“Este inadmisibil să ajungi pe străzile unei localitati in Româna si sa-i vezi pe militari desfundând drumurile in timp ce beneficiarii directi, care sunt si concetătenii nostri, stau in casa la caldura. Si am vazut cu totii, aceasta se intampla si la inundatii si la nameti. Nu se poate asa ceva, nu mai putem plati lenea la nesfarsit.”

De fapt, indadmisibil este să fii prim-ministrul unei tari si să nu ai nicio întelegere pentru realitatile crunte din jur, pentru oamenii aflati in situatii dificile chiar din cauza ineficientei statului pe care il reprezinti. Inadmisibil este să  nu intelegi ce responsabilitate are statul si ce responsabilitate ai tu ca sef al guvernului.Vorbele lui Mihai Răzvan Ungureanu au dat masura felului ingrijorator în care gandeste acest om cu studii la Oxford, care ne-a anuntat din prima zi ca este un om de dreapta. Aceasta este o dreapta cu nuante naziste, in niciun  caz despre una liberală, cum ar vrea sa acrediteze propagandistii puterii. “Primul ministru nu a fost informat probabil că satele României sunt populate, în afară de cei 3-4 ciumpalaci (n-am zis eu!) care îsi petrec veacul în cârciumă, îndeosebi cu persoane în vârstă, care nu pot fi folosite eficient la curatirea drumurilor înzăpezite cu 4 metri de zăpadă. Desi stiu-stiu, Arbeit macht frei, totusi… parcă nu în cazul pensionarilor din zona rurală a României, si nu pe banii nostri.”,  spune economistul libertarian Bogdan Glăvan.

Nu e nicio diferenta intre cuvintele primului ministru Mihai Razvan Ungureanu, care ne vorbeste de cateva ori pe zi despre munca, si cuvintele lui Teodor Baconschi, care impartea Romania in doua: România care munceste si Romania care cerseste

Niciun cuvant despre ineficienta, coruptia, haosul si iresponsabilitatea institutiilor statului, ci despre lenea taranilor. Primul-ministru nu a avut niciun cuvant pentru oamenii morti, inghetati, infometati, izolati, care platesc impozite unui stat care nu le le da nimic.

Sătenii inzapeziti si în general locuitorii României nu sunt beneficiari ai statului, ci victimele lui

Economistul Bogdan Glăvan spune că de fapt “Sătenii și, în general, locuitorii României, în calitate de contribuabili, nu sunt beneficiari ai statului, ci victime ale lui. Drumurile se construiesc cu bani din impozite, adică prin coerciție. În ecuația asta nimeni nu are de ales între a plăti sau nu: toată lumea e beneficiar cu forța."(...)Primul ministru nu a fost informat probabil că satele României sunt populate, în afară de cei 3-4 ciumpalaci (n-am zis eu!) care își petrec veacul în cârciumă, îndeosebi cu persoane în vârstă, care nu pot fi folosite eficient la curățirea drumurilor înzăpezite cu 4 metri de zăpadă. Deși, știu-știu, Arbeit macht frei, dar totuși… parcă nu în cazul pensionarilor din zona rurală a României, și nu pe banii noștri.”,  spune economistul.

Oamenii sunt harnici când este în joc avutul lor. Dacă drumurile ar fi ale lor, oamenii le-ar deszăpezi. Nimeni nu e prost să plătească impozite si pe urmă tot el să deszăpezească

 Bogdan Glăvan ii atrage atentia lui Răzvan Ungureanu că oamenii sunt harnici atunci când este în joc avutul lor. Oamenii ar pune mâna pe lopată să deszăpezească dacă drumurile ar fi ale lor. Nu e de mirare că acum lumea nu se grăbește să facă voluntariat, adică muncă patriotică. Nimeni nu e prost să plătească impozite și pe urmă tot el să deszăpezească. Dar dacă am privatiza drumurile, cu alte cuvinte dacă indivizi particulari, companii sau asociatii comunale are deține dreptul de gestiona un anumit bun, atunci stimulentele ar funcționa în favoarea evitării dezastrelor de genul celor actuale.

Dar atunci nu ar mai avea sens ca cineva să se plimbe cu elicopterul și să țină ședințe, il ironizează economistul pe primul ministru.

Economistul libertarian crede că privatizarea drumurilor ar fi solutia cea mai bună pentru a reduce coruptia, iresponsabilitatea si haosul 

Un articol citat de Bogdan Glăvan arată că statul, prin plăţile directe către drumari chiar şi prin acele contracte multianuale, nu reuşeşte, în ciuda sumelor mari alocate, să ofere cetăţenilor nişte drumuri măcar decente atunci când ninge. Este clar că de vină e mai mult sistemul decât vremea. În cazul privatizării, lucrurile sunt mult mai clare, fie în varianta simplă în care privatul ia bani doar din taxa şoferului, fie în cea complicată în care se mai fac plăţi de disponibilitate suplimentare de la buget. Dacă nu deszăpezeşte drumul, astfel încât să se poată circula într-un interval de timp rezonabil, nu ia banii, plăteşte daune, e dat în judecată (nu se mai poate piti nimeni, că nu e treaba mea, ci a subcontractorului, nu era segmentul meu de drum, nu am putut aduce utilajele ca n-au deszăpezit alţii, etc.) şi la limită, dacă contractul e beton şi el recidivează, poate pierde chiar concesiunea. Forţa majoră este oricum o chestiune discutabilă. Evident, toate astea costă, dar cred că oamenii care au stat trei zile blocaţi în maşini la câteva zeci de kilometri de Bucureşti, ar fi preferat, în acele momente, să fi dat trei-patru euro la fiecare drum de acasă spre Bucureşti decât să stea îngheţaţi atunci 72 de ore. Este adevărat, „distracţia” a fost gratuită. Sau aproape.”

Într-adevăr, nu mai putem să plătim lenea. De aceea, trebuie să desfiintăm prefecturile

In legătură cu afirmatia : “nu putem plăti lenea la nesfârsit”, economistul Bogdan Glăvan crede că intr-adevar, lenea nu mai trebuie plătită,  tocmai de aceea ar trebui să desfiintăm prefecturile, institutii fără niciun rost. In aceste zile, s-a văzut clar că prefectul, ca si consiliul judetean, mai mult incurcă lucrurile decat le descurcă.

foto: businessmagazin.ro