Agenţia de evaluare financiară, Standard & Poor’s, a trecut de la vorbe la fapte, retrogradându-le ratingul financiar a 9 ţări din zona euro. Care vor fi consecinţele acestei retrogradări pentru zona euro, aflată în al treilea an al crizei datoriilor suverane?

Piaţa Universităţii în 1990 şi Piaţa Universităţii în 2012. La douăzeci şi doi de ani distanţă, suprapunerea celor două imagini vorbeşte despre aceeaşi exasperare şi deznădejde, dar şi despre drumul parcurs de societatea civilă de la inocenţă la violenţă. Cine sunt cei care se manifestă violent , aruncă cu petarde, atacă jandarmii, lovesc cu pietre şi vandalizează?   Elementul de noutate este prezenţa printre manifestanţi a unor membri ai galeriilor de fotbal Steaua şi Dinamo. Ce caută membri ai galeriilor de fotbal în Piaţa Universităţii?  Sunt doar nişte cetăţeni care exprimă aceleaşi nemulţumiri ca noi toţi, dar care nu ştiu să o facă altfel decât prin violenţă? Sau sunt o diversiune organizată de serviciile secrete,  iar scopul pentru care au fost împinşi într-o asemenea schemă operativă este discreditarea protestelor împotriva regimului Băsescu?

 Uniunea Social Liberală demarează în online campania de strângere de semnături pentru demiterea lui Traian Băsescu, prin crearea unui formular online în care românii pot semna. Formularul online este disponibil la http://uslonline.ro/petitie/. 

În aprilie 2007, când Traian Băsescu a fost suspendat, s-au desfăşurat mitinguri de susţinere a preşedintelui. Mitingurile de sustinere pentru Băsescu au fost spontane. Vorba vine, pentru că oamenii au fost chemaţi de PDL. La miting au participat şi intelectuali "neangajaţi" pe vremea aceea, care păreau să creadă că sunt de partea democraţiei şi reformei. Unde e Liiceanu acum, când a devenit clar pentru oricine că Băsescu distruge democraţia?

 Este clar în acest moment că Traian Băsescu a murit ca politician.

Dacă cele 10 procente de popularitate pe care, potrivit sondajelor, le avea îi ofereau o bază solidă pentru relansarea politică, „cazul Arafat” reprezintă piatra de mormânt pentru orice posibil viitor politic după încheierea mandatului prezidenţial.  Moartea politică a lui Traian Băsescu a survenit neaşteptat, din pricina reformei în sănătate. Sau mai precis pe baza unor zvonuri cu privire la această lege a sănătăţii.

Am putea crede că o perioadă de avânt în construcţia de zgârie-nori este un semn de prosperitate pentru economie, mai ales dacă are şi un cap de afiş de genul „cea mai înaltă clădire din...”. Cu toate acestea, un studiu recent consideră că, în general, construcţia unui nou rege al zgârie-norilor anunţă o recesiune economică.

Locuitorii cartierului Mănăştur din Cluj au protestat în stradă miercuri, 11 ianuarie, împotriva construirii unui crematoriu uman în imediata apropiere a blocurilor de locuinţe. Culmea cinismului este argumentul Primăriei în favoarea crematoriului dintre blocuri: cică în acest fel s-ar  rezolva problema locurilor de veci din Cluj. Este vorba despre acelaşi tip de eficientizare ca şi în cazul aşa zisei reforme a sistemului de sănătate. V-ar plăcea să aveţi un crematoriu lângă casă?

Liderii Uniunii Social-Liberale au anunţat disponibilitatea USL de a organiza alegeri primare pentru validarea candidaţilor Uniunii la alegerile comasate din 2012-2013. Prima reacţie ar fi cea de a aplauda efortul liderilor USL de a democratiza intern partidele, găsind candidaţi care să fie validaţi de membrii şi simpatizanţii propriilor lor partide şi nu doar de anumite cercuri de interese. Printr-un asemenea sistem, s-ar putea scăpa de foarte mulţii “agamiţă dandanache” pe care conducerile centrale ale partidelor îi trimit prin teritoriu ca să fie aleşi, doar pentru că “partidul” (sau doar anumiţi lideri ai partidului) au  anumite  obligaţii faţă de persoanele respective. La fel, elita partidului s-ar primeni considerabil.

