|
Dezbateri
Scrisoare deschisă a profesorului Radu Golban către Guvernatorul BNR Mugur Isărescu
22.02.2012
Datoria istorica a Germaniei
Stimate Domnule Guvernator Academician Profesor Doctor Mugur Isărescu, Am luat de nenumărate ori la cunoștință că din analizele şi studiile Băncii Naționale a României nu rezultă vreo datorie a Germaniei din perioada 1936-1944, în baza Acordului pentru Reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României, semnat la Bucureşti pe 24 mai 1935. Acest lucru mă surprinde în mod special, deoarece tocmai BNR a evidențiat, pe pagina sa de internet, în două publicații electronice (fără an) ale domnului profesor doctor Virgil Stoenescu, intitulate "Rezerva internațională a BNR" la pagina 10 şi în "Regimul valutar în România 1929-1939” la pagina 12 şi 13, realitatea istorică a acordurilor de cliring.
Totodată, în aparatul bibliografic, la pagina 16, se găsesc inserate, la sfârşitul primei publicații menționate, două lucrări de o importantă semnificativă în problema creanțelor. Prima lucrare, citată în bibliografia publicației BNR mai sus amintită, este un studiu al Academiei Române de Axenciuc, Victor- "Evoluţia economică a României, Cercetări statistico-istorice, 1859-1947", vol. III, Monedă, Credit, Comerț, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000, care prezintă şi tratează la pagina 53 şi în tabelul 15 la pagina 57 rezervele în cliring ale BNR. Pe măsură ce domnul profesor doctor Virgil Stoenescu a studiat materialul introdus în aparatul bibliografic, ar fi trebuit ca BNR să aibă în evidentă şi structura şi soldul contului de cliring cu Germania. Lucrarea Academiei din anul 2000 a avut la dispoziție acele date istorice care, așa cum au declarat, în mod public, reprezentanții autorizați ai BNR, nu mai există.
Aş dori să ştiu care materiale științifice au facilitat aceste studii prestigioase ale BNR, dacă lipsesc datele din tranzacțiile de cliring. Al doilea material citat, şi care a stat la baza publicației domnului profesor doctor Virgil Stoenescu,este lucrarea lui Kiriţescu, Costin C. „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”, vol. I-II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997. În cazul în care acest material a fost studiat şi analizat, odată cu elaborarea lucrării științifice, sub egida BNR, imposibil ca domnul profesor doctor Virgil Stoenescu să nu fi sesizat, la pagina 503 a lucrării citate, soldul final al României la Casa de Compensație a Germaniei în 1944, precum este descris în detaliu de către Kiriţescu. Textele din aceste două lucrări relevă, fără tăgadă, existența dovedită a datoriei Germaniei către România, în urma Acordului pentru Reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României. Problema creanțelor comerciale din relația cu Germania a fost, dealtfel, în primele decenii de după război, dezideratul științific al mai multor lucrări de specialitate. După cum puteți observa , atât studiile BNR, cât şi ale mele, se bazează pe același material, care ănsă, odată cu o nouă interpretare juridică a Tratatului de Pace de la Paris, inițiativă care îmi aparține, rezultă că ar fi dispărut din evidența arhivelor BNR.
Vă rog respectuos să precizați ce s-a întâmplat cu rezervele de cliring din activele BNR după 1947. Dispariția activelor de ordinul mai multor zeci de miliarde de lei evidențiate în arhivele federale ale Germaniei (1,126 miliarde de reichsmark) şi a Băncii Reglementelor Internaționale, din evidența BNR trebuie explicată, pentru că este un bun al poporului român de o importanță considerabilă.
Dincolo de interpretarea juridică, dacă activele BNR din sistemul de cliring din 1947 ar reprezenta o datorie neachitată față de România sau nu, aștept un răspuns ferm la această întrebare.
Este consternant faptul că niște date care sunt citate sub egida Academiei, în anul 2000, cu referire la devizele cliring, nu se mai găsesc astăzi în arhivele BNR.
Deoarece declarațiile publice ale reprezentanților calificați ai BNR sunt hotărâtoare pentru tot restul declarațiilor ministerelor (M.A.E, M.F.) vă rog încă odată să precizați într-o declarație publică, chiar dacă vizează un public mai puțin avizat, care sunt documentele concrete studiate de BNR care au determinat-o să afirme că nu dispune de informații cu referire la problema semnalată. În aceeași ordine de idei, vreau să menționez şi faptul, nu mai puțin surprinzător, că răspunsurile oficiale ale BNR nu iau în considerație şi datele unei instituții care este mai presus de orice suspiciune, respectiv Banca Reglementelor Internaționale de la Basel. Îmi reînnoiesc şi cu acest prilej oferta mea, complet dezinteresată, de a pune la dispoziția BNR toate datele de care dispun (inclusiv materialul din arhivele federale ale Germaniei) şi întreaga mea expertiză în ce privește soluționarea problemei acestei creanțe. În așteptarea răspunsului Dumneavoastră la aceste nedumeriri ale mele, vă asigur de înalta stimă şi considerație pe care v-o port de când v-am cunoscut. Bibliografie: "Regimul valutar în România 1929-1939" Comentarii
1
|


















1





