Pentru ca monarhia constituţională să nu rămână doar un ideal, ci să devină o realitate, o practică politică, vor trebui acceptate, alianţe de neconceput în trecut, mişcări aparent discutabile ale reprezentanţilor şi chiar ale adepţilor regalităţii Forma de guvernământ se poate modifica doar cu ajutorul elitelor şi a majorităţii, indiferent de reconvertirea, calitatea şi credinţa de moment a acestora.  Este una dintre concluziile celei de a doua părţi a analizei lui Alexandru Muraru, Încotro au mers voturile monarhiştilor în ultimii 20 de ani?

Cu toate că din 1990 au trecut sase cicluri electorale complete, monarhistii, fată de alte categorii de votanti, au rămas fideli unui crez pentru care niciun ciclu electoral nu a adus materializarea. Idealul acestora a rămas nepus în practică, chiar dacă ei au simţit unele momente electorale ca fiind mai aproape sau mai departe de înfăptuirea proiectului restauraţiei. Totusi, de-a lungul a 22 de ani, procentul monarhistilor nu a scăzut, ci a rămas constant, iar în ultimul an, după discursului Regelui Mihai în Parlament,  a crescut spectaculos. La un număr de aproximativ 16 milioane de cetăţeni români, înscrişi pe listele de vot din circumscripţiile naţionale şi din diaspora, ponderea suporterilor monarhiei depăşeşte 2 milioane de electori. România este astăzi cea mai bine plasată ţară din regiune, ca pondere a procentului din populaţia cu drept de vot, favorabilă monarhiei constituţionale. Încotro au mers voturile monarhistilor în 20 de ani, incotro se vor duce voturile acestora în 2012 si care sunt sansele ca idealul monarhistilor să fie pus în practică? Un răspuns la aceste întrebări si la multe altele aflăm din analiza lui Alexandru Muraru, pe care spunesitu.ro o publică în două episoade.

De Crăciun, am primit Jurnalul unui puşti, volumul 4. În sfârşit, a apărut! De când aşteptam! Este mai tare decât toate celelalte. În acest volum, care se  numeşte “Căldură mare”, Greg  este în vacanţa de vară şi ar vrea, bineînţeles,  să stea tot timpul şi să joace jocuri video (în loc să iasă afară cu prietenii lui). Ca şi mine, de altfel. E adevărat că el nu prea are prieteni şi eu am, dar şi prietenilor mei le place să se joace la calculator. 

Naşterea Domnului a ajuns o sărbătoare lipsită aproape de orice semnificaţie spirituală. Dovadă stă faptul că am încetat să o numim Naşterea Domnului, preferând Crăciunul. Ca să înţelegem ce înseamnă Naşterea Domnului pentru omenire, trebuie să ne întoarcem în timp la momentul îndepărtării omului de Dumnezeu.

În anul 1940, după plecarea tatălui meu, am adresat primul mesaj de Anul Nou către voi. Aveam 19 ani, iar țara și continentul nostru se aflau în război.

În aceste zile, de la Săvârșin, vă transmit mesajul meu, după șaptezeci de ani de tradiție aproape neîntreruptă. De la București, Sinaia, Versoix sau Săvârșin, cuvintele mele s-au îndreptat mereu către voi cu aceeași iubire, grijă, respect și speranță.

Familia Regală a României îşi petrece în fiecare an Crăciunul şi Anul Nou la castelul Săvârşin, în judeţul Arad.  Despre cum îşi petrec Regele şi Familia Regală sărbătorile de iarnă povesteşte Principele Radu al României în cartea Anul Regelui.

Într-o seară de decembrie a anului 1990, cu câteva zile înaintea Crăciunului, păşeam pentru prima dată, împreună cu cîţiva colegi de la Conservator, pe treptele celor trei partide istorice: PNŢCD, PNL şi PSDR. Eram primii colindători, după cum aveam să aflăm.Ţin minte că la PNL am dat mâna cu domnul Radu Câmpeanu, la PNŢCD ne-a primit la uşă, zâmbind pe sub mustaţa-i inconfundabilă, Radu Vasile, iar la PSDR, în sediul seniorului Cunescu… ei, aici a fost o întâmplare mai deosebită.  

