Dan Iliescu relansează Timpuri Noi, cu un mesaj imperativ, “Deschide-ți mintea!”, și mi s-a părut că merită să vorbim despre asta. A fost punctul de pornire, dar dialogul nostru a ajuns în zone nebănuite. Am simțit, încă de la primele lui răspunsuri, că va fi un interviu tulburător. Sinceritatea lui Dan Iliescu s-a dovedit copleșitoare. Am ajuns să vorbim despre putere, slăbiciune, sexualitate, victorie, pierdere, datorie, responsabilitate, cunoaștere, viitor, Dumnezeu. Lucruri multe și complicate, care continuă să îi preocupe pe cei care vor să-și păstreze mintea deschisă, și despre care Dan Iliescu este perfect îndreptățit să vorbească. Timpuri Noi nu este deloc întâmplător o formație mare, iar legenda Timpurilor Noi nu poate fi separată de legenda Dan Iliescu. Ce va urma? Ce ne așteaptă pe fiecare dintre noi și ce ne așteaptă pe noi toți? Încercăm, pe măsura inteligenței, puterii și cunoașterii noastre, să găsim un răspuns. Dan Iliescu și l-a găsit pe al său. Știe să-i vindece pe alții dar, în primul rând, este el însuși vindecat. Și rețeta lui este bună.

„Deschide-ţi mintea şi vei vedea că viaţa este ca o joacă”

 În videoclipul lansat cu puţin timp în urmă, Deschide-ţi mintea, spui aşa: „Dacă vrei să simţi cu adevărat/ Deschide-ţi mintea/ Și vei vedea că viaţa este ca o joacă”. Aşa îţi vezi tu viaţa?

Deschide-ţi mintea e un videoclip în care noi am filmat fără emfază. Nu ne-au interesat efectele speciale și ideile „deosebite”. Am vrut ca totul să fie simplu și curat, pentru că așa mi-am închipuit eu că trebuie adresată o invitație la o legătură mai bună cu ființa interioară și scopul fiecărei existențe, cu acel Personal Jesus. Mă întrebi dacă viața este o joacă pentru mine și îți răspund că da. Numai că, atunci când spun asta, eu mă gândesc la Christosul care spune: Lăsați copiii să vină la mine și la sensurile profunde ale acestui îndemn. Dacă nu ești ca un copil, nu ai cum să primești învățătura asta. Până nu golești paharul, el nu mai poate fi umplut, dă pe de lături.

Valorile societății se vor răsturna. A gândi și pentru ceilalți este mai de preferat decât a gândi numai pentru tine

 Crezi că societatea este pregătită pentru mesajul tău? Crezi că vei deschide minți?

Sunt absolut sigur. Modul meu de exprimare nu a fost întotdeauna convingător, și îmi asum asta, dar n-aș fi făcut nimic din ceea ce am făcut, dacă nu aș fi fost absolut convins. Ideile mele sunt limpezi și cred foarte mult în ele. Mi se pare foarte important să-ți deschizi mintea acum, pentru că valorile societății se vor răsturna. Ne așteaptă niște transformări puternice, pentru că nu mai E loc, deși e. Dar sub o altă formă. Cred că, prin acest album, sunt puțin înaintea celorlalți. Și am acest curaj. Știu că mulți oameni gândesc la fel și îi simt în jurul meu. A gândi și pentru ceilalți este mai de preferat decât a gândi numai pentru tine.

Nu am complexe, dar am slăbiciuni

 Ai vreun complex?

Nu am complexe, dar am slăbiciuni.

 Ce fel de slăbiciuni?

Cea mai mare slăbiciune a mea este lenea. O altă slăbiciune ar fi că sunt suspicios. Din cauza suspiciunii mele, am pierdut multe, multe oportunități.

 Relansezi Timpuri Noi şi ai ales să fii tu vocalistul trupei. De ce?

Am fost nevoit să fac treaba asta. Am încercat înlocuirea lui Artan cu un alt vocalist, Tică Alexe, și s-a dovedit că opțiunea mea a fost greșită, exact din cauza suspiciunii și neîncrederii mele. În momentul în care Artan a plecat, Mihai Godoroja mi-a spus: Perfect, sunt piesele tale, cântă-le tu! Replica mea a fost: Eu nu sunt vocalist, eu sunt chitarist. Tică Alexe este foarte bun, din punct de vedere tehnic, dar nu a reușit să se identifice cu spiritul Timpurilor Noi. A renunțat la colaborarea noastră - nu a venit la un concert pe care îl aveam, astă-vară, pe stadionul din Galați -, și atunci eu am refăcut, cu vocea mea, toate piesele noi pe care le înregistrasem cu el. Am înțeles că nu are rost să mai caut. Deocamdată, avem doar două piese mixate, Deschide-ți mintea și E loc. Inginerul nostru de sunet, Cristi Dobrică, este acum în Statele Unite, când se va întoarce va mixa întregul album.