Pe măsură ce criza datoriilor suverane a dezvăluit probleme sistemice în instituţiile europene, conflictul deschis dintre Ungaria, pe de-o parte, şi Uniunea Europeană şi Fondul Monetar pe de cealaltă parte, a expus slăbiciunea cronică a sistemului de integrare politică. În ceasul al doisprezecelea, guvernul de la Budapesta încearcă să obţină acordul de asistenţă care să-i ofere supravieţuirea. Va reuşi să evite Ungaria falimentul de ţară în 2012? Cum ar trebui să reacţioneze instituţiile internaţionale faţă de uverturile maghiare?

Alina Mungiu, specialist în politici publice şi preşedinte al Societăţii Academice din România şi Bogdan Glpvan economist libertarian, au păreri similare cu privire la aşa zisa încercare a Guvernului şi a lui Băsescu personal de a eficientiza sistemul sanitar: proiectul nu are legătură cu regulile economiei de piaţă. Institutul de Politici Publice consideră că preocuparea centrală a proiectului nu este pacientul, ci asigurarea profitului firmelor de asigurare private şi preluarea administrării întregului sistem, de către grupuri de interese.

Reforma sănătăţii trebuie să facă sistemul sanitar să lucreze pentru viaţa românilor, nu pentru bunăstarea birocraţilor, ori a afaceriştilor conectaţi la bugetul statului. În spatele legii susţinute de Traian Băsescu stă, în realitate, nu o politică de dreapta, reformatoare, ci încercarea PDL de a pune mâna pe patrimoniul sanitar, pe care îl va utiliza în regim privat, în timp ce oamenii vor plăti pentru serviciile din sănătate. Despre ce reformă vorbim, atunci când contribuţiile noastre la Sănătate sunt colectate de ANAF? Despre ce reformă vorbim, când CNAS va exista în continuare, pentru a distribui banii către asiguratorii privaţi? Despre ce competiţie vorbim, dacă nu putem să plătim direct contribuţia  către casele de asigurări de sănătate pe care să ni le alegem singuri? De ce e nevoie de competiţie la Urgenţe? De ce nu la Morgă? Dacă reforma tot nu merge, măcar să ştim că vom fi înmormântaţi competitiv.

Scăderea dramatică, cu 72%, a randamentelor fondurilor de pensii private, provoacă îngrijorări cu privire la viabilitatea sistemului de pensii private pe piloni din România. Impactul crizei datoriilor suverane asupra fondurilor de pensii a fost, astfel, foarte sever, el reflectându-se atat la nivel de contribuţie, în prezent de numai 3% din venitul brut, cât şi asupra rezultatului investiţional. Cum crezi că va evolua sistemul de pensii private în 2012?

Sezonul summiturilor europene a început, astăzi, printr-o nouă întâlnire între Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, şi Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Această primă etapă inaugurală va fi urmată de întâlniri cu oficialii FMI şi BCE, precum şi cu liderii Italiei şi Spaniei, culminând pe 30 ianuarie cu un summit la care vor participa toţi cei 27 de lideri ai Uniunii Europene. Vor reuşi aceste summituri, acolo unde alte încercări de acest tip din ultimii doi ani au dat greş? Sunt liderii europeni capabili să soluţioneze criza datoriilor suverane acum, în ceasul al 2012-lea?

 Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, a identificat una din principalele probleme ale sistemului educaţional din România, anume calitatea manualelor. Din păcate, nu este singura. Atâta timp cât sistemul în sine va fi rezistent în faţa spiritului intreprinzător, nu va putea exista niciun mecanism, fie el didactic sau tehnologic, care să încurajeze inovaţia în educaţia românească.Există educaţie (în România) dincolo de manual?

