Interviurile Spunesitu
Interviu cu Alexandru Andrieş: Eu măcar am bunul simţ să nu mă bag acolo unde nu mă pricep
 |  05.12.2011
Dar de Moş Nicolae

Pentru unii, foarte puţini, el este Alexe. Pentru ceilalţi, este Domn’ Profesor. De paisprezece ani încoace, la sărbătorile de iarnă, are gata pregătit un spectacol special, garnisit cu cântece vechi şi celebre, dar şi cu multe cântece noi. În această seară, la Teatrul Excelsior, Alexandru Andrieş oferă, celor pregătiţi să-l primească, darul său de Moş Nicolae. Nu ştim care vor fi cântecele vechi incluse în repertoriul concertului de astăzi, dar este limpede că cele noi sunt extrase de pe albumul Incorekt, lansat la mijlocul lunii octombrie. Darul lui Alexandru Andrieş pentru Spunesitu.ro este acest interviu. Citind, veţi înţelege de ce Domn’ Profesor este Domn’ Profesor. Şi de ce este unic.

  

Am avut surpriza să rămânem fără bilete în doar câteva zile, înainte de a face publicitate!!!

  

 De câte luni sunt epuizate biletele pentru tradiţionalul dumneavoastră spectacol de Moş Nicolae?

 

Ah, deja sună oficial: "tradiţionalul spectacol de Moş Nicolae" ... a început de fapt ca un spectacol de Paşte, abia după aia s-a mutat în decembrie - dar având în vedere câţi ani au trecut de la primul concert (ţinut tot la Teatrul Excelsior, ca şi cel de-acum, din 5 decembrie 2011) probabil că îşi merită eticheta de "tradiţional" – aşa e, am avut surpriza să rămânem fără bilete în doar câteva zile, la jumătatea lunii octombrie, înainte de a-i face publicitate!!!

 

De unde să ştiu eu ce face România?

 

 Este un proiect început acum 14 ani, la Teatrul Excelsior şi, iată, v-aţi întors din nou aici. Vi se pare că România se întoarce, la rândul ei, în timp?

 

 

De unde să ştiu eu ce face România? De asta se ocupă guvernul, noi n-avem încotro şi presupunem că ei se pricep şi ştiu ce fac ... noi ne-am întors la Teatrul Excelsior ca să marcăm prin acest concert faptul că, după 14 ani, există în sfârşit o sală nouă, de două ori mai mare faţă de cea în care am cântat iniţial (dar, ca să nu-şi facă cititorii dumeavoastră o imagine greşită, trebuie să spun că sala nouă are 180 de locuri, iar cea veche avea 90) şi de la ideea asta am plecat, când am decis să ţinem concertul aici - un gest de reverenţă pentru prietenia cu care Teatrul Excelsior ne-a onorat în toţi aceşti ani care au trecut.

 

 

 

Nu caracterizez în niciun fel societatea românească a anului 2011 - sunt destui care o fac, fără să se priceapă prea tare ...

  

 Cum aţi caracteriza societatea românească a anului 2011, având ca punct de reper începutul anilor 90?

 

Hahaha - de ce oare cred oamenii că e treaba mea să fac asta? Nu e, şi nu caracterizez în niciun fel societatea românească a anului 2011 - sunt destui care o fac, fără să se priceapă prea tare ... eu măcar am bunul simţ să nu mă bag acolo unde nu mă pricep.

 

E clar că nu sunteţi la zi: vă recomand să ascultaţi albumele "Verde-n faţă" şi "Oficial"

 

 În acei ani, muzica dumneavoastră a fost extrem de implicată politic. Aţi luat parte la fenomenul Piaţa Universităţii, aţi lansat două albume senzaţionale şi extrem de curajoase – Azişi Nimic nou pe frontul de est-, aţi luat atitudine, în Cronica unei vizite anunţate, împotriva alungării Regelui Mihai din ţară. Astăzi nu mai aveţi acelaşi tip de atitudine şi mă gândesc că fanii dumneavoastră aşteaptă asemenea cântece...