Avem parte de artiști care mint. Mulți dintre ei chiar s-au perfecționat în această direcție

 Înțeleg că ţi-a fost destul de greu, în toată această perioadă, pentru că Artan nu e un solist vocal care poate fi înlocuit cu uşurinţă. De câte luni ai avut nevoie pentru a repune trupa pe picioare, în actuala formulă: Dan Iliescu (chitară, voce), Felix Sfura (tobe), Sabin Penea (bass)?

Artan a reușit să exprime, în România, ceea ce niciun alt solist, după părerea mea, nu a mai reușit să exprime până la el. Este un artist foarte complex și, lucrul cel mai important, nu minte. Avem parte de artiști care mint. Mulți dintre ei chiar s-au perfecționat în această direcție. Astfel încât, după despărțirea de Artan, mi-a luat ceva timp să repun trupa pe picioare. Cu atât mai mult cu cât, în muzica rock, un trio, varianta în care cântăm noi acum, reprezintă o formulă destul de grea. Nimeni nu se mai poate ascunde în spatele celuilalt. Într-un trio, nu ai posibilitatea de a te fofila.

Și eu am avut momente în care am mințit. Din acest punct de vedere, nu privesc lucrurile autoritar

 Poți să dai exemple de artiști care mint?

Nu este de datoria mea să-i arăt cu degetul, mai ales că și eu am avut momente în care am mințit. Sunt, de obicei, autoritar  în munca pe care o fac, dar, din acest punct de vedere, nu privesc lucrurile autoritar.

 Cum minți, când minți?

Simt că mint, atunci când nu sunt sigur de ceea ce fac și, totuși, ajung să prezint acel produs publicului. Mi s-a întâmplat asta, în câteva rânduri.

Vreau să continuu istoria Timpuri Noi. Mă voi descurca. L-am întrebat  pe Artan dacă îmi va crea probleme, iar replica lui a fost: „Dan, noi suntem de altă factură. Noi nu ne ridicăm poalele-n public. Nu așa ne-am câștigat noi notorietatea”

 Eşti unul dintre fondatorii Timpuri Noi, alături de Artan şi Răzvan Moldovan. Ei au fondat Partizan, tu ai rămas proprietarul numelui trupei. Cum ai reuşit să-i convingi să renunţe la nume?

Am avut o înțelegere, dictată de un anumit nivel al caracterului fiecăruia dintre noi. În momentul în care am decis să ne despărțim, propunerea lui Artan a fost să înghețăm trupa, așa cum s-a întâmplat în 2001. L-am ascultat atunci și fiecare a luat-o pe calea lui, cu propria lui trupă, dar a fost o greșeală. Astfel încât, atunci când am ajuns în aceeași situație, n-am mai vrut să procedăm în același mod. I-am spus că vreau să continuu istoria Timpuri Noi, în primul rând cu el, dar, dacă nu se poate altfel, și fără el. Mă voi descurca.  L-am întrebat  pe Artan dacă îmi va crea probleme, iar replica lui a fost: Dan, noi suntem de altă factură. Chiar dacă suntem supărați, chiar dacă ne contrăm, noi nu ne ridicăm poalele-n public. Nu așa ne-am câștigat noi notorietatea. Lucrurile au rămas cum le-am stabilit atunci.

Anii au adăugat înțelepciune, inteligenței cu care m-am născut. Mă folosesc de ea, atât cât pot. Nu vreau să dau atenție lucrurilor care ar disturba munca mea interioară: scandaluri, apariții sau melodii ieftine

 Pe de altă parte, anul trecut, într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul”, Artan nu era deloc prietenos. Vorbea, printre altele, de caracterul dificil şi opac al chitaristului Dan Iliescu. Într-un soi de dialog la distanţă, într-o altă publicaţie, „Bestmusic”, tu declarai că Artan rămâne fratele tău. Nu-mi închipuiam că poţi fi atât de împăciuitor. Să înţeleg că anii au mai muşcat din vioiciunea şi forţa ta binecunoscute?

