Anul acesta, motivele pentru care liderii mondiali s-au întâlnit la Davos pot fi aerul relaxant, caracteristic Alpilor Centrali, sau practicile culinare locale. Motivele, chiar dacă ironic enunţate, sunt oricum mult mai probabile decât orice are legătură cu economia.

De fapt, întâlnirea liderilor este bine fundamentată economic. Microeconomic. Adică în interesul lor personal, deoarece nimic nu a ieşit anul acesta, de la o mega alfa întâlnire pentru macroeconomiile lumii – adică pentru noi. Se poate, totuşi, să fie ceva şi pentru noi - o notă de plată. Sigur că afirmaţia se cere clarificată, însă nimic altceva nu putea ieşi pentru noi, cât timp se întâlneşte un grup de decidenţi politici intervenţionişti, care cad de acord să fie şi mai intervenţionişti. Consecvenţa este, totuşi, o calitate de apreciat.

Ultima oară când puterile lumii şi-au armonizat politicile am ajuns în criza de astăzi

Coordonarea, implementarea şi integrarea politicilor publice se dovedesc a fi mai greu realizabile, odată cu relansarea economică. Ultima oară când puterile lumii şi-au armonizat politicile, am ajuns în criza de astăzi: şomaj, turbulenţe, deficite galopante şi datorii publice record. În mod evident, nici o soluţie nu va veni, aplicând politici de aceeaşi natură cu cele care ne-au adus aici. Când liderii mondiali se gândesc să urmeze un trend comun, este puţin probabil să fie vorba de o schimbare radicală, la nivel de politici publice.

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, devine un personaj din ce în ce mai îngrijorător

Să ne amintim că în decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a OCDE, după cuvântarea secretarului general Angel Gurria, preşedintele Franţei a ţinut un discurs în care şi-a arătat natura sa socialistă, atacând şi criticând principiile economiei de piaţă:

„...Sper să ne angajam într-o reflexie asupra tendințelor de migrare a capitalurilor. Convingerea mea este că trăim în iluzia conform căreia, libera circulație a capitalurilor este prin definiție favorabilă dezvoltării. Ca și toate tezele, și aceasta trebuie demonstrată. Și nu este. Experiența ne-a arătat că o liberalizare noncontrolată, ne poate expune țara la crize financiare de o aceeași patologie sistemică extremă...”

„...Ce-a de-a doua prioritate pentru noi, va fi stabilizarea cotațiilor pentru materii prime și produse agricole. Toate țările, toate întreprinderile cunosc costurile aduse de o volatilitate excesivă a prețurilor pentru materiile prime. Nimeni, absolut nimeni nu are interes, nici producătorii, nici consumatorii. Este evident că aceștia nu se agită pentru a reveni la mecanismul unei pieți libere ci pentru fixare unui cadru de reguli care să descurajeze speculația și să confere vizibilitate evoluției tuturor mișcărilor la nivel de cerere și ofertă...”

„…Ne trebuie, cum am făcut în sectorul financiar, să reglementăm produsele derivate aferente tranzacțiilor cu materii prime…”

“…Lecția de morală la adresa capitalismului constituie o așteptare ireversibilă din partea opiniei publice mondiale. Nu mai putem accepta excesul care ne-a condus la criză…”

Destul e destul! Ce  nu înţelege, în ruptul capului, Sarkozy: nu piaţa liberă a dus la criza economică, ci intervenţia statului, prin politici monetare şi financiare nesustenabile

Se pare că preşedintele Franţei fie a căzut pradă seducţiei puterii de care dispune, fie suferă de o formă agravantă de incultură economică. Capitalismul scoate, anual, sute de milioane de oameni din sărăcie şi este singurul sistem social echitabil. Încă odată, nu piaţa liberă a dus la criza economică ci intervenţia statului prin politici monetare şi financiare nesustenabile. Cât despre nostalgiile lui Sarkozy, despre controlul asupra fluxurilor de capital, este suficient să-i amintim de unul din principiile de bază ale UE: libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor.

Primul lucru care a ieşit în presă, legat de acţiunile lui Sarkozy la Davos, a fost asaltul verbal al preşedintelui Franţei asupra CEO-ului J.P. Morgan, cu afirmaţia: „...Destul e destul!!!...”.

Având în vedere intenţiile lui Sarkozy şi faptul că Franţa se va afla, anul următor, la conducerea organizaţiei G20, fapt care îi va oferi oferi acestui personaj şi mai multă putere, avem suficiente motive de îngrijorare, gândindu-ne la forma politicilor economice ce vor veni.

Nu a existat o viziune unitară asupra inflaţiei

Secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, nu consideră inflaţia demnă pentru agenda globală: "Nu aș pune Inflația în topul preocupărilor agendei globale".

Ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, are o viziune total diferită, anticipând un pericol în alimentarea inflaţiei de către creşterea preţurilor materiilor prime "...Cred că ar trebui să fim cu toții îngrijorați de riscul inflației galopante alimentată de evoluția prețurilor pentru materii prime...".

Chinezii nu mai pot evita costurile manipulării pieţei, este doar o perioadă de timp până când  vor plăti pentru deprecierea artificială a monedei naţionale

Toată lumea, inclusiv oficialii chinezi, sunt conştienţi de problema inflaţiei în China, însă autorităţile de la Beijing au scăpat cu totul situaţia de sub control. Un mod prin care ar calma rata inflaţiei, ar fi să permită yuan-ului să se aprecieze. În acest caz, ar ajuta exporturile SUA, în defavoarea propriilor exporturi. În acelaşi timp, continuând astfel, economia Chinei se îndreaptă catre punctul de topire. Acum orice ar face, nu mai pot evita costurile manipulării pieţei, este doar o perioadă de timp până când şi chinezii vor plăti pentru deprecierea artificială a monedei naţionale.

„...Mi-e frică de faptul că valoarea rezervelor Chinei se poate evapora...” a spus Yu Yongding, fost consilier al băncii centrale chineze.

Un an pierdut la Davos

Nici un mesaj de optimism anul acesta de la Davos – un an pierdut. Ar fi ajutat enorm încrederea consumatorilor să vadă înţelegere şi optimism între liderii lumii. Poate că în anii ce vor veni, deţinătorii puterii vor renunţa la interesele personale, şi vor dori cu adevărat să facă un bine ţărilor din care provin, şi atunci vom vedea cu adevărat o reuniune reuşita a Forumului Economic Mondial.