Pe măsură ce criza datoriilor suverane a dezvăluit probleme sistemice în instituţiile europene, conflictul deschis dintre Ungaria, pe de-o parte, şi Uniunea Europeană şi Fondul Monetar pe de cealaltă parte, a expus slăbiciunea cronică a sistemului de integrare politică. În ceasul al doisprezecelea, guvernul de la Budapesta încearcă să obţină acordul de asistenţă care să-i ofere supravieţuirea. Va reuşi să evite Ungaria falimentul de ţară în 2012? Cum ar trebui să reacţioneze instituţiile internaţionale faţă de uverturile maghiare?

Proces de de-democratizare

În lunile recente, guvernul naţionalist al lui Viktor Orban a erodat, încet dar sigur, câştigurile democratice pe care Ungaria le-a cunoscut după prăbuşirea regimului comunist. Această tendinţă s-a accentuat,în luna decembrie, prin adoptarea unei noi Constituţii şi a unui nou pachet legislativ, care a oferit partidului de guvernământ, Fidesz, control aproape total asupra mass-mediei, justitiţiei, băncii centrale şi chiar şi asupra bisericii şi practicii religioase.

Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional au întrerupt, la începutul lui decembrie, negocierile asupra stabilirii unei linii de credit. Principala problemă o reprezintă noile reglementări care subminează independenţa băncii centrale maghiare, în violarea tratatelor Uniunii Europene.

Cu criza la os, Ungaria încearcă să reia negocierile

După săptămâni în care guvernul condus de Viktor Orban şi-a dat silinţa să pretindă că Fondul Monetar, Uniunea Europeană, criza datoriilor suverane şi problemele economice ale Ungariei nu există, acestea din urmă, amplificate de criză, au provocat o prăbuşire puternică a forintului şi o creştere abruptă a costurilor suverane de împrumut, la începutul lui 2012. În consecinţă, guvernul Fidesz a fost nevoit să înghită găluşca şi să trimită o delegaţie la Washington D.C., pentru a negocia cu FMI reînceperea negocierilor, în vederea stabilirii unui nou acord de asistenţă financiară, ultima apărare a Ungariei împotriva falimentului de ţară.

---

Citește și:

---

Ce se întâmplă cu Ungaria?

---

După întâlnirile care culmineată, astăzi, 12 ianuarie, cu o întrevedere între Tamas Fellegi, şeful delegaţiei maghiare, şi Christine Lagarde, directorul general al FMI, Ungaria va negocia şi cu Uniunea Europeană, în vederea aceluiaşi scop.

Salvarea financiară trebuie să fie condiţionată de implementarea de măsuri democratice

Ar fi, însă, o greşeală ca Fondul Monetar şi, mai ales, Uniunea Europeană, să condiţioneze acordarea de asistenţă financiară doar de restaurarea independenţei băncii centrale, motivul principal al dezacordului dintre cele două părţi. Acest lucru ar ignora alte măsuri grave, de încălcare a libertăţilor democratice, inclusiv reducerea libertăţii presei şi a independenţei justiţiei, precum şi o lege asupra statutului bisericii, care stabileşte 14 religii recunoscute de stat şi reduce multe alte practici religioase, inclusiv Islamul, Budismul sau Hunduismul la statutul de simplu cult.

Ungaria consideră că aceste măsuri ţin de suveranitatea naţională şi, chiar dacă, din punct de vedere tehnic, are dreptate, este de datoria Uniunii Europene să asigure respectarea principiilor care stau la baza ei de către toate statele membre, prin toate mijloacele necesare. Totodată, un acord de asistenţă financiară implică renunţarea la un grad de autonomie din partea recipientului, precum Grecia. Şi UE şi FMI ar fi justificate în a susţine politici care să susţină viabilitatea economică a ţării.

Uniunea Europeană a fost şi este mai mult decât o simplă piaţă comună de mărfuri şi capital. Este şi un mijloc de a disemina şi susţine idealurile democratice, în special către ţările din Estul Europei, ţări care au suferit decenii de dictatură comunistă şi totalitară, pentru a preveni astfel de practici şi încălcări grosolane de drepturi. Viktor Orban şi partidul său trebuie să înţeleagă că apartenenţa la lumea europeană înseamnă nu doar apartenenţa la un club economic select, ci şi aderarea şi respectarea a unor valori şi drepturi umane.