Eu cred că anii au adăugat înțelepciune, inteligenței cu care m-am născut. Mă folosesc de ea, atât cât pot. Sunt mulțumit de ceea ce am primit în anii 2002-2003, atunci când am avut parte, într-adevăr, de cunoaștere, și acum trebuie să dezvolt acest câștig. Nu vreau să dau atenție lucrurilor care ar disturba munca mea interioară: scandaluri, apariții sau melodii ieftine.

Vreau să mă manifest doar în direcția în care eu am acumulat cunoaștere. Un artist, cu cât se maturizează, are datoria de a-și asuma, și mai mult, rolul de model

 Adică, o atitutide împotriva tendințelor momentului...

Vreau să mă manifest doar în direcția în care eu am acumulat cunoaștere. Un artist, cu cât se maturizează, are datoria de a-și asuma, și mai mult, rolul de model.  Dacă în tinerețe ești atras, în primul rând, de statutul de vedetă, spre finalul carierei trebuie să-ți asumi rolul de model, profesor, învățător. Este un rol mai puțin dinamic, dar nu mai puțin important.

 Ce-mi spui tu acum? Ai 52 de ani, nu te poți considera bătrân...

Nicidecum. Doar că mă îndrept spre o maturitate din ce în ce mai stabilă.

Mi-a venit ideea să mă fac vindecător și am studiat diferite procedee de medicină alternativă: cristaloterapie, reflexoterapie, sarcoterapie. Așa cum am făcut și în muzică, am devenit foarte preocupat și foarte serios. La un moment dat, am ajuns să mă confrunt cu niște forțe pe care omul de rând nu le cunoaște și nici măcar nu le bănuiește

 Nu am cum să nu întreb asta. Ce ți s-a întâmplat în 2002-2003, astfel încât să vorbești astăzi despre un foarte important nivel de cunoaștere acumulat atunci?

În 2001, dacă ții minte, am făcut o trupă nouă, Zidd. Tot un trio. Aveam piese noi, dar albumul nu a fost lansat niciodată, pentru că nu am avut bani să-l producem. Acel material discografic a rămas necunoscut. Atunci mi-am zis foarte clar că, dacă nu e să fie, nu e să fie. Sunt un om tenace, dar am știut că, în acel moment, trebuia să fac altceva. Lucruri mai bune. Mi-a venit ideea să mă fac vindecător și am studiat diferite procedee de medicină alternativă: cristaloterapie, reflexoterapie, sarcoterapie. Așa cum fac și în muzică, am devenit și în această zonă foarte preocupat și foarte serios. Și am avut parte de foarte multă cunoaștere, nu în domeniul senzorial, ci în cel extrasenzorial. La un moment dat, am ajuns să mă confrunt cu niște forțe pe care omul de rând nu le cunoaște și nici măcar nu le bănuiește.

Am avut noroc să asist la niște fenomene extraordinare, lumea venea la noi așa cum se duc musulmanii în pelerinaj la Mecca

 Îmi poți spune mai multe?

Îți schimbi cu totul percepția despre lumea materială și ești foarte ispitit de noile puteri pe care le poți utiliza. Gândește-te cum se poate simți un om când este în stare, cu ajutorul mâinilor, să scaneze pe cineva și știe foarte clar ce se întâmplă în trupul celuilalt. Cum e să simți că poți să influențezi oameni de la distanță, să-i vindeci de la distanță. Ai putere, devii un om special și beneficiezi de un alt statut. Am avut noroc să asist la niște fenomene extraordinare, lumea venea la noi așa cum se duc musulmanii în pelerinaj la Mecca. La un moment dat, profesoara noastră, Ana-Maria Iliescu, cea de la care am învățat ce înseamnă terapii complementare, ne-a dat o temă de meditație și ne-a spus așa: Meditați cu toții despre putere. Spuneți-mi ce înseamnă puterea.

Puterea este atunci când omul nu mai are nimic. Dar nu pentru că a pierdut totul, ci pentru că a renunțat la tot. Aceasta este adevărata putere, și ea vine de la Dumnezeu. În rest, totul este deșertăciune 

După o oră, era cât pe ce să renunț, simțeam că nu am nicio legătură cu tema pe care o primisem, eu fiind, totuși, unul dintre elevii care se cam pricepea la mediție. Fac asta de mult timp, din anii 90, neinstruit de nimeni, pentru că nu am acceptat niciodată să fiu instruit de alții, mai ales în meditație. Cu atât mai mult cu cât citisem despre pericolul de a fi manipulat psihologic de așa-numiți maeștri, care se alimentează cu energia naivilor. Atunci când eram pe punctul de a renunța, când eram convins că nu-mi voi da seama niciodată ce înseamnă puterea, am avut o revelație. Mică, dar semnificativă. Când ceilalți studenți au început să spună cum văd ei puterea – informație, bani sau și una și alta -, eu am spus așa: Puterea este atunci când omul nu mai are nimic. Dar nu pentru că a pierdut totul, ci pentru că a renunțat la tot. Aceasta este adevărata putere, și ea vine de la Dumnezeu. În rest, totul este deșertăciune.  

