Spunesitu : Producţia pentru export vs. producţia pentru piaţa autohtonă. Care strategie e mai bună: exportul sau cererea internă?

Dezbateri

Producţia pentru export vs. producţia pentru piaţa autohtonă. Care strategie e mai bună: exportul sau cererea internă?

Daniel-Gabriel Secară | 17.10.2011

Forbes România CEO Forum

Polemicile privind ieşirea din criză şi relansarea economică n-au fost străine de tema producţiei pentru piaţa internă vs. producţia pentru piaţa externă. Numeroşi economişti şi oameni politici s-au întrebat care ar trebui să fie strategia economică de urmat: exportul sau cererea internă? Este una dintre întrebările care îşi vor căuta răspuns pe 18 octombrie, la Forbes România CEO Forum- România 2012: de la recesiune la relansare economică?, eveniment care va reuni reprezentanţi de top ai mediului de afaceri, înalţi oficiali guvernamentali şi reprezentanţi ai instituţiilor financiare. Vezi aici pogramul evenimentului şi invitaţii.

Exportul, prioritate pentru România?

Partizanii teoriei conform căreia România poate deveni puternică din punct de vedere economic, prin intermediul exporturilor, pleacă de la premisa eronată că avuţia se creează „din ce vinzi străinilor”. Această logică economică se bazează pe sofismul conform căruia, pentru a atinge un grad mai mare de bunăstare socială, o ţară ar trebui să aibă permanent exporturi mai mari decât importuri.

Împotriva acestei construcţii economice eronate se pot aduce numeroase argumente zdrobitoare, mai ales prin metoda reducerii la absurd. De exemplu, să presupunem că toate ţările lumii ar adopta o astfel de strategie economică, ce s-ar întâmpla? E de la sine înţeles că nu toate ţările pot demara şi desfăşura astfel de programe economice, deoarece cineva trebuie să mai şi importe, nu doar să exporte. Prin urmare, trebuie să existe şi „pierzători” în competiţia exporturilor.

Un alt aspect foarte important, pe care partizanii acestui sofism economic preferă să-l ignore, e că fiecare export de bunuri, indiferent de natura lor, implică absorbţia de valută pe care comercianţii români o primesc de la străini. Însă, ce utilitate ar avea valuta dacă nu pentru a continua ciclul export/import? Prin urmare, exporturile sunt o precondiţie a importurilor, ambele fiind faţetele aceleiaşi monede.

Cererea internă, soluţie pentru o economie sustenabilă?

De partea celalată a baricadei sunt partizanii unei economii centrate pe cerere internă şi consum propriu. Însă din păcate, nici această abordare nu se dovedeşte a fi mai eficientă decât precedenta.

Susţinătorii acestui scenariu economic au mizat întotdeauna pe consumul de produse româneşti ca soluţie pentreu ieşirea din criză. Cabinetul guvernamental a cochetat cu astfel de idei, ba chiar a implementat un program economic marketizat sub sloganul „Cumpără româneşte!”. Paradoxal, această logică economică suferă de aceleaşi metehne precum cea care susţine cu soluţie contrară şi se bazează pe aceeaşi retorică naţionalistă, a produselor autohtone ca fiind superioare celor din import.

Producţia pentru cererea internă presupune blocarea sau restricţionarea comerţului cu pieţele străine şi dirijarea resurselor către consumatorii autohtoni. Sau, în doar câteva cuvinte, revenirea la un sistem economic autarhic, după cum am cunoscut în comunism. Fireşte, politicile economice pot fi şi ceva mai blânde, altfel spus, producţia nu trebuie să fie dirijată întru totul către piaţa autohtonă, ci doar parţial stimulată.

Însă, nici măcar un astfel de program parţial viciat n-ar fi sustenabil pe termen lung, deoarece ar presupune fie bariere tarfare în comerţul cu străinii, care ar putea avea consecinţe diplomatice nefaste, fie privilegii abuzive acordate antreprenorilor care produc strict pentru cererea internă. Indiferent de caz, intervenţia guvernamentală ar distorsiona sistemul de preţuri şi echilibrele fine ale pieţei, programul degenerând rapid sub capriciile birocraţilor.

