Întrebat, la proces, de ce nu a rămas în Iran, fostul dictator al României răspundea la proces, în deplină consonanţă cu consoarta sa: “Nu trădam noi poporul!”. Oamenii aceştia nu puteau accepta că poporul lor, pe care îl păstoriseră şi controlaseră atata vreme, ar putea avea altă opinie decât aceea ce le fusese impusă de ei. Acelaşi lucru pare să se întâmple acum şi cu dictatorul libian, celebrul colonel Muammar Gaddafi.

La început, Libia era doar Libia. Dupa ce colonelul Gaddafi a venit la putere, ţara a devenit Jamahiria Libiană. Apoi, după ce oamenii sai au dinamitat un avion american, prăbuşit la Lockerbie, ţara a devenit Marea Jamahirie Libiană. Când americanii au răspuns în forţă, bombardandu-l pe Gaddafi şi ucigându-i fiul adoptiv, ţara a devenit Marea Jamahirie Arabă Libiana Populară şi Socialistă. Sub conducerea colonelului Gaddafi, ţara o încasa tot mai tare. Devenise un fel de  groapă. Pe măsură ce lua mai multe lopeţi pe spinare, ţara devenea tot mai mare.

Muammar Gaddafi a fost bun prieten cu Nicolae Ceauşescu. Cei doi păreau să se înţeleagă excelent, iar atunci când Ceauşescu a fost răsturnat de la putere, toţi românii au crezut zvonurile conform cărora teroriştii care îl susţineau pe Ceausescu ar fi fost libieni, trimişi de Gaddafi să-şi ajute prietenul aflat la ananghie. Gaddafi n-a înteles nimic din ceea ce a păţit bunul său amic. Dictatorul libian credea că nimeni n-o să-i conteste puterea vreodată.

Numai că, exact ca la Bucureşti în urmă cu 21 de ani, istoria se pare că se repetă. La Tripoli se trage din elicoptere neidentificate în manifestanţi şi lunetişti necunoscuţi deschid focul împotriva demonstranţilor. Fiul liderului libian, Saif al-Islam, a declarat că raidurile aeriene au bombardat depozitele de muniţii şi zonele care nu sunt populate din Tripoli şi Benghanzi, potrivit agenţiei Jana. Armata nu pare să-l mai asculte pe Gaddafi, iar două avioane de luptă libiene au aterizat luni în Malta, piloţii cerând azil politic, relatează Associated Press, citand surse militare. Potrivit unor oficiali ai guvernului maltez, citaţi de Reuters, cei doi piloţi libieni au declarat că au fugit în Malta după ce li s-a ordonat să-i bombardeze pe protestatