Zăcăminte vaste de petrol din Vestul Americii, inaccesibile până acum, au fost atinse folosind o nouă metodă de foraj, impulsionând producţia internă a Statelor Unite, pentru prima dată în ultimele două decenii.

Companiile investesc miliarde de dolari pentru a ajunge la depozitele de petrol încă neatinse din Dakota de Nord, Colorado, Texas şi California. Oamenii din industrie şi analiştii susţin că este posibil ca până în 2015, producţia zilnică să ajungă la 2 milioane de barili – adică mai mult decât produce acum Golful Mexicului.

Se aşteaptă ca noua metodă de foraj să impulsioneze producţia internă de petrol a Statelor Unite cu cel puţin 20% pe următorii 5 ani şi să reducă importurile, în următorul deceniu, sub 50% din volumul actual, fortificând astfel securitatea energetică în SUA.

Metoda dezvoltată în ultimii ani, a adus o serie de critici dinpartea ecologiştilor, având în vedere impactul asupra mediului înconjurător. Odată ce roca a fost străpunsă, se pompează apă, nisip şi o serie de chimicale, pentru a împinge rezervele la suprafaţă.

Spre deosebire de gazul natural, moleculele diferitelor forme de petrol sunt mai lipicioase şi mai mari decât cele de gaz, motiv pentru care s-a crezut că metoda nu va funcţiona suficient de economic, pentru ca operaţiunile să fie sustenabile. Însă inginerii au găsit o soluţie de a străpunge zăcămintele în mai multe locuri şi utilizând un set de produse chimice, aceştia pot elibera depozitele de petrol la un cost redus.

2007. Începuturile şi efecte

Inginerii au folosit prima dată aceasta metodă în 2007, pentru a ajunge la un zăcământ sub Dakota de Nord şi Montana, depozit cunoscut sub numele de Bakken. Rezultatul, conform Bentek Energy, a fost o creştere a producţiei cu 50%.

Petrolul este extras cu o viteză atât de mare, încât conductele care îl transportă nu fac faţă la toată cantitatea. Motiv pentru care petrolul este scos în piaţă prin orice mijloace din Bakken, folosind şi trenuri şi camioane.

Pe lângă acestea, s-au produs şi alte efecte economice notabile în regiune: rata şomajului în Dakota de Nord – 3,8% se află mult sub media naţională de 9%.

Iniţial, s-a crezut că metoda aplicată în Bakken a fost un unicat, datorită cadrului geologic, însă aceeaşi companie – Chesapeake, a reuşit să deschidă încă un câmp de petrol, aflat în Sudul Texasului, în formaţiunea numită Eagle Ford.

Acum şi alte zăcăminte par promiţătoare, inclusiv Niobrara (sub Wyoming), Colorado, Nebraska şi Kansas. Leonard în New Mexico şi Texas şi Monterey în California.

Cele mai mari zăcăminte de petrol din SUA atrag investiţii de miliarde de dolari

Bakken şi Eagle Ford ocupă locul 5 şi respectiv 6, în topul zăcămintelor de petrol descoperite în SUA. Primele patru sunt Prudhoe Bay în Alaska, Spraberry Trend în Vestul Texasului, Câmpurile de petrol din Estul Texasului şi zăcămintele din Kuparuk din Alaska.

În consecinţă, zăcămintele atrag investiţii de miliarde de dolari de la giganţii petrolieri precum Royal Dutch Shell, BP şi Statoil însă şi din partea companiilor mai mici din Statele Unite care au dezvoltat noile tehnici cum ar fi Chesapeake, EOG Resources şi Occidental Petroleum.

Luna trecută, gigantul chinez CNOOC, a plătit Chesapeake 570 milioane de dolari, pentru o treime din proiectul de la Niobrara. Chesapeake şi CNOOC nu se află la prima colaborare. În Octombrie anul trecut, CNOOC s-a implicat şi în operaţiunile Chesapeake din Eagle Ford pentru 1 miliard de dolari.

Partea şi mai bună a lucrurilor este că această metodă similară de extracţie a gazului şi petrolului este mult mai profitabilă, în cazul petrolului, şi mult mai ieftină decât accesarea depozitelor din adâncurile marine.

Aşteptări

Noile zăcăminte de petrol atinse în SUA, cumulate cu cele de gaze naturale (într-o cantitate chiar mai mare), ajung suficient pentru a păstra preţurile la pământ în SUA, pentru decenii bune de acum încolo, însă în scena globală de-abia ating 2% din ceea ce piaţa consumă.

În secolul trecut, producţia de petrol a  Statelor de Unite şi-a atins vârful de 9,6 milioane de barili pe zi, în 1970. Declinul ce a început atunci, a fost încetinit de operaţiunile din Alaska (1980) şi mai nou de cele din Golful Mexicului. În 2008, producţia a scăzut până la 5 milioane de barili pe zi.

Se aşteaptă ca noile zăcăminte atinse să impulsioneze producţia internă cu valori cuprinse între 20% şi 40%. Oficialii Statelor Unite consideră că producţia va creşte zilnic cu 500.000 de barili.

Până în 2020, mizând pe o creştere a producţiei în Golf şi o scădere a cererii pentru combustibili, conform Credit Suisse, SUA ar putea să-şi reducă importurile de combustibili fosili cu 60%.