4 mai este ziua Star Wars; aşa au stabilit fanii din toată lumea. Totul a plecat de la un joc de cuvinte, prin care celebra replică „May the force be with you”, rostită cel puţin odată în fiecare dintre şase episoade din celebra saga, a devenit May the 4th be with you. Un prilej în plus pentru a ne aminti de îndrăgitul film, de impactul enorm pe care l-a avut asupra a generaţii întregi şi pentru a reflecta asupra uneia dintre cele mai importante chestiuni pe care filmul o ridică: problema libertăţii. Spune şi tu cum te-a influenţat Star Wars şi care este personajul tău preferat!

A long time ago, in a galaxy far far away… 

„În vara anului 1977, am văzut Star Wars de douăzeci şi una de ori, de cele mai multe ori de unul singur. Aveam treisprezece ani, atunci – eram acel puşti care stătea de unul singur la coadă de la casa de bilete [...] Toate cele douăzeci şi una de vizionări au avut loc la cinematograful Loews Astor Plaza, din strada Forty-fourth. […] Asociam cinematograful acela cu the Death Star (i.e. staţia spaţială din Star Wars), motiv pentu care mă încerca o satisfacţie enormă de fiecare dată când intram acolo.” Textul, al cărui autor (Jonathan Lethem, pentru The New Yorker) contează prea puţin în acest context, devine ilustrativ pentru ce a reprezenat seria filmelor Star Wars pentru generaţii întregi.

În 1977, atunci când Episode IV era lansat în cinematografe, 2001: A Space Odyssey a lui Stanley Kubrick devenise deja un clasic. Space Odyssey revoluţionase cinematografia şi perspectivele individuale, ridicând o serie de probleme, aşa cum nimeni nu o mai făcuse înainte. Cu toate astea, filmul lui Kubrick rămâsese, cumva, “intangibil”. Mult prea “semnificativ din punct de vedere cultural, istoric si estetic” (aşa cum avea să fie catalogat, 23 de ani mai târziu, de către United States Library of Congress) pentru a schimba universurile adolescentine. Ere nevoie de ceva mai simplu, mai alementar, de ceva care să rupă arhitectura (prea) filosofică şi alegorică, şi să o înlocuiască cu structura unui basm. “Mi-am dorit să realizez un studiu moral, clasic, să reuşesc să construiesc o percepţie cât se poate de palpabilă, astfel încât să înţeleagă şi copiii. Există întotdeauna o lecţie pe care o poţi învăţa. De unde vin lecţiile astea? Tradiţional, ele vin de la biserică, din familie, din artă şi, în lumea modernă, din media – din filme”. Declară George Lucas, într-un interviu pentru The New Yorker.

Şi exact asta a făcut, rămânând, oricum, extrem de puternic sub influenţa lui Kubrick, pe care, de altfel, în documentarul Standing on the Shoulders of Kubrick, îl numea “the filmmaker's filmmaker.” Lucas reuşeşte să aducă Star Wars la rang de metarealitate. El proiectează, într-un univers fantezist, alb-negru-gri, cu muchii colţuroase, masive şi forme anorganice, o lume în sine, o lume în care binele şi răul, în permanentă confruntare, au la origine acelaşi sâmbure (“Forţa”), o lume în care eroii se izbesc, concomitent, de dificultatea alegerii şi de aceea a predestinării, o lume în care onoarea cavalerească (încă mai) există, iar guvernarea bazată pe merit şi seniorie (Jedi) triumfă asupra celei bazate pe acumulare de putere şi control permanent, prin intermediul forţei (Sith).

“A long time ago, in a galaxy far far away…” Aşa au început, din 1977 până în 2003, toate cele şase episoade ale Star Wars. Iar povestea pare că nu se va sfârşi niciodată.

Obi-Wan: „You cannot escape your destiny”

Dincolo de ambalajul modelat din super nave spaţiale, roboţi hiper inteligenţi, săbii Lightsaber şi creaturi fel de fel, Star Wars a reuşit să între adânc în spiritul&mintea a generaţii întregi de spectatori (copii şi adulţi), pentru că ascunde, în spatele personajelor, întâmplărilor şi replicilor, teme cu puternic contur filosofic. Astfel, una dintre cele mai apăsate motive ale peliculei este aceea a luptei continue dintre predestinare şi puterea de a-ţi construi singur propriul destin.

Orişicum, conceptul central al filosofiei Star Wars rămâne „Forţa”; aceasta, în cuvintele lui Obi-Wan, „înconjoară şi penetrează totul. Ea este ceea ce ţine întreaga galaxie la un loc”. Aşa cum Lucas însuşi avea să mărturisească ulterior, la baza întregului său concept a stat un dialog din cadrul scurtmetrajului 21-87 (regizat de Arthur Lipsett): „mulţi oameni simt faptul că în timpul actului de contemplare a naturii şi în cel de comunicare cu alte fiinţe, se simte mereu existenţa unui soi de forţă, un ’ceva’ situat dincolo de masca pe care o au în faţa ochilor, un ’ceva’ pe care, cel mai adesea, oamenii îl intitulează Dumnezeu.”

Aşadar, Lucas polemizează, cât se poate de pe faţă, cu Nietzsche; căci dacă acesta decretase "Gott ist tot", Lucas – prin proiectul Star Wars, vine şi îl contrazice: Dumnezeu nu a murit; El este prezent, atâta timp cât tu vrei ca El să fie prezent.

Din acest punct, lucrurile se complică; iar Lucas reuşeşte performanţa da a incorpora, în gesturile personajelor sale, concepte filosofie care acoperă, ca mod de abordare, un spectru milenar de istorie a ideilor. Căci dacă destinele lui Anakin şi Luke Skywalker par deja trasate, alte personaje, precum Han Solo devin expresia individului care îşi alege propriul destin. Astfel, prolema libertăţii apare, în Star Wars, atât sub forma identificată de morala creştină, prin teoriile Sfântului Augustin (libera exercitare a voinţei se numără printre acele lucruri predestinate de către Dumnezeu, dar chiar şi aşa, aceasta predestinare nu ne scuteşte de culpabilitatea actelor noastre ipotetice), cât şi de cea liberală, construită de Locke sau Hume (acţiunile libere sunt cele realizate în urma voinţei agentului).

Dincolo, însă, de orice interpretare filosofică, Star Wars rămâne o expresie culturală care şi astăzi, la aproape 35 de ani de la lansarea primului episod, continuă să fascineze. Ne alăturăm aşadar fanilor worldwide şi vă urăm "May the 4th be with you”.