Discursurile de la începutul săptămânii din Parlament ale celor mai importanţi doi oameni din stat, premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu, nu au făcut decât să confirme ceea ce ştiam deja: singura măsură „anti-criză” de care acest guvern este capabil este un nou împrumut de la FMI, reforma instituţiilor statului este doar vorbă în vânt, iar ieşirea din criză este o utopie atâta timp cât la putere se află aceleaşi triste figuri. www.spunesitu.ro prezintă o analiză a situaţiei economiei româneşti şi a consecinţelor unui nou împrumut pentru cetăţeni, precum şi soluţii reale de redresare economică.

Şi Boc şi Băsescu au apărat în predicile lor, cu dârzenie, necesitatea unui nou împrumut la FMI. Ambii mari lideri de partid şi de stat au propus îndatorarea unei generaţii şi crearea celei mai mari datorii externe din istoria României. Amândoi au susţinut că aceasta reprezintă singura soluţie pentru „ieşirea României din criză.” Până şi discursurile lor au avut loc în aceeaşi atmosferă de circ şi scandal care au caracterizat scena politică din România în ultimii trei ani, fiind împletite cu apeluri la o solidaritate şi responsabilitate în care nici ei pare-se că nu mai cred: „În vremuri de criză se clădeşte solidaritatea adevărată” a predicat Băsescu de la anvonul Parlamentului.
Din păcate, solidaritatea la care face apel preşedintele este doar un patetic exerciţiu de imagine, situaţia economică a României la un an şi şase luni după ce Guvernul a dublat datoria publică invitând la pesimism şi aratând că varianta aleasă de guvern, cea a îndatorării şi creşterii fiscalităţii, nu a făcut decât să adâncească criza şi să ducă la amânarea măsurilor necesare de reformă structurală a administraţiei publice. 

În momentul de faţă, există cu 120.000 mai mulţi şomeri decât în primăvara anului trecut, un TVA majorat la 24%, iar anul 2010, în ciuda unei uşoare reveniri în trimestrul II, se va termina cu o nouă scădere a PIB . Investiţiile publice anunţate cu insistenţă, care ar fi putut ajuta la redresarea economiei, nu au avut loc, banii împrumutaţi de la FMI, care nu au ajuns în rezerva valutară a BNR ducându-se pe apa sâmbetei – pentru plata pensiilor şi salariilor. În condiţiile în care Guvernul nu se mai poate împrumuta pe piaţa internă, fapt recunoscut şi de şeful statului, banii obţinuti din noul acord cu FMI se vor duce pe rambursarea datoriilor deja contractate, adâncind astfel România şi mai mult în spirala falimentului. 

În 2011, România va avea de plătit peste 280 mil. euro din banii de la FMI, iar nota de plată creşte cu 1,8 miliarde de euro după  începerea rambursării ratelor. În 2011 trebuie returnate şi împrumuturile pe termen scurt luate în 2009 şi 2010, adică 11,3 milarde de euro, la care se adaugă dobânzile. În 2012, BNR va avea de rambursat două tranşe din împrumutul de la FMI în valoare de 546 milioane DST (drepturi speciale de tragere). Nu trebuie uitat faptul că dobânda împrumutului actual către FMI, desi inferioară nivelului la care ratingul suveran permite Guvernului Romaniei să se împrumute pe pieţele private de capital, ne costă 350 milioane de euro. Acest joc de-a împrumutul pentru achitarea consumului unui stat supradimensionat, urmat de împrumutul pentru plata împrumutului anterior ne va apropia şi mai mult de intrarea în incapacitate de plată.

Astfel, aceste noi măsuri anunţate de către preşedintele unei Românii pe jumătate pline, şi al său premier, în faţa unui Parlament pe jumătate gol - un nou împrumut cu FMI în 2011, regândirea sistemului de taxe şi impozite prin lărgirea bazei de impozitare, adică impozitarea tuturor veniturilor, eliminarea oricăror tipuri de ajutoare sociale considerate a încuraja nemunca – reprezintă doar bomboana pe coliva economiei româneşti, continuând natural şi firesc procesul de erodare şi subminare început în momentul când Traian Băsescu „şi-a văzut visul cu ochii” în decembrie 2008:
 
1. Cea mai importantă măsură luată de guvern, probabil şi cea mai mare gafă, a fost introducerea impozitului forfetar. Impozitul forfetar ucide spiritul antreprenorial. Conform datelor de la Registrul Comerţului, peste 133000 de firme şi-au suspendat activitatea în anul 2009, cu 1009,59% mai mult faţă de anul 2008; 18766 de firme au fost dizolvate voluntar, iar 43615 firme au fost radiate.

