Bruxelles-ul este, în aceste zile, un oraş foarte trist. Atunci când nu jeleşte problema monedei euro, oraşul suspină despre impotenţa serviciului său diplomatic, „Serviciul european de acţiune externă” (EEAS), condus de doamna Catherine Ashton.  Care va fi soarta doamnei Ashton şi a EEAS?

Cu ţările arabe de pe malul opus al Mediteranei aflate în flăcări, lumea economică occidentală aflată în declin şi reducerea drastică a prezenţei militare americane în Europa, aceasta din urmă ar avea un rol extrem de important de jucat pe scena mondială. Cu toate acestea, diferenţa dintre „a vrea” şi „a putea” este uriaşă în cazul EEAS în mandatul doamnei Catherine Ashton.

Impotenţă diplomatică

Observatorii şi think-tank-urile care urmăresc activitatea diplomaţiei europene sunt extrem de nesatisfăcuţi de eforturile acesteia. Consiliul European pentru Relaţii Internaţionale oferă note mediocre. Alt think-tank, FRIDE, analizează în mod general tendinţele către interesele comerciale în „Provocările pentru politica externă europeană în 2012”.

Însă criticile cele mai acerbe vin din partea lui Stefan Lehne, diplomat austriac care a activat în cadrul serviciului diplomatic european sub predecesorul doamnei Ashton, Javier Solana. În cadrul analizei sale, „Mai multă acţiune, servicii mai bune: cum să creştem puterea Serviciului european de acţiune externă” el oferă o analiză a slăbiciunilor EEAS, concluzionând că, în multe aspecte, situaţia este mai gravă astăzi decât era în cadrul sistemului anterior, descentralizat. Activitatea serviciului este subminată, în repetate rânduri, de către Comisia Europeană şi de miniştrii de externe ai ţărilor UE, dar principala problemă o reprezintă conducerea slabă a doamnei Ashton şi haosul din anturajul acesteia.

Problemele EEAS

Lista problemelor EEAS este lungă şi nu se rezumă doar la incompetenţa de la vârf.  În prmul rând, acest serviciu a fost conceput în timpul negocierilor pentru Tratatul Constituţional, când perspectiva era încă optimistă în ceea ce priveşte Europa. Dar acesta a fost implementat după problemele generate de respingerea referndumului în Franţa şi Olanda, respingere care a ridicat îndoieli despre susţinerea populară a proiectului european.

Totodată, EEAS se află în competiţie directă cu miniştrii de Externe ai ţărilor membre care se simt, deja, marginalizaţi de către premierii care efectuează propria politică externă şi de către Uniunea Europeană, care preferă să dialogheze direct cu miniştrii de Finanţe.

O altă problemă cu care se confruntă acest serviciu este erodarea rapidă a statutului Europei în lume. Criza datoriilor suverane afectează totul, Europa ajungând să fie problema principală a  politicii internaţionale mondiale.

Şi ultima pe listă, Catherine Ashton: UE nu poate să aibă succes cu un ministru de Externe fără experienţă care nu dispune de minister.

Nevoia de definire a priorităţilor

Problema UE stă în interesele diverse de politică externă ale ţărilor membre – Parteneriatul Estic, Africa de Nord, conflictul arabo-israelian, Irak, Iran, peninsula Balcanică. Instituţiile europene doresc ca serviciul lor diplomatic să solidifice legăturile cu „partenerii strategici” – SUA, Rusia, China, India sau Brazilia. Istoria colonială şi enormele donaţii ale statelor europene fac ca UE să fie interesată şi de Africa sub-Saharană, America Latină, Oceania sau Caraibe.

Astfel, este dificil pentru noul EEAS de a stabili o ierarhie care să satisfacă toate statele, instituţiile şi interesele parte ale UE, mai ales când aceste interese sunt subminate prin inactivitatea liderului serviciului, inactivitate care forţează Comisia Europeană şi statele membre să intervină, aşa cum s-a întâmplat în cazul „Revoluţiei de iasomie”.

EEAS ar putea, totodată, să ofere un mijloc diplomatic pentru ţările care nu-şi permit menţinerea unei reţele diplomatice globale precum şi analize strategice despre politica externă europeană. Dar când a fost ultima dată când doamna Catherine Ashton a vorbit despre provocările cu care se confruntă Europa?

Care va fi soarta doamnei Ashton şi a „Serviciului european de acţiune externă”?