Orice activitate și gând uman atrag o responsabilitate și am înțeles ingratitudinea diferitelor activități umane. Arta este cel mai puțin ingrată. Un gropar are nevoie de morți, un polițist are nevoie de hoți, un doctor are nevoie de bolnavi, un artist are nevoie doar de inspirație

Într-un loc foarte special, unde am fost dus după aceea, într-o jumătate de minut, am reușit să mă dedublez pe o altă planetă. M-am speriat foarte tare și am renunțat. Mi-a rămas, însă, ceva din această experiență. Am început să înțeleg lucrurile, fără să caut asta în mod expres. E de-ajuns să mă concentrez puțin asupra lor și mi se arată așa cum sunt ele. Mi se arată, de multe ori, deșertăciunea multor lucruri și neputința la care sunt supus, ca individ. Îmi mențineam hotărârea de a fi bioterapeut, dar am avut, iarăși, o revelație și am înțeles că, dacă omul se îmbolnăvește, pentru că Dumnezeu permite lucrul ăsta, cine sunt eu ca să îl fac bine și să-i cer și bani? Aș putea să-l fac bine și să nu-i cer niciun ban, dar atunci din ce trăiesc? Mi-am dat seama că orice activitate și gând uman atrag o responsabilitate și am înțeles ingratitudinea diferitelor activități umane. Arta este cel mai puțin ingrată. Un gropar are nevoie de morți, un polițist are nevoie de hoți, un doctor are nevoie de bolnavi, un artist are nevoie doar de inspirație.

 Și ce e inspirația?         

Un moment de trezire a conștiinței, o legătură cu Dumnezeu. El nu se află în mănăstire, în biserică sau în altar. Dumnezeu se află peste tot. În nisip sau în firul de iarbă. Dar cel mai repede îl găsești în interiorul tău.

Început, un cântec despre ciclicitatea lucrurilor mărunte, falsa speranță și deșertăciunea care rezultă din înțelegerea greșită a acestora

 Domnul meu/ Ochii i-ai deschis şi-ai dat de greu/ Doar în somn viaţa ta e viaţa unui domn/ Pe jumătate, jumătate dar plăcut/ Un lucru-i sigur/ Ai s-o iei mereu de la început...Sunt primele cuvinte ale unui cântec marca Dan Iliescu al cărui titlu este chiar Început, apărut pe albumul Basca abundenței, dar care mi se pare deosebit de actual astăzi. Trăieşti cu sentimentul că trebuie să o iei mereu de la început?

Început este un cântec despre ciclicitatea lucrurilor mărunte, falsa speranță și deșertăciunea care rezultă din înțelegerea greșită a acestora. Este foarte clar că, atunci când te culci, trebuie să te și trezești. Alternanța noapte/zi este, de fiecare dată, un început și stă în măsura noastră să facem câte un pas în plus pentru fiecare nou început. Altfel, intrăm într-o ciclicitate, umană, ce-i drept, dar care nu produce o evoluție. Este la fel de adevărat că evoluția nu poate exista fără o involuție. Toată cunoașterea se bazează pe existența acestui fenomen al opozabilității.

Anul 2011: „Barosanii stau toți în vârf/Și nu mai e loc/Stau ciorchine peste ciorchine/Și nu mai e loc”

 Succesul formației Timpuri Noi ţi se datorează într-o foarte mare măsură. Este legat de Luca, Tanţa, Stere, Adeline, Helga, Bordelul mov sau Catran, toate compoziţiile tale. Sunt cântece cu tentă socială care spun, în cheie ironică, o întreagă poveste despre mentalităţi şi moravuri. Vei menţine acelaşi drum pentru noile Timpuri Noi?  Care sunt poveștile anului 2011?

