Participanţii la Forumul Economic Mondial care a avut loc în staţiunea alpină Davos au avertizat Europa asupra consecinţelor crizei economice, îndemnând-o să soluţioneze cât mai rapid criza. Va reuşi summitul UE de astăzi să ofere ceea ce precedentele şaisprezece summituri din ultimii doi ani nu au reuşit – o soluţie viabilă la criza datoriilor suverane? Vor asculta, oare, liderii europeni de avertismentele lumii financiare?

Atmosferă relativ optimistă

Întâlnirea anuală a Forumului Economic Mondial s-a terminat mult mai bine decât a început, cel puţin în ceea ce priveşte atmosfera. Dacă săptămâna trecută bancherii, investitorii, oamenii de afaceri şi decidenţii politici reuniţi în staţiunea din Alpii elveţieni păreau striviţi de criză şi de îngrijorările cu privire la creşterea economică globală, finalul săptămânii i-a găsit, în mare parte, relaxaţi şi optimişti. Cu excepţia lui George Soros, bineînţeles.

Speranţele europenilor au crescut, în ajunul importantului summit al liderilor Uniunii Europene, datorită optimismului american în ceea ce priveşte creşterea economică a Statelor Unite, o importantă piaţă pentru exporturile europene. La rândul lor, americanii au fost reasiguraţi, de către cei dintâi, că zona euro va supravieţui crizei economice. Reprezentanţii economiilor emergente, deşi destul de nervoşi şi temători în ceea ce priveşte perspectivele de redresare a economiei globale, au părut, totuşi, destul de încrezători faţă de prognoza pe termen lung a acesteia.

Problema europeană

În pofida acestui optimism, însă, criza zonei euro nu a putut fi transformată în proverbialul elefant din cameră, pe care toată lumea îl vede dar despre care nimeni nu vorbeşte. Deşi prina lună a anului a adus cu sine semne de redresare, bursele europene cunoscând cea mai mare creştere din 1997, majoritatea participanţilor s-au arătat temători cu privire la tendinţa de complacere a liderilor europeni, îndemnându-i pe aceştia să găsească o soluţie pentru criza economică, odată pentru totdeauna, şi să abandoneze jumătăţile de măsură.

Un eşec european, au atenţionat oamenii de finanţe, ar priva Europa de orice şansă de a primi susţinere din afara continentului precum şi ar submina eforturile Fondului Monetar Internaţional de a obţine o creştere a contribuţiilor statelor membre în vederea combaterii crizei mondiale.

Mark Carney, guvernatorul Băncii Canadei a pus degetul pe rană, estimând că criza europeană va reduce creşterea economică globală cu 1% în 2012 „şi acest lucru în cazul în care criza este stăvilită”. În opinia guvernatorului, criza s-ar putea extinde foarte uşor prin canalele comerciale sau financiare, exemplul dat fiind tendinţa băncilor de a stoca fondurile sau de a investi doar pe pieţele domestice.

„Accident de tren”

Şi mai pesimist în ceea ce priveşte perspectivele zonei euro s-a arătat Nouriel Roubini, investitorul care a prezis criza economică globală şi care crede că Grecia nu va prinde sfârşitul anului în cadrul uniunii monetare. Pentru el, „zona euro este un accident de tren filmat cu încetinitorul”.

Singura soluţie, au indicat oamenii de afaceri, este creşterea capacităţii Mecanismului European pentru Stabilitate (ESM), fondul permanent de urgenţă european, peste limita de 500 de miliarde de euro înainte ca acesta să intre în funcţiune în iulie. O soluţie ar fi combinarea acestuia cu deja existenta Facilitate Europeană pentru Stabilitate Financiară (EFSF), fondul temporar de urgenţă care ar trebui să fie înlocuit de ESM. Principalul obstacol, în calea înfăptuirii acestei soluţii, este puternica opoziţie a Germaniei, ai cărei cetăţeni au devenit reticenţi în a finanţa ţările „risipitoare” de la periferia zonei euro.

BCE „cumpără timp”

Relaxarea pieţelor cu privire la criza zonei euro a fost pusă pe seama implicării extensive a Băncii Centrale Europene prin finanţarea băncilor comerciale europene cu împrumuturi ieftine cu scadenţa în trei ani. Doar în decembrie, băncile comerciale s-au împrumutat cu 489 de miliarde de euro prin această facilitate, BCE intenţionând să ofere o nouă oportunitate de împrumut la sfârşitul lunii februarie.

Cu toate acestea, Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale, a atenţionat că acest răgaz este doar temporar, avertizând contra delăsării: „Mă bucur că BCE a demarat acţiuni, dar să nu ne complacem”, a declarat acesta. „Este doar o măsură care cumpără timp, voi tot trebuie acţionaţi”, a adăugat preşedintele Băncii Mondiale adresându-se liderilor europeni.