Întrebarea „Ce a fost în mintea lui Ceauşescu?” este unul din misterele revoluţiei din decembrie 1989. Desigur, nu vom cunoaşte niciodată ce a fost cu adevărat în mintea dictatorului român, dar aceasta nu ne împiedică să ne întrebăm legitim: De ce Ceauşescu nu a rămas în Iran? De ce nu a rămas în Comitetul Central al PCR şi a preferat să fugă cu elicopterul? De ce nu s-a refugiat, pentru a cere azil politic şi adăpost în ambasada unor ţări prietene regimului său (Iran, Libia, Coreea de Nord, Cuba)? De ce a fugit de la Snagov spre interiorul ţării?

Specialiştii afirmă că economia unei ţări este susţinută de trei ancore. În procesul de integrare europeană, România trebuie să le taie pe toate. Mixul de politici macroeconomice cuprinde cele trei tipuri de politici considerate drept ancore pentru o economie de piaţă. Acestea sunt:  politica bugetară, politica fiscală şi politica monetară. Cele trei ancore permit guvernului aplicarea unei politici proprii, în funcţie de modul în care acestea sunt folosite. Integrarea în UE lipseşte România de principalele pârghii economice naţionale. Ar fi poate mai bine să devenim eurosceptici?

Problemele politice şi economice ale zonei euro afectează enorm importanţa Europei pe plan internaţional şi politica externă a Uniunii Europene. Cum ar putea cineva să ia în serios o organizaţie care nu poate să ia nicio decizie coerentă asupra propriului său viitor?

Ne place, la fiecare sfârşit de an, să planificăm anul următor, să ne imaginăm ce ne-ar putea aduce el, bun sau rău. Şi, pentru că de Crăciun nu ne putem gândi decât la lucruri bune, Spunesitu.ro vă propune o trecere în revistă a celor mai aşteptate evenimente ale rockului românesc în 2012. Nu este un clasament, nu este o înşiruire cronologică dar, cu siguranţă, fiecare dintre evenimentele pomenite va stârni multă emoţie. Pentru că, în spatele fiecăruia dintre ele, istoria se împleteşte cu legenda. 2012 se anunţă bogat în concerte mari: Holograf colaborează cu Angela Gheorghiu şi lansează un nou album, Cristi Minculescu a anunţat spectacolul aniversar Iris - 35 de ani, Phoenix sărbătoreşte 50 de ani de existenţă, se întoarce Kempes, vocea-emblemă a formaţiei Cargo, cu un supergrup care respiră aerul şi istoria rockului timişorean, şi se relansează Timpuri Noi. Pe care dintre aceste evenimente mizaţi?

Pentru că anul acesta este Anul Regelui şi pentru că se împlinesc 22 de ani de la revoluţie, să ne amintim apelul pe care Regele Mihai l-a trasmis pe 21 decembrie 1989, la ora 20, de la postul de radio BBC, în sprijinul Revoluţiei.

La 22 de ani de la revoluţia din decembrie 1989, ne dăm seama câtă dreptate avea Vaclav Havel când spunea: „De la căderea comunismului s-au succedat prea puţine generaţii.Va fi nevoie de decenii până când comunismul va ieşi din minţile oamenilor". Fiecare an ne dovedeşte şi mai mult cât de grea e boala comunismului. Ultimii ani au adâncit boala. Criza economică şi incapacitatea coaliţiei de la putere de a găsi soluţii coerente, sărăcia, corupţia, incertitudinea,  au alimentat nostalgiile comuniste în rândul populaţiei. În loc să lupte împotriva unei puteri care atentează în fiecare zi la democraţie şi la libertatea noastră,  românii vor să se întoarcă în comunism. De ce la Revoluţie au mai murit tinerii pentru libertate, dacă de 22 de ani încoace,  noi nu suntem fost capabili să fim liberi?  Aniversăm în fiecare an faptul că trăim în democraţie, dar atunci când ea ne este pusă ăn pericol, ne luptăm să o păstrăm?