Cea mai bună soluţie, fără a fi o măsură de compromis, rămâne piaţa liberă

Cea mai bună soluţie nu e media aritmetică dintre cele două măsuri propuse, deoarece în ambele cazuri avem de-a face cu pieţe controlate politic. Soluţia ar fi depolitizarea mediului economic şi instituirea unui sistem în care producătorul să poată alege singur, ferit de presiuni, destinaţia produselor sale. Dacă ar fi mai rentabil să le exporte, atunci ar trebui să aibă libertatea de a le vinde către exterior, fără ca anumite grupuri politice să-i impune cote de producţie, bariere tarifare sau alte mecanisme de control.

Pe de altă parte, dacă producătorul va considera că satisfacerea pieţei interne e o strategie mai bună, atunci aceasta ar trebui să fie destinaţia produselor sale şi, nici de această dată, sfera politică n-ar trebui să-i dicteze activitatea economică, prin reglementări sau alte pârghii legislative.

În concluzie, cea mai bună soluţie, fără a fi o măsură de compromis, rămâne piaţa liberă.

Comentarii

totedati [ 25.02.2012 ]

o piață liberă e cu adevărat liberă doar dacă e la fel de liberă pentru toți! cât timp avem tot felul de piețe naționale, cu legi diferite care se transformă în cele din urmă în avantaje și competiție neloială singura formă posibilă de piața liberă nu va fi decât o utopie lipsită de substanță la fel de păguboasă ca extrema propusă de comunism o piață liberă globală reală ar avea nevoie de o monedă globală unică și o legislație unică ... sau de mai multe monede aflate pe picior de egalitate unele cu altele, adică în competiție pe o piață liberă! atât timp cât nici un stat care contează, gen sua sau china sau japonia, nu renunță la moneda proprie și la suveranitatea națională, nici la supremația propriului sistem legislativ + standarde și patente pe teritoriul național nu putem avea piață liberă globală reală decât de formă realitatea ne obligă să ne luptăm pentru o piață cât mai liberă păstrând controlul pieței naționale și liberalizând-o în pași mici funcție de mișcările adversarilor ... astfel piața liberă deși departe de ținta ideală în cel mai bun caz ajunge la un echilibru de forțe neoptimal ... dar a face tu primul pas, liberalizând mai mult decât competiția piața internă în fața concurenței externe, în timp ce adversarii se fac că plouă și întârzie să adopte aceleași măsuri, pentru că e în avantajul lor să profite de fraieri, e cale sigură spre faliment .... exemplu cât se poate de simplu, așa ca pentru fraieri ... dacă liberalizăm piața resurselor naturale, cum propun idioții cui va vinde benzină petrom? românului cu putere de cumpărare de 300 € sau neamțului care câștigă 3000 €? cine are mai mulți bani să cumpere și să consume mai multă benzină sau petrol? la fel în cazul gazului sau a energiei electrice! sau a oricăror resurse naturale! și se poate extinde rapid la industria națională în competiție cu restul lumii! una din cele mai eficiente forme de dumping economic practicat de china e tocmai faptul că are controlul propriilor resurse naturale pe care le extrage la prețuri mici, competitive, cu care alimentează propria industrie care astfel are un avantaj natural important și poate ieși pe piață cu produce la prețuri mai mici decât concurența! doar eventualul surplus e dat la export, ceea ce nu poate consuma industria chineză! cu ce ar ajuta china să își liberalizeze piața resurselor naturale, să vândă oricui la cel mai mare preț, prețul pieței!? CU NIMIC! cât timp o parte din profitul industrial se întoarce în investiții ale statului în industria extractivă aparenta decapitalizare se compensează ... aaaa ... că asta nu place concurenței ... că nu e piață liberă, nu au acces egal la resurse naturale la fel ca industria chineză ... păi prost să fii să dai concurenței degeaba un avantaj competitiv cât timp nu îl compensezi cu altceva! și din ce se vede concurența transpiră din greu ca să restricționeze exporturile chineze! folosind orice mijloace, de la investigații antitrust, antidumping, subvenții