2. În loc să reducă birocraţia aferentă achitării impozitelor, a decis că toate firmele sunt obligate să îşi certifice declaratiile de impozit pe profit la un consultant fiscal (în afară de cele care oricum sunt nevoite să se supună unui audit contabil). Legea este un exemplu clar de acordare de privilegii unui grup de interese. 

3. OUG 58/2010, a lovit în largi categorii de populaţie, care primesc venituri din drepturi de autor, prin obligarea lor la plata unor contribuţii suplimentare: contribuţiile pentru asigărări sociale (CAS) şi contribuţii pentru sigurări sociale de sănătate (CASS). Aşa zisa remaniere a adus cu sine o modficare în acest sens, vrând să dea senzaţia că situaţia va fi rezolvată. Însă OUG 82/2010 nu a modificat nimic pe fond. A fost parţial remediată problema statului la cozi, însă contribuţiile vor fi plătite în continuare de către categoriile amintite.

4. Neimpozitarea profitului reinvestit. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică doar pentru acele firme care îşi folosesc profitul în scopul achiziţionării de echipament fizic (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru.). Dar firmele nu vor putea amortiza integral activele achiziţionate din profitul reinvestit.

5. Scutirea de la plata contribuţiilor sociale a acelor firme care nu îşi concediază angajaţii, ci îi trimit în şomaj tehnic. Această măsură încurajează economia subterană şi munca la negru. Potrivit unui studiu PricewaterhouseCoopers realizat în decembrie anul trecut, doar 16% din companiile private au apelat în 2009 la şomaj tehnic, pe o perioadă de până la trei luni şi 8% la concediu fără plată. 

6. În februarie guvernul a anunţat scutirea de la plata CAS timp de 6 luni a firmelor care angajeaza şomeri. Deşi şeful guvernului a preconizat că această măsură ar duce la crearea a circa 50000 de locuri de muncă, măsura va fi complet ineficientă în frânarea creşterii şomajului. 

7.  Reducerea numărului de taxe si tarife parafiscale de la 491 la 302 este în bună măsură o dezinformare, pentru că “reducerea” a constat mai degrabă în comasarea nu în eliminarea taxelor: doar 42 au fost eliminate, 147 au fost comasate. 

Cele 484 de taxe parafiscale identificate anul trecut aduceau venituri de 3,2% din PIB, iar venitul nerealizat din încasarea acestora a fost de 1,3% din PIB. Cu alte cuvinte, nu numai că aceste taxe sunt multe, dar sunt şi ineficiente. Doar la Ministerul Mediului au fost identificate 102 taxe şi tarife nefiscale. La Ministerul Administraţiei şi Internelor au fost descoperite 50 de taxe nefiscale. Secretariatul General al Guvernului încasa 42 de taxe şi tarife nefiscale. Instituţiile subordonate Ministerului Economiei percepeau 41 de taxe nefiscale, la fel ca şi cele percepute deu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. La Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale numărul taxelor si tarifelor nefiscale se ridica la 37, la Ministerul Sănătăţii – 35, la Ministerul Justiţiei – 30, iar la cel al Muncii – 24.

8. Abrogarea planului de reducere a contribuţiilor sociale – decizie înfăptuită la începutul anului 2009. Este vorba de o altă măsură pro-criză, prin care guvernul a dat peste cap încă o dată aşteptările întreprinzătorilor, ucigând în faşă perspectivele unei relaxări fiscal oricum plăpânde. 

