În urma negocierilor cu FMI, Executivul a decis eliminarea subvenţiei pentru energia termică, fapt care va duce la creşterea facturii cu aproximativ 60%. Dar, după consultări în cadrul partidului, premierul Emil Boc a revenit asupra deciziei, anunţând că subvenţiile vor fi eliminate doar pentru cei bogaţi. Şi culmea e că, după PDL se consideră, în continuare, partid de dreapta. Vă mai lăsaţi păcăliţi de populismul PDL?

O măsură de dreapta?

Dintr-o perspectivă politică, pragmatică, se poate înţelege foarte uşor atitudinea premierului, nu-i nimic nou aici. Confruntat cu scenariul pierderii unei mase uriaşe de voturi, PDL a fost nevoit să îndulcească măsura, atât de impopulară, a eliminării subvenţiilor. Deci, democrat-liberalii au reuşit să sfideze atât cerinţele FMI, cât şi-sau mai ales- electoratul, presupus de dreapta, pe care partidul pretinde că-l reprezintă.

Firesc e ca fiecare să plătească exact cât a consumat

Premierul a afirmat, într-un discurs suţinut la Galaţi, că „e firesc ca acela care are salariul mai mare […] să plătească mai mult, iar cei cu venituri mici să fie sprijiniţi de stat”. Din nou, premierul creează impresia, ba hiar certitudinea, a unui lider de sorginte socialistă. Firesc ar fi ca fiecare consumator să plătească exact cât a consumat. Cel puţin aşa e definită în dicţionar „corectitudinea”, pe care premierul o distorsionează după bunul plac. În spiritul liberalismului clasic şi al esenţei doctrinare de dreapta, redistribuţia, tipic haiducească (luăm de la Popescu, că oricum e bogat, şi-i dăm lui Ionescu, că e sărac) nu e doar profund imorală, dar şi contraproductivă, iar pe termen lung, neperformantă.

Un program complet arbitrar

În cadrul aceluiaşi discurs susţinut la Galaţi, şeful Executivului a afirmat că guvernanţii lucrează, în acest moment, la conceperea unui plan de ajutorare, care să ţintească oamenii săraci, care într-adevăr au nevoie de ajutor. Cum se va putea realiza acest lucru? Complet arbitrar. Nu există niciun standard obiectiv, pe baza căruia se poate decide, fără drept de apel, că un cetăţean e fie bogat, fie sărac. Până acum, criteriile stabilite de guvernanţi, pe baza cărora românii beneficiau de subvenţii la căldură vizau: venit maxim de 600 de lei per membru de familie, cont în bancă mai mic de 3.000 de lei, să nu ai maşină care depăşeşte o capacitate de 1.600 metri cubi, să nu ai tractor, să nu ai terenuri care depăşesc 1.000 metri pătraţi la oraş şi 2.000 metri pătraţi la sat şi multe alte cerinţe la graniţa dintre penibil şi grotesc. Fireşte, niciun expert din comisia care a stabilit aceste criterii nu poate realmente justifica luarea unor astfel de decizii. Arbitrariul e evident.

Cum ar putea fi soluţionată problema, de către un partid de dreapta?

Pentru a identifica soluţia, trebuie să înţelegem cauza, şi anume cheltuielile guvernamentale excesive care, în consecinţă, au generat înăsprirea fiscalităţii. O reducere semnificativă a cheltuielilor de la bugetul de stat ar putea genera o relaxare fiscală, de pe urma căreia cetăţenii contribuabili, mai ales cei cu venituri mici, ar avea de câştigat considerabil. O altă consecinţă favorabilă s-ar petrece în cadrul mediului privat, care s-ar putea dezvolta mult mai uşor şi, prin urmare, ar duce la crearea de noi locuri de muncă şi, per total, la sporirea bunăstării generale în cadrul societăţii.

Pe baza veniturilor suplimentare, înregistrate prin scăderea fiscalităţii, ar putea fi eliminate definitiv subvenţiile pentru căldură, la toate categoriile de cetăţeni. Ar fi anulate, astfel, stimulentele negative, care duceau la sărăcirea populaţiei şi la hazardul moral care perpetuează credinţa în statul-asistenţial. Însă, pentru aplicarea unor astfel de măsuri, ar trebui să avem la guvernare un partid cu adevărat de dreapta.

Spune şi tu te invită la dezbatere!

Crezi că soluţia oferită de cabinetul guvernamental Boc e într-adevăr de dreapta?

Ce soluţie alternativă le-ai propune guvernanţilor?