Miniştrii de Finanţe ai ţărilor membre zonei euro au respins oferta creditorilor privaţi ai Greciei, punând un semn serios de întrebare asupra capacităţii părţilor de a ajunge la o înţelegere cu privire la datoria publică a Greciei până pe 20 martie, dată la care Grecia trebuie să achite o scadenţă de 14,4 miliarde de euro. 

Problema principală a negocierilor constă în reducerea a datoriei greceşti la un nivel sustenabil de 120% din produsul intern brut prin tăierea „voluntară” a 100 de miliarde de euro din suma totală a acesteia, de 356,5 miliarde de euro. Aceasta va fi realizată printr-un schimb de obligaţiuni, prin care obligaţiunile scadente în 2012 şi în următorii ani vor fi înlocuite cu noi obligaţiuni, de valoare redusă şi cu scadenţa în 30 de ani.

Negocieri sau doar schimb de ultimatumuri?

Deţinătorii privaţi de obligaţiuni greceşti au încercat să pună piciorul în prag, luni, declarând că nu sunt dispuşi să sufere pierderi mai mari, de 65-70%, în urma restructurării datoriei Greciei şi insistând asupra unei dobânzi de 4% pentru noile obligaţiuni. Oficialii greci, susţinuţi de FMI şi de către miniştrii de finanţe ai ţărilor membre uniunii monetare, insistă asupra necesităţii unei dobânzi de maximum 3,5%, până în 2020, pentru a aduce datoria Greciei la un nivel sustenabil în condiţii de adâncă recesiune economică.

Pe lângă aceste negocieri, Grecia trebuie să implementeze şi o serie de măsuri de austeritate extrem de dure pentru a compensa lipsa de reforme structurale din ultimii doi ani. Fără aceste reforme şi fără înţelegerea cu deţinătorii privaţi de obligaţiuni, Grecia nu va putea accesa fondurile din al doilea program de asistenţă financiară, fiind, astfel, în imposibilitate de a-şi respecta obligaţiunile. Vor accepta creditorii privaţi să suporte pierderile cerute de Grecia şi susţinute de FMI şi de miniştrii de Finanţe? Cine va ceda primul: creditorii privaţi, FMI şi creditorii oficiali, sau finanţele Greciei?

foto: www.realitatea.net