Mai mult de jumătate dintre români cred că un nou partid este necesar pe scena politică. Peste 50 la sută dintre români susţin ideea suspendării lui Traian Băsescu. Majoritatea românilor (56,7%) vor ca alegerile să nu fie comasate. Sunt câteva dintre ideile unui sondaj realizat de Agenţia de Rating Politic.

Paradoxal, perspectiva unei schimbări rapide de putere în Coreea de Nord este mai mult decât îngrijorătoare, din pricina eficienţei propagandei nord-coreene asupra propriilor săi cetăţeni. Coreea de Nord eliberată brusc de tirania familiei Kim şi  a ideologiei Juche, ar intra în haos.  Este foarte greu de estimat câţi din nord-coreeni chiar cred fanatic în regimul lor politic şi câţi se supun din frică. Însă este foarte evident faptul că aproape 25 de milioane de locuitori ai unei ţări cu un arsenal militar impresionant trăiesc într-o viziune asupra lumii fundamental ruptă de realitate.

Moartea lui Kim Jong-il, liderul de-facto al Coreei de Nord, survenită în urma unui infarct provocat de „efortul mental şi fizic de cârmire a societăţii înspre construirea unei naţiuni prospere”, aşa cum a fost anunţată în comunicatul oficial al regimului comunist de la Phenian, nu a surprins pe nimeni. Starea sănătăţii „iubitului conducător” era precară. Cu toate acestea, perspectivele pentru viitorul ultimei dictaturi staliniste din lume sunt destul de îngrijorătoare. Ce se va întâmpla cu Coreea de Nord în urma morţii „iubitului conducător”?

O dată cu sfârşitul zbuciumatului 2011, economiştii se întrec a face previziuni cu privire la ce ne aşteaptă în 2012. Pentru că ghicitoarele sunt modă, vă învităm să ghicim împreună cum va arăta economia globală în 2012. În Episodul 1 am făcut previziuni cu privire la viitorul Uniunii Europene. În Episodul 2 am ghicit viitorul Americii. În Episodul 3 am  încercat să prevedem ce se va întâmpla în 2012 cu economiile din Asia. Dar cum vor evolua preţurile mărfurilor în 2012?

Bloggerul Horaţiu Buzatu atrage atenţia asupra unui lucru ciudat care s-a întâmplat ieri în Parlament. Când deputata PSD Aura Vasile şi-a anunţat trecerea la grupul parlamentar al UNPR, a semnat o declaraţie tipizată, ceea ce înseamnă că UNPR a pornit la vânătoare şi nu se opreşte până nu împuşcă toţi iepurii pentru care a tipărit tipizatele.  ”Să fie atât de mulţi parlamentari non-UNPR care solicită adeziunea, încât secretariatul domnului Oprea nu mai pridideşte cu înscrierile şi atunci au ajuns să tipărească formulare tipizate ? Sau te pomeneşti că parlamentarii opoziţiei sunt înghesuiţi prin lifturi, pe scări sau prin colţurile mai întunecoase ale Parlamentului şi apoi siliţi să semneze, tot aşa cum pe vremuri ţăranii erau siliţi să semneze la cooperativizare ?”, întreabă Horaţiu Buzatu. În oricare dintre cele două situaţii ne aflăm, este clar că în Parlament au loc mişcări ciudate.

O dată cu sfârşitul zbuciumatului 2011, economiştii se întrec a face previziuni cu privire la ce ne aşteaptă în 2012. Va rezulta criza datoriilor suverane în haos financiar şi în destrămarea zonei euro? Vor reintra Statele Unite în recesiune? Sunt întrebări la care economiştii, investitorii, politicienii, dar şi publicul larg şi le pun în legătură cu economia globală în 2012. Pentru că ghicitoarele sunt modă, vă învităm să ghicim împreună cum va arăta economia globală în 2012. În Episodul 1 am făcut previziuni cu privire la viitorul Uniunii Europene. În Episodul 2 am ghicit viitorul Americii. Astăzi  întrebarea este la care căutăm răspuns este: Ce se va întâmpla în 2012 cu economiile din Asia?