În aceste condiţii, România pare să fi pierdut cursa în materie de concurenţă fiscală în Europa Centrală şi de Est. Cotele de impozitare din România nu sunt doar mai mari decât la vecini (16%), în ce priveşte TVA aceasta este cu doar un punct procentual sub nivelul maxim admis din UE, dar nivelul ridicat al Contribuţiilor la Asigurarile Sociale şi de Sănătate fac ca şomajul ridicat şi angajarea anemică să persiste pe piaţa muncii. Investitorii străini vor ocoli România şi vor profita de fiscalitatea mai redusă a vecinilor. În plus, un număr important de firme româneşti ar putea de asemenea migra peste graniţe, aşa cum o dovedesc informaţiile ANAF asupra judeţelor Giugiu şi Călăraşi, de pildă, deşi amploarea acestui fenomen nu poate fi estimată în acest moment, dar el există cu siguranţă.  Ca urmare a pierderii competitivităţii fiscale, România îşi va reveni mai greu din recesiune, şomajul va persista, iar, la în momentul în care economia se va redresa, ratele de creştere vor fi foarte probabil semnificativ sub potenţial.  

  
Românii din Vest se duc în Ungaria să facă afaceri şi cumpărături, cei din Sud se duc în Bulgaria, iar, începând de azi, românii din Nord se vor duce în Ucraina. În România e foarte greu să începi o afacere şi, dacă reuşeşti să o pui pe picioare, trebuie să te lupţi în continuare cu corupţia şi stai cu teama că mâine poate apărea un nou impozit care să-ţi doboare munca la pământ. Numai în Bulgaria, la Ruse, se înregistrează în fiecare zi două companii ale cetăţenilor români.

Singura soluţie anticriză viabilă este reducerea drastică a fiscalităţii. Reforma fiscală pe care platforma Spune şi tu v-o propune acceleează acumularea de bani, creşte investiţiile, creează noi locuri de muncă şi ridică nivelului de viaţă al românilor: 

·      Reducerea cotei unice a impozitului pe profit la 10% înseamnă investiţii mai multe şi noi locuri de muncă;

·      Micşorarea TVA-ului la 15%; 

·      Reducerea cu 50% a contribuţiilor la asigurările sociale şi unificarea bazei de impozitare asupra căreia se aplică acestea;

·      Reducerea de 5% pentru plata la termen sau anticipată a impozitelor reprezintă mai mulţi bani pentru consum sau investiţii în propria afacere;

·      Anularea impozitului forfetar; 

·    Anularea restricţiilor privind deductibilitatea TVA-ului la achiziţia de autoturisme şi a cheltuielilor cu combustibilul;   

·      Bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale, pentru contribuabilii ce îşi plătesc taxele la termen;  

·      Reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale de la 0,1% pe zi la 0,03% corelat cu nivelul dobânzii de politică monetară a BNR; 

·      Deduceri fiscale suplimentare intr-un procent de până la 50% din valoarea investiţiilor efectuate, cum ar fi: 

-  reducerea cu 10% a contribuţiilor la asigurările sociale pentru toţi contribuabilii;   
- angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează şomeri aflaţi de peste trei luni de zile fără un loc de muncă beneficiază de reducerea cu 50% a cotelor de contribuţii sociale până la 31 decembrie 2010;

-  cota redusă de TVA, de 5% pentru toate tranzacţiile cu locuinţe noi.

O Românie competitivă pe piaţa mondială, în plan fiscal, impune reducerea consistentă a poveri fiscale, prin adoptarea cât mai rapidă a unei cote unice de 10%, simultan cu reducerea universală a TVA la 15%. Dacă ne gândim că unele din aceste procente deja atrag investiţii străine pentru economii învecinate, nici nu poate fi vorba de vreo „terapie şoc” în plan fiscal. În prezent, impozitarea muncii se ridică în România la o cotă alarmantă, de peste 50%. O înjumătăţire a acesteia ar aduce României masive avantajele investiţionale – un „paradis fiscal” al prosperităţii economice din Uniunea Europeană. Multiple beneficii economice ar antrena, pentru România, o astfel de reformă. Avem nevoie de capital investiţional, românesc şi străin, care să creeze locuri de muncă şi să ridice rapid nivelul de viaţă al românilor. 

Foto:©http://www.retiremax.net/