Așa cum era de așteptat, negocierile de la Bruxelles, care au reunit reprezentanții tuturor celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene nu au fost lipsite de scântei. Marea Britanie s-a împotrivit propunerii franco-germane de modificare a tratatului UE, forțând, astfel, țările membre zonei euro, la care s-au adăugat șase țări care nu fac parte din uniunea monetară, printre care și România, să negocieze un tratat adițional care să asigure o uniune fiscală în cadrul UE. Care sunt consecințele summitului pentru țările membre UE?

Refuzul lui David Cameron, primul ministru al Marii Britanii, de a permite modificarea Tratatului de la Lisabona a deschis ușa celor 17 țări care constituie uniunea monetară să negocieze un nou tratat interguvernamental, tratat care le va obliga la o disciplină bugetară mult mai drastică.

Veto Britanic

Condițiile Marii Britanii de susținere a propunerii inițiale, anume garantarea faptului că puterile viitoarei autorități de reglementare pan-Europene nu vor fi extinse în detrimentul autorităților naționale de reglementare britanice, precum și menținerea sediului Autorității Bancare Europene la Londra, au fost respinse de către Nicolas Sarkozy, președintele Franței. Acest fapt a provocat veto-ul britanic.

David Cameron și-a justificat decizia considerând că modificările tratatelor, în lipsa garanțiilor cerute, nu sunt în interesul Marii Britanii, considerând că, uneori, cele mai potrivite cuvinte sunt „nu pot să fac acest lucru, nu este în interesul națiunii mele, nu doresc să prezint aceste modificări în fața parlamentului meu”.

Prestigioasa publicație britanică, „The Economist” consideră că acest veto britanic ar putea fi primul pas în direcția unui „divorț” dintre Londra și Bruxelles, cu consecințe nefaste, pe termen lung, asupra viitorului economic al Marii Britanii. Doar trei țări s-au alăturat, pe moment, protestului britanic, liderii acestora justificându-și decizia prin lipsa unui mandat cert în această privință, dar este foarte posibil ca una dintre Ungaria, Suedia și Cehia, sau poate chiar toate trei, să se alăture noii structuri, odată ce detaliile acesteia vor fi clarificate. Acest fapt ar lăsa Marea Britanie izolată și în afara instituțiilor care reglementează piața comună europeană, piață de care această țară este mult mai dependentă decât dorește să recunoască.

Nuntă silită

Pentru țările membre în uniunea monetară, libertatea de negociere este invers proporțională cu dimensiunile datoriilor publice și cu gradul de nesiguranță al ratingului de țară. În consecință, toate cele 17 țări membre zonei euro au acceptat proiectul noului tratat, afirmându-și, astfel, angajamentul față de asigurarea unui echilibru bugetar și acceptând un transfer de suveranitate mai larg înspre Comisia Europeană și Curtea Europeană de Justiție în vederea executării noilor prevederi.

Cu excepția Marii Britanii, care s-a opus vehement, și a grupului „nehotărâților” Suedia, Cehia și Ungaria, și celelalte țări membre UE din afara uniunii monetare, inclusiv România, au acceptat acest proiect. Astfel, deși nu sunt membre zonei euro, aceste țări vor contribui la, dar vor și beneficia de fondurile adiționale de urgență, însumând 200 de miliarde de euro, care să fie distribuit prin intermediul Fondului Monetar Internațional și de asistența Mecanismului European de Stabilitate (ESM, viitorul fond de urgență permanent al Uniunii Europene, care va fi stabilit în iunie 2012, cu un an mai devreme decât era planificat). Totodată, aceste țări vor trebui să respecte noile reglementări bugetare dure ,care vor fi incluse în tratat și vor fi pasibile de sancțiuni în cazul în care nu le vor respecta.

Vid instituțional

Cu toate acestea, rolul instituțiilor europene în cadrul acestei noi uniuni fiscale este, încă, neclar, mai ales în ce privește impunerea de sancțiuni asupra țărilor care nu vor respecta prevederile noului tratat. José Manuel Barroso, președintele Comsiei Europene, a dat asigurări că aceste instituții vor fi implicate, fără însă a oferi detalii asupra modului în care acest lucru se va produce.

Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, a recunoscut „handicapul” pe care elaborarea unui nou tratat îl are. Conform domniei sale, un nou tratat va face mai dificil impunerea de sancțiuni automate pentru țările care vor încălca prevederile în ceea ce privește deficitul bugetar. Pe de altă parte, tratatele interguvernamentale pot fi ratificate mult mai rapid decât modificările aduse tratatelor fundamentale ale Uniunii.

Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene, a salutat această înțelegere, considerând-o drept „baza unui acord fiscal și sursa unei mai mari discipline în elaborarea de politici economice în cadrul zonei euro”.