Textele cântecelor menționate, dar și ale altora, sunt povești autentice, care aveau corespondent în peisajul social românesc din anii 90 și explicau atunci un univers foarte puțin exploatat în muzica rock. Sigur că poveștile care apar pe noul disc sunt altele, pentru că și anul 2011 este altfel. Uite, aș putea spune, fără să exagerez, că E loc, piesă compusă anul trecut, s-a dovedit premonitorie: Barosanii stau toți în vârf/ Și nu mai e loc/Stau ciorchine peste ciorchine/Și nu mai e loc/Ca-n Egiptul antic/În vârful piramidei nu mai e loc/Arde soarele prea tare/Ăia din vârf, ce nu sar/Ard pe loc. Știi cum a debutat anul ăsta și este evident că textul meu, chiar dacă nu e spectaculos, așa cum era Luca, de pildă, exprimă o realitate incontestabilă a anului 2011.

Societatea a luat-o la vale și lucrurile nu se vor schimba. Important este să fim pregătiți pentru impact. S-ar putea să fie zdrobitor și să nu mai avem nicio altă șansă, dar cu ajutorul retrospecției, introspecției și, în special, cu ajutorul meditației, am putea reduce acest impact 

 Ce avea Luca atât de spectaculos?

Luca, care se adresează copiilor de 14 ani  a ajuns, doar prin curajul lui Artan, să fie cântat pe bune: Fac laba-n baie/Beau și fumez tutun. Inițial, scrisesem altfel: Ce fac la baie /Știți fără să vă spun. În asta constă sinceritatea și nesinceritatea. Aplecarea mea spre a fi, totuși, mai puțin deschis – eu nu am cum să fiu atât de deschis cum este Artan - a creat, probabil, și efervescența formației Timpuri Noi. În vreme ce eu sunt introvertit, malițios și subversiv, Artan este un tip foarte deschis, sincer și exploziv. Interacțiunea dintre aceste două dimensiuni a creat-o pe a treia, o dimensiune subtilă, în care o mare parte a publicului tânăr își regăsea vibrația. Publicul își regăsea temerile în felul meu de a fi și explozia în felul de a fi al lui Artan. Acum, într-o mai mare măsură, formația Timpuri Noi este sub influența mea și totul a devenit mai cerebral. Și cred că, pentru ce se întâmplă acum, e mai bine așa, trebuie să fim mai atenți. Societatea a luat-o la vale și lucrurile nu se vor schimba. Important este să fim pregătiți pentru impact. S-ar putea să fie zdrobitor și să nu mai avem nicio altă șansă, dar cu ajutorul retrospecției, introspecției și, în special, cu ajutorul meditației, am putea reduce acest impact.

Dacă nu suntem pregătiți, nu vom mai exista ca indivizi, familii, națiune. Ăsta este rolul rock –ului: să creeze un impact puternic și să spună ceea ce este de spus. Asta fac eu, folosindu-mă de capacitățile mele de a crea

 Și cu ce vom rămâne?

Cu alte tipuri de valori. În ultimii douăzeci de ani, valorile s-au schimbat foarte mult, într-un mod grotesc. De data asta, se vor pune bazele unor alte tipuri de valori și, dacă nu suntem pregătiți, nu vom mai exista ca indivizi, familii, națiune. Ne vom pierde, pur și simplu, identitatea. Poate că ți se pare prea pretențios ce spun eu acum – nu sunt decât un rocker -, dar eu cred că ăsta este rolul rock –ului: să creeze un impact puternic și să spună ceea ce este de spus. Asta fac eu, folosindu-mă de capacitățile mele de a crea.

Noul album explorează mai temeinic legătura dintre emoție și minte. Și asta mă fascinează

 Tata este, probabil, cel mai mare succes al formaţiei Timpuri Noi, şi a fost scris după dispariţia tatălui tău. Câte dintre piesele de pe noul album sunt rezultatul unor experienţe atât de personale?

Tata este o apariție ciudată  în contextul formației Timpuri Noi. Moartea tatălui meu m-a afectat atât de puternic, încât Tata a fost piesa pe care am compus-o cel mai ușor. N-a trebuit să mă gândesc deloc la ea. De obicei, mă gândesc foarte atent la tot ceea ce pun pe hârtie. Este, evident, și piesa cea mai sinceră. Pot să-ți mai spun că Tata a prefațat ceea ce urma să apară și că piesele de pe albumul care va fi lansat curând au apărut în urma unor experiențe interioare mai profunde decât cele care au generat piese ca Helga, Nămol, Bordelul mov sau Tanța. Noul album explorează mai temeinic legătura dintre emoție și minte. Și asta mă fascinează.

Intelectualii își pierd forța sexuală

 Cu alte cuvinte, vorbim despre un album “mai intelectual”?