PRIVATE, adică credite și fonduri nerambursabile EU, în care se cere explicit ca accesul la ele e posibil doar dacă ești companie europeană până la forme ridicole de genul jucăriilor chineze periculoase, lapte contaminat șamd ... și uite așa china comunistă le-a cam dat lecții de capitalism menestrelilor pieței libere ... păstrând controlul pieței interne și dând cu flit teoriilor pieței libere până la stratosferă ... în schimb românia unde e după 20 de ani de exersat liberalizarea fără corespondent echivalent din partea concurenței? tot mai jos, tot mai rău! industria națională lăsată fără datorii externe de ceșcă praf și pulbere, vândută la fier vechi, industria resurselor naturale tot mai decapitalizată pentru că statul a pierdut controlul bazei industriale care ar fi trebuit ca prin export competitiv să investească o parte din profit înapoi în industria extractivă, prețuri tot mai mari, ceva normal din moment ce piața e tot mai liberă și prețurile tot mai aliniate la cele externe! la puterea lor de cumpărare! șamd ... sigura industrie care se mișcă e cea gen dacia sau combinatul de la galați, privatizată, sau investiții noi de la zero a capitalului străin care profită de prețurile mai mici ale resurselor naturale dar nu mai investește în extracția resurselor naturale, nu mai dă înapoi prin investițiile în resursele naturale o parte din ceea ce a câștigat exportând la prețuri mai mici! statul e legat la mâini, handicapat, nu are voie să dea ajutoare de stat! iar ce a dat până acum au fost cam toate găuri negre, investiții catastrofale! ne chinuim de 20 de ani să terminăm centrala nucleară de la cernavodă deși toată industria profită de curentul electric mai ieftin decât la extern pe care îl cumpără de acolo! la fel hidroelectrica, vaca de muls a întregii industrii naționale gen dacia, arcellor mittal sau alro! iar minele de cărbuni sunt pe butuci, etern neprofitabile din moment ce nimeni nu investește cu intenția de a întoarce înapoi o parte a profitului și toți doar profită de ultimele resturi ale cadavrului numit industria resurselor naturale pe care o exploatează sălbatic, până la ultimul strop de capital național rămas în venele industriei ridicate în 40 de ani de comunism ... da, ideal ar fi ca și pe piața internă să vinzi cu același preț ca pe cea externă, ca să eviți decapitalizarea ... dar dacă gazul sau petrolul îl pot vinde acum la extern, că e prețul mai bun, în țară oamenii mor de foame și de frig! că nu sunt competitivi și la fel de productivi ca neamțul! păi dacă ăsta e exportul care ne face în teorie pe toți mai bogați mai bine lipsă! mai ales că în varianta libertariană extremă profitul petromului nici măcar nu mai trebuie redistribuit cât de cât în beneficiul întregului popor, statul își pierde rolul de a redistribui bogăția, inclusiv prin controlul pieței interne și a legislației naționale, e suficient să le dea salarii bune la 10k sau 20k de petroliști restul nu au decât să moară de foame! DE RESTUL NU E NEVOIE! NU SUNT DESTUL DE PRODUCTIVI! nu contează nici măcar ca potențiali consumatori cât timp sunt prea săraci ca să cumpere ceva! se poate extinde în mod elegant și natural inclusiv la producția agricolă! ce e mai eficient, să ai 5M țărani cu parcele mici sau 10k ferme agricole mari și moderne cu producții record? în cazul pieței libere ideale, fără nici un fel de restricții, e mai bine să ai 10k ferme și toată producția să o exporți pentru că e evident că puterea de cumpărare externă e mai mare ca cea a sărăntocilor de români! chiar mai bine, de ce să produci mâncare!? mai bine produci biocombustibili! profit garantat! ai 10k fermieri fericiți restul pot muri de foame! că putere de cumpărare sigur nu vor avea! restul de 5M de sărăntoci n-au decât să moară de foame! fac umbră degeaba pământului! oricum nu pot cumpăra nimic, că n-au bani! piața liberă îmi cere să vând celui care plătește cel mai bun preț și e 100% sigur că nu e printre ei, că NU E ROMÂN! e imposibil, cât timp 300€ e un venit lunar mare ...