“Da, suntem ultraprogresişti, da, suntem liber-schimbişti... Or... conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru „Aurora Economică Română", soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor...” (Nae Caţavencu din “O scrisoare pierdută”)

Ce e aia „societate civilă”?

Nimeni nu ştie răspunsul şi ca atare nu pune nici întrebarea. În schimb, se pare că se ştie (din instinct?) ce e aia „societate civilă autentică” şi (implicit) ce e aia o „societate civilă” falsă. Când spui „societate civilă” subînţelegi o listă de personaje (Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Horia Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Alina Mungiu-Pippidi, Mircea Toma, Liviu Mihaiu) sau de ONG-uri ( GDS, SAR, Pro-Democraţia, Cuţu-Cuţu).

În fapt, toate aceste personaje şi organizaţii sunt la fel de „societate civilă” ca şi domnul Nae Caţavencu, personajul lui Caragiale. Pentru domniile lor, „societatea civilă” este o bună cale de parvenire materială şi, de ce nu, politică. De fapt, majoritatea caţavencilor de şcoală nouă enumeraţi mai sus, au sfârşit prin a fi „societatea civilă autentică” a unor forţe politice sau a altora. Unii dintre ei au ajuns chiar demnitari ai statului, chiar dacă mai insistă să se numească....”societate civilă”.

Personaje... 

Dar a doua Piaţă a Universităţii a fost o bună scenă şi tribună pentru o altă „societate civilă”, mai „update”, mai ferită de păcatele vechii „societăţi civile”. Din păcate, nu a moştenit şi virtuţile intelectuale ale celei dintâi. Pe umerii celor din Piaţă şi a strigărilor lor au început să îşi construiască imaginea publică noii caţavenci, mai îndoctrinaţi şi mai amuzanţi decât primii, iar mass-media le-a sărit în ajutor. Nu a trecut o săptămână de când o televiziune a promovat o emanaţie „sinceră” a pieţei: o domnişoară ce s-a tras în poze cu jandarmi, purtând pancarde cu inimioare. Impresionat, publicul a aşteptat cu nerăbdare să vadă cine este acest gavroche feminin cu inimioară roz. A descoperit că în spatele chipului inocent al tinerei cu inimioară se găsea o veritabilă Ana Pauker a feminismului. Cu un discurs iritat, corect politic, corectând pe oricine nu ar fi respectat suficient genul feminin din gramatica limbii române, „inimioara” din piaţă s-a dovedit a fi o persoană cu o declaraţie de interese foarte grea...ideologic. Dar acest caz nu este izolat.

Reprezentanţii „societăţii civile” de stânga: lipsă de realism, de pragmatism şi de cultură

Jumătate din Piaţă, mai precis jumătatea dinspre Arhitectură, a fost controlată tot mai mult de reprezentanţii „societăţii civile” de stânga. Acest lucru a făcut ca zona respectivă să devină tot mai veselă, tot mai colorată, tot mai apolitică şi tot mai ruptă de realitate.

Copăceii au fost umpluţi de baloane colorate,  au apărut pancarte care spuneau tot mai mult despre conturul ideologic al noii „societăţi civile”: „jos inflaţia”, „jos capitalismul”, „jos partidele”, „jos FMI-ul”, „toate partidele sunt rele”, „vrem schimbare”. Evident, nu are rost să discutăm asupra lipsei de realism, pragmatism şi de cultură al acestor mesaje. După sloganul „Noi muncim, nu gândim” al societăţii civile comuniste, la „noi gândim şi nu muncim (căci avem sinecuri)” al „societăţii civile” postcomuniste, iată-ne acum în faţa unui nou motto - principiu de acţiune: „Noi milităm, nu gândim”.

Ce va face această nouă „societate civilă”? Evident, ceea ce au făcut şi celelalte: unul din exponatele ei de seamă, Remus Cernea, chiar în zilele „fierbinţi” ale celei de-a doua Pieţe a Universtiăţii, se chinuia să intre în graţiile liderilor USL, pentru a deveni „societatea civilă autentică” a viitoarei puteri. Să ne temem de această nouă „societate civilă”? Dacă vechii exponenţi ai „societăţii civile” erau nişte minţi mari cu inimi mici,  acum putem vedea inimile mari (desenate cu roz) ale acestei noi „societăţi civile”. Dar putem vedea şi limitele ideologice şi intelectuale...

P.S. Societatea civilă suntem noi. Noi toţi. Nu sunt aceşti caţavenci pragmatici sau ideologici, decât dacă îi lăsăm să pună monopol pe vocile noastre.