Lucreţiu Tudoroiu scrie pe blogul său un articol foarte frumos despre cum se sărbătorea altădată Boboteaza în Bucureşti, ilustrat cu fotografii pline de farmec din 1899 şi 1929. O să-i vedeţi în fotografii pe Regele Carol I, pe principele Ferdinand, pe Ion I.C Brătianu, pe Iuliu Maniu şi pe bătrânul Lungu, care a prins a 48 oară crucea sfinţită aruncată în apele Dâmboviţei. 

“Intelectualii sunt dependenţi de putere şi, mai ales, de puterea politică. Se învârt în jurul ei, o adulează şi o urăsc în acelaşi timp, o blestemă şi o teoretizează. Din pricina atracţiei pe care puterea o exercită asupra lor, intelectualii ajung să fie părinţii ideatici şi slujitorii totalitarismului”, scrie Bogdan Duca. Intelectualii români nu trec prea bine testul istoriei, spune Cristian Ghinea,  în  articolul Niste intelectuali, apărut în Dilema Veche, despre cartea lui Lucian Boia, Capcanele istoriei.  Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950: ” O istorie de cooptare şi anulare a autonomiei individuale, în care intelectualii sînt în acelaşi timp slujbaşi unsuroşi şi trandafiri la butoniera potenţilor zilei. Căutări febrile, şi retrospectiv criminale, a unor modele alternative. Statul burghez – România mare la care acum privim cu nostalgie – nu era destul pentru ei. Au fost comunişti, naţionalişti, pro-ţărănism, numai democraţi şi pro-burghezi nu”, spune Cristian Ghinea. Două articole care ne provoacă la dezbatere: Putem spera oare, în aceste condiţii, că elitele intelectuale ale zilelor noastre vor lupta pentru democraţie, libertate, individualism, capitalism? De ce sunt intelectualii români dependenţi de puterea politică?

Străzile Budapestei au fost pline de lume în primele zile ale anului nou, dar nu pentru a celebra 2012, ci pentru a protesta contra noii constituţii maghiare. Pentru prima oară societatea civilă şi partidele de opoziţie au mărşăluit, unite în dezaprobarea autoritarismului şi centralismului arbitrar al guvernului Fidesz şi a noii Constituţii, care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie, fără a fi dezbătută, în prealabil, de către societate.

Anul acesta, Regina Elisabeta a II-a va sărbători, împreună cu naţiunea britanică şi cu celelalte naţiuni al căror cap este, precum şi cu întregul Commonwealth, jubileul de şaizeci de ani de domnie. Proclamată Regină la vârsta de 26 de ani, în anul 1952, la moartea tatălui ei, Regele George al VI-lea, Majestatea Sa a domnit aproape şase decenii, asigurând continuitatea şi stabilitatea statului şi naţiunii britanice, spune Principele Radu, pe blogul său, într-un articol cu titlul: Trooping the Colour-parada de ziua Reginei.

După săptămâni de dezbateri, meetinguri şi manifestaţii, caravana nominalizării pentru candidatura prezidenţială a Partidului Republican a început. După victoria la limită în scrutinul din Iowa, mai poate cineva să-l oprească pe Mitt Romney? Este sistemul de alegeri preliminare din America potrivit si pentru România? 

Deşi pentru copii este încă vacanţă, sărbătorile au trecut, iar ei trebuie, vrând-nevrând,  “să se apuce de teme”. Sute de probleme trebuie rezolvate în timpul care a mai rămas.  Veşnica întrebare a copiilor revoltaţi este: ce vacanţă mai e asta, dacă avem atâtea teme? De altfel, temele sunt, pe tot parcursul anului şcolar, o sursă permanentă de conflict în familie şi o cauză sigură de epuizare nervoasă şi fizică pentru copii şi părinţi. Şi toate acestea pentru ce? La ce ajută temele? Am găsit pe blogul Un alt fel de educatie un articol extrem de interesant al cercetătorului american   Alfie Kohn, care răstoarnă toate prejudecăţile despre utilitatea temelor şi aduce dovezi, bazate pe cercetare, că temele acasă sunt nefolositoare şi de multe ori chiar dăunătoare. Dacă a te târî printre exerciţii  îţi scade dorinţa de a citi sau de a gândi, în mod sigur nu merită să-ţi  îmbunătăţeti astfel abilităţile, spune  Alfie Kohn.  Când o activitate pare o corvoadă, calitatea învăţării suferă. De ce facem un lucru ale cărui argumente contra (stres, frustrare, conflicte familiale, lipsa de timp pentru alte activităţi, diminuarea interesului pentru învăţare) le depăşesc atât de clar pe cele pro? La ce sunt bune temele?