Nu. Eu văd lucrurile altfel. Partea emoțională domină individul, iar partea intelectuală este cea mai slabă componentă a mașinăriei umane, ea nu rezistă prea bine nici în fața unor centri, precum cel instinctual sau sexual. În general, intelectualii confundă munca interioară cu obosirea excesivă a minții printr-un balast de cunoștințe, care nu sunt transformate, ci mai degrabă depozitate. La un moment dat, biblioteca devine prea grea și mulți se strică la cap, pierzându-și celelalte tipuri de energie. Își pierd până și forța sexuală. Este păcat ca energiile dătătoare de viață să nu poată fi folosite. Așa cum spuneam, mintea poate să facă mai mult decât intelectul, dar asta ține de o forță înnăscută.

Timpuri Noi a vorbit, printre primii, de pericolul consumului de droguri, atunci când fenomenul nu luase încă o amploare de masă. E foarte grav ce se întâmplă acum și Grasu XXL a scris un text dur pe această temă, folosindu-se de tragismul piesei Victoria

 Dacă aş linguşi publicul şi aş aştepta recompensa imediată din partea lui, aşa cum se procedează acum în muzica românească, aş fi ca un om ghiftuit, care mai are un pic şi aţipeşte, declarai acum şase ani, în Formula As, într-un interviu acordat lui Iulian Ignat. Colaborarea cu Grasu XXL, pentru o nouă variantă a piesei Victoria, nu este o tentativă de linguşire a unui public foarte tânăr, care nu vă cunoaşte prea bine?

Așa ar putea fi privită la prima impresie, dar culisele acestei colaborări sunt altele și ți le destăinui. Inițiativa i-a aparținut lui Dragoș, se aștepta să-i spun că e nașpa, dar eu am găsit ideea interesantă. Colaborarea cu Grasu XXL nu trebuie privită ca o oportunitate comercială, ea reprezintă continuarea unui gând mai vechi de-al meu. Timpuri Noi a vorbit, printre primii, de pericolul consumului de droguri, atunci când fenomenul nu luase încă o amploare de masă. E foarte grav ce se întâmplă acum și Grasu XXL a scris un text dur pe această temă, folosindu-se de tragismul piesei Victoria. L-a transferat în direcția pe care și-a dorit-o el, iar simbolistica mi s-a părut extraordinară. Să asociezi Victoria cu un om care consumă droguri, când realitatea este, de fapt, inversă, e greșeala pe care cei aflați în această situație trebuie să o îndrepte.

Timpuri Noi: trei oameni conștienți, animați în continuare de dorința de a se autodepăși

 Din 2001 până în 2004, te-ai ocupat, așadar, cu terapii complementare şi ai scos un disc de muzică terapeutică. Mi s-a părut încă o dovadă că tu nu te dai bătut niciodată. Ce vei face acum, dacă lucrurile nu merg cum îţi doreşti cu noua formulă Timpuri Noi şi noul album?

Există o vorbă, Dumnezeu râde întotdeauna de planurile omului, dar eu sper să nu ajung la concluzia asta. Timpuri Noi se află pe făgașul normal: suntem trei oameni conștienți, animați, în continuare, de dorința de a se autodepăși. Și exact asta vom face. Asta am făcut și până acum, asta vom face și de acum încolo.

Trebuie să te gândești permanent la acțiune. Iar diferența dintre momentul de pauză și cel de acțiune trebuie să fie foarte bine chibzuită

 Eu cred că trebuie să-ţi cauţi adevăratul scop în viaţă până în ultima clipă. Altfel, o iei oricum de unde ai lăsat-o, data viitoare. Este o altă declaraţie care îţi aparţine. Cum stai? O vei lua de unde ai lăsat-o sau ţi-ai găsit adevăratul scop în viaţă?

Ești nevoit, mereu, să pornești de undeva. Părerea mea este că singurul lucru pe care ți-l poți propune într-o viață este pauza, iar ea nu este decât un respiro între două cicluri. În rest, trebuie să te gândești permanent la acțiune. Iar diferența dintre momentul de pauză și cel de acțiune trebuie să fie foarte bine chibzuită. Sunt absolut convins că starea de spirit crează circumstanțe și că, prin intermediul sau cu ajutorul stării noastre de spirit, noi putem modifica orice. Cu cât înțelegem asta, cu cât ne trezim mai repede, cu atât nu lăsăm pe alții să fie stăpânii viselor noastre. Și chiar ăsta este scopul meu: să fiu stăpânul viselor mele.