va fi recompensat cu un Oscar pentru cea mai bună animaţie, în anul 1932.

Următorul hit va fi The Three Little Pigs. Săltăreţ şi plin de optimism, în mijlocul marii crize economice. Oscar din nou, pentru Walt Disney. Uşor, uşor, pe parcursul anilor ’30 apar, unul câte unul, şi celelalte personaje marca Disney: Donald, Pluto, Goofy etc.

Albă ca Zăpada, cel mai riscant pariu

Scurtmetrajele lui Disney erau, însă, extrem de costisitoare şi aproape niciodată încasările nu reuşeau să depăşască costul investiţiei. Aşa că, în anul 1937, Walt pariază pe primul său lung metraj de animaţie, Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Pariu câştigat. Costurile pentru realizarea desenului animat s-au ridicat la 2 milioane de dolari (enorm, dacă ţinem cont că realizarea legenadrului Citizen Kane urma să coste, patru ani mai târziu, mai puţin de 700.000$!), iar încasările, după doar un weekend, au depăşit 6 milioane de dolari. Nici nu era greu ca Walt să îşi dea seama că lung metrajele sunt cheia. Următoarele desene animate create de către Disney au fost Pinnochio (1940, Oscar pentru coloana sonoră), Fantasia (1940) şi Bambi (1942).

În decembrie 1941, Studiourile Disney sunt rechiziţionat de armata americană, iar Walt, pe toată durata războiului, va realiza filme care aveau menirea să sprijinine efortul de război al SUA. Victory Through Air Power (1943) este un astfel de exemplu.

Bugs Bunny vs Donald Duck: o luptă sângeroasă

Puţin după război, asupra lui Walt se va abate umbra studiourilor Warner Bros, iar anii ’50 vor fi străbătuţi de sângeroasa luptă dintre Bugs Bunny (realizarea Warner Bros) şi Donald Duck, noul erou al lui Disney. Luptă în câmp deschis. Nu se ştie nici până în ziua de azi cine a câştigat, însă pentru a recupera teren, Walt încheie o înţelegere cu NASA (acea NASA!) în vederea lansării unei serii de filme educative. Aşa apar Man in Space, Man and the Moon şi Mars and Beyond.

1951 şi 1953 înseamnă Alice in Wonderland şi Peter Pan; iar în 1955 se deschide celebrul parc Dineyland, loc dedicat “idealurilor, visurilor, dar şi celor mai concrete lucruri care au făcut posibilă America…. Cu scopul de a deveni o sursă de bucurie şi inspiraţie pentru o lume întreagă.” Pe durata vieţii sale, Disney a mai asistat la crearea clasicelor Lady And The Tramp, 101 Dalmations, Sleeping Beauty şi The Sword in the Stone.

Top 50 Disney

Este extrem de complicat să reconstitui întreaga istorie a lui Walt Disney, fără să te pierzi în hăţişurile imaginaţiei. Walt Disney, omul, împreună cu studiourile Disney, au realizat sute, literalmente sute de animaţii, dar şi lung metraje (de la Marry Poppins la Pirates of the Caribbean) toate nu doar extrem de imaginative, ci şi extrem de inovatoare, din punctul de vedere al tehnicilor de realizare.



 

Astăzi, Disney nu mai este un nume, ci un imperiu. Iar dincolo de orice, desenele sale, clasicele desene animate cu care am crescut cei mai mulţi dintre noi, rămân eterne. Este greu să spui care este cel mai bun. Totuşi, celebrul web site de movie review rottentomatoes.com a încercat să o facă. Bazându-se pe tomatometer, pe voturile şi recenziile utilizatorilor şi făcând o medie cu vechimea desenului animat a creat un Top 50 al celor mai iubite desene animate Disney. Surprinzător sau nu, primele 10 poziţii sunt dominate de animaţiile clasice. Sleeping Beauty (1959), Aladdin (1992), The Lion King (1994), Cinderella (1950), Beauty And The Beast (1991), 101 Dalmatians (1961), Dumbo (1941), Snow White And The Seven Dwarfs (1937), Fantasia (1940), Pinocchio (1940).

Walt Disney: “Disneyland is a show”

Adesea, cel mai mulţi dintre noi îl asociem pe Walt Disney cu o lume a copilăriei, veselă şi colorată. În realitate, însă, cei mai mulţi dintre sociologi şi critical theorists cad de acord asupra faptului că lumea Disney este cea mai fidelă expresie a postmodernismului. Astfel, parcurile Disneyland sunt reprezentarea concretă a unei lumi definită de sensibilităţi postmoderne, o combinaţie de imagine&text eclectică şi nostalgică, care, asemeni teoriei relativităţii generale, ne permite să ne jucăm cu spaţiul şi timpul, estompând graniţele convenţionale.

Aşa se face că, în celebrul său volum Simulacres et simulation, filosoful francez Jean Baudrillard numeşte întreaga lume Disney ca fiind nici ceva adevărat, nici ceva fals, ci un mecanism folosit pentru a reîmprospăta realul. Disneyland este modelul perfect al simulacrului, un joc al iluziilor şi fantasmenlor, o lume imaginară, menită să asigure un microcosmos social care ascunde, însă, o profundă lipsă de identitate.

Simulare sau nu, cert este că desenele lui Disney ne rămân extrem de dragi şi nimic nu pare să le detroneze. Nici de Cow and Chicken, nici de Adventure Time, nici de Flapjack. Poate doar Tom & Jerry să mai pună în primejdie supremaţia Disney. Dar şi ei, tot clasici sunt.

Ţie de ce îţi place Disney? Care este desenul tău Walt Disney preferat?