Tărăniştii clujeni ii cer Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sa condamne public abdicarea fortata a Regelui Mihai, printr-o decizie a Sfântului Sinod. Creştin-democraţii  considera ca, fortandu-l pe rege sa abdice la 30 decembrie 1947, comunistii au  rupt un legământ consfinţit de către Biserică. “Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui, în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul”, spun taranistii, care sustin de asemenea, ca republica a fost instaurată ilegal. Patriarhul BOR ar avea ocazia, astfel, sa-si spele in fata romanilor vina de a fi avut fata de Rege o atitudine nepotrivita pentru un cap al Bisericii. Credeti ca Patriarhul Daniel, in calitate de cap ai Bisericii, ar trebui sa condamne public abdicarea fortata a Regelui Mihai? 

Revelionul de la televizor de altădată avea o calitate incontestabilă: te distra, te făcea să te simţi bine, te integra în atmosfera de petrecere.

Android Market contine mii de aplicatii mai mult sau mai putin folositoare pentru tine. Pentru a-ti fi mai usor sa gasesti aplicatia de care ai nevoie, am cautat cele mai bune si mai folosite aplicatii pentru Android-ul tau.

În fiecare an, în ziua de 30 decembrie, data la care Regele a fost silit să abdice, fac un exerciţiu de imaginaţie şi meditaţie. La orele 12 – ora la care a avut loc, la Palatul Elisabeta, în biroul monarhului, întâlnirea aceea care a schimbat cursul istoriei României –, răsfoiesc, preţ de câteva minute, albumele de fotografii cu regele. Îmi trec prin faţa ochilor potrete cu regele-copil, cu Mihai maturizat vremelnic, în vizite oficiale alături de tatăl său, în parade şi evenimente oficiale, stânjenit vizibil de postura ingrată de a-l însoţi pe Antonescu, apoi – din nou, după 1944 – imagini cu Mihai flancat de cei care puseseră mâna pe destinul României pentru următorii 50 de ani. În acelaşi timp, încerc să văd viaţa acestui om nu ca pe o succesiune de momente tragice, care au marcat istoria naţiunii şi a familiei sale, cât mai curând să intuiesc modelul de speranţă şi altruism care i-a dat forţa să meargă mai departe, indiferent dacă toate circumstanţele erau aproape mereu defavorabile.

Am vrut să facem un top al evenimentelor şi al oamenilor care, prin acţiunile lor, prin discursurile şi comportamentul lor public, au contribuit, în acest an la schimbarea în bine a acestei ţări. Dar ne-am dat seama ca acest top nu are rost. Pentru că noi, membrii comunităţii spunesitu.ro, nu avem nicio îndoială că Omul anului 2011 este Regele Mihai. Pentru că în anul acesta,  Regele ne-a făcut, pentru prima dată după 22 de ani, pentru prima dată în viaţă, să fim mândri că suntem români. Că avem o tradiţie, o istorie, o identitate, că reprezentăm ceva, fiecare în parte şi cu totii împreună. 25 octombrie 2011, ziua Discursului Regelui din Parlament, a fost cel mai puternic şi adevărat moment din politica românească a ultimilor 22 de ani. Este un gest care va rămâne în istorie. Ne-a emoţionat profund şi a schimbat ceva în noi. De aceea, pentru comunitatea spunesitu.ro, Regele Mihai este Omul Anului.