Într-o ţară în care noţiunea de libertate fusese strivită, în mod repetat, sub şenilele tancurilor în 1939, 1945 şi 1968, Vaclav Havel a transformat teatrul într-un mijloc de rezistenţă, piesele şi scrierile sale, critice la adresa regimului comunist, devenind, alături de opera lui Alexander Soljeniţîn, cele mai elocvente şi incisive analize asupra efectelor acestui regim asupra individului şi societăţii. Care este moştenirea sa pentru noi, la 22 de ani de la prăbuşirea Cortinei de Fier?

Cu câteva zile înainte de a muri, Vaclav Havel a semnat, împreună cu liderul tibetan Dalai Lama, un apel care cere comunităţii internaţionale să sprijine dizidenţii din întreaga lume. Declaraţia a fost semnată pe 11 decembrie la Praga,  iar celor doi lideri li s-au alăturat Shirin Ebadi, iranianul care a câştigat Premiul Nobel pentru pace, dizidentul chinez Yang Jianli, filozoful francez Stephane Hessel şi fostul ministru de externe francez Bernard Kouchner. 

O dată cu sfârşitul zbuciumatului 2011, economiştii se întrec a face previziuni cu privire la ce ne aşteaptă în 2012. Va rezulta criza datoriilor suverane în haos financiar şi în destrămarea zonei euro? Vor reintra Statele Unite în recesiune? Sunt întrebări la care economiştii, investitorii, politicienii, dar şi publicul larg şi le pun în legătură cu economia globală în 2012. Pentru că ghicitoarele sunt modă, vă învităm să ghicim împreună cum va arăta economia globală în 2012. În Episodul 1 am făcut câteva previziuni cu privire la viitorul zonei euro şi al Uniunii Europene. În Episodul 2 căutăm răpunsuri la întrebarea: Vor intra Statele Unite în recesiune?

După aproape nouă ani de zile, 4.500 de soldaţi americani morţi şi costuri care au depăşit 1.000 de miliarde de dolari, campania militară americană în Irak se apropie de sfârşit. Ce fel de ţară lasă în urmă soldaţii americani?

Se împlinesc 22 de ani de la declanşarea revoluţiei de la Timişoara, când oamenii, mai ales tinerii, au ieşit în stradă pentru libertate şi democraţie. Astăzi, când democraţia este pusă în pericol de comasarea alegerilor, nimeni nu protestează. Anul 2011 a fost un an al protestelor în întreaga lume. Peste tot, oamenii au protestat faţă de eşecul conducerii tradiţionale şi faţă de vulnerabilitatea instituţiilor. Faţă de politicienii care nu pot vedea mai departe de următoarele alegeri şi refuză să facă alegerile grele. Din acest motiv,  revista „Time“ a acordat titlul „Omul anului“ unui personaj colectiv: protestatarul. De ce în România oamenii nu protestează faţă de acest atac brutal la democraţie pe care îl comite PDL prin comasarea alegerilor?  Să ne amintim că  protestele din 1990 din Piaţa Universităţii, faţă de trucarea alegerilor, chiar dacă nu au schimbat faţa politicii, au schimbat mentalitatea românilor, care au înţeles că trăiesc într-o ţară liberă şi  trebuie să-şi apere drepturile şi libertăţile. Ce s-a întâmplat cu noi în aceşti ani? Este spiritul civic răpus de criză, sau este deja înfrânt de prea multele abuzuri pe care actuala putere le-a comis? Aţi ieşi în stradă pentru a apăra democraţia?

Criza economică şi felul în care preşedintele Traian Băsescu a abuzat de funcţia de preşedinte sunt două fenomene negative care, paradoxal, au produs efecte pozitive asupra felului în care românii se raportează la politică, relevă studiul Raporturi de Putere din cadrul Programului Studii Electorale Româneşti al  Fundaţiei  Soros România. Cu cât comportamentul lui Băsescu este mai antidemocratic, cu atât românii cred mai mult în instituţiile democraţiei. Vă face comportamentul antidemocratic al lui Traian Băsescu să înţelegeţi mai bine valoarea instituţiilor democratice?