 

 

E clar că nu sunteţi la zi: vă recomand să ascultaţi albumele "Verde-n faţă" şi "Oficial" şi după asta să mai facem  un interviu ...cât despre fani, ei ştiu foarte bine că ţin extrem de mult la libertatea mea artistică şi că nu am făcut niciodată ceea ce, poate, şi-ar fi dorit unii sau alţii - şi le mulţumesc mult că prin sprijinul lor constant îmi asigură această zonă de libertate de exprimare, fară de care n-aş fi eu - e grozav să ai publicul de partea ta, ca artist!!!

   

 

"Şefu" e un cântec relativ nou, şi în niciun caz nu se referă doar la zona politică - dacă e să mă întrebaţi pe mine, "şefii" sunt peste tot, în toate zonele ...

  

 Tocmai această aşteptare i-a determinat pe cei care ascultă muzica dumneavoastră să considere că Şefu’ sau Nimeni n-o place pe Leana se referă la personaje politice actuale. Dar aţi dezvăluit că, de fapt, nu este aşa…

  

Nu ştiu despre ce aşteptare ar putea fi vorba, iar cele două cântece la care vă referiţi sunt din perioade de timp total diferite: "Nimeni n-o place pe Leana" e un cântec făcut în anii '80 şi e clar că nu are cum să se refere la personaje politice actuale, iar "Şefu" e un cântec relativ nou, şi în niciun caz nu se referă doar la zona politică - dacă e să mă întrebaţi pe mine, "şefii" sunt peste tot, în toate zonele ...

 

Am fost atent şi am mers în direcţia dictată de propriile mele criterii - şi nu am renunţat la coordonatele fără de care nu cred că putem vorbi de gest artistic: sinceritate, în primul rând, şi o autocenzură nemiloasă

 

 Cred că sunteţi singura persoană, cel puţin din câte cunosc eu, care a făcut toată viaţa numai ce şi-a dorit, numai ce i-a plăcut, şi asta într-un context social destul de neprietenos.  Cum aţi reuşit? Este o reţetă de succes la care visăm cu toţii.

 

 

 

 

Dar nu-i adevărat: credeţi că mi-a plăcut să merg la dentist vreodată? ... În plus, nu mi-am propus niciodată să fac cântece, să scot discuri, să apar în concerte - dar când aceste lucruri au început să se întâmple, e adevărat, am fost atent şi am mers în direcţia dictată de propriile mele criterii - şi nu am renunţat la coordonatele fără de care nu cred că putem vorbi de gest artistic: sinceritate, în primul rând, şi o autocenzură nemiloasă (în cel mai bun sens al cuvântului) ... Şi, să fim serioşi, nimeni nu poate să zică "gata, m-am hotărât, de mâine vreau talent". Am avut formidabilul noroc să capăt talent în mai multe zone de exprimare de-acolo, de undeva, de sus - şi mi s-a părut normal să nu-mi bat joc de lucrul ăsta şi să folsesc acest dar cât pot eu de bine - cui ar putea să nu-i placă aşa ceva ?

 

 

Reţetele de succes nu funcţionează, oricine vă vinde aşa ceva vă păcăleşte

 

 Cartea dumneavoastră de vizită este absolut uluitoare: un număr de albume pe care nu-l poate egala niciun alt artist, mii de spectacole, cinci cărţi, grafică de disc şi carte, muzică de film, expoziţii de desen, pictură şi arhitectură. Cum reuşiţi să le faceţi pe toate? Este încă o reţetă de succes pe care ne-ar prinde bine să o cunoaştem.

 

 

 

Tocmai asta e ideea: reţetele de succes nu funcţionează, oricine vă vinde aşa ceva vă păcăleşte ... Îmi vine în minte un citat din Dalai Lama (sigur, probabil că nu-l reproduc cu exactitate, dar importantă e ideea):  întrebat care e lucrul care încă îl mai uimeşte, el a răspuns  "oamenii  îşi fac praf sănătatea ca să facă bani, şi după aia cheltuiesc banii să-şi recapete sănătatea ... se gândesc doar cum să controleze viitorul şi ajung să nu se mai bucure de prezent - iar viitorul oricum nu-l pot controla ... şi se poartă ca şi cum nu vor muri niciodată şi sunt surprinşi când acest lucru inevitabil li se întâmplă şi lor ... nu e fascinant?"

 

Vom face şi în 2012 un concert de Sărbatori, aşa că lăsaţi loc liber în agendă

 

 Întoarcerea la Teatrul Excelsior, punctul zero al binecunoscutului spectacol de Moş Nicolae, înseamnă şi punctul final al acestui proiect? N-ar mai trebui să ne fixăm în agenda lui decembrie 2012 o nouă întâlnire cu Alexandru Andrieş?

 

 

Nu, nici vorbă de aşa ceva - precis vor fi câteva concerte la care voi participa şi în 2012, şi dacă nu se întâmplă nimic care să ne modifice traiectoria, sunt sigur că vom face şi în 2012 un concert de Sărbatori: spun "facem", pentru că mă refer aici la prietenul şi impresarul meu Aurel Mitran şi la toţi prietenii care, în diverse formule, au apărut alături de mine în toţi aceşti ani – aşa că lăsaţi loc liber în agendă.

 

 

Eu visez tot timpul, am o rezervă inepuizabilă de vise

 

 Ce vise mai poate avea Alexandru Andrieş? Mie mi se pare că şi le-a împlinit pe toate.

 

 

 

Eu visez tot timpul, am o rezervă inepuizabilă de vise, la capitolul ăsta stau nemaipomenit de bine – aşa că mai am, nu vă impacientaţi ...

 

 

Se ştie şi că necăsătorit nu înseamnă singur, nu-i aşa?

 

 E foarte multă dragoste în muzica lui Alexandru Andrieş, iar Cea mai frumoasă zi este un exemplu celebru. Şi, totuşi, se ştie că Alexandru Andrieş este singur.

  

 

 

 

 

Se ştie şi că necăsătorit nu înseamnă singur, nu-i aşa?

 


Comentarii
1
Profil Scuze, scuze ... "Cine stie drumul sigur si rapid la Demnitate nationala si la Prosperitate a societatii noastre ? [ 06.01.2012 ]
La Multi Ani ! Dlui Alexandru Andrieş, care sustine in titlu ca " Eu măcar am bunul simţ să nu mă bag acolo unde nu mă pricep", ii doresc sa cunoasca ambitia responsabilitatii ingenioaze!
0
0
Comenteaza si tu
Nume:
Email:
doresc sa las adresa pt a fi notificat cand apar comentarii
Comentariu:
Cod verificare:
Pe aceeasi tema
Despre curve şi prinţi
Interviu cu Florin Chilian: Am muncit mult ca să ajung controversat
[ 21.11.2011 ]
Fără emfază și fără efecte
Interviu cu Dan Iliescu, liderul formaţiei Timpuri Noi: Cu cât ne trezim mai repede, cu atât nu lăsăm pe alţii să fie stăpânii viselor noastre
[ 14.11.2011 ]
Din respect pentru muzică
Interviu Grimus: „Mereu am crezut că muzica poate mişca ceva în oameni”
[ 29.09.2011 ]
La poveşti cu Bogdan Naumovici
Interviu cu Bogdan Naumovici: "Aparent, zic unii că i-am şi inspirat. Ciudat!"
[ 19.09.2011 ]
Consilier la Cotroceni
Interviu cu Dan Petre, analist de politică externă: La mijlocul anilor 90, eram un libertarian perfect, acum am întrebări
[ 14.09.2011 ]
Cele mai comentate
Mitul renaşterii
Interviu cu Nicu Covaci, liderul formaţiei Phoenix: Dacă las chitara, mor de foame
[ 08.09.2011 ]
35
Din respect pentru muzică
Interviu Grimus: „Mereu am crezut că muzica poate mişca ceva în oameni”
[ 29.09.2011 ]
13
Despre curve şi prinţi
Interviu cu Florin Chilian: Am muncit mult ca să ajung controversat
[ 21.11.2011 ]
9
Fără emfază și fără efecte
Interviu cu Dan Iliescu, liderul formaţiei Timpuri Noi: Cu cât ne trezim mai repede, cu atât nu lăsăm pe alţii să fie stăpânii viselor noastre
[ 14.11.2011 ]
8
Tot ce se întâmplă în viaţă
Interviu cu Paul Ciuci, vocea formaţiei Compact: Mi s-ar fi părut corect ca premiul secţiunii rock a Festivalului Mamaia, care poartă numele lui Teo Peter, să fie înmânat de băiatul lui
[ 02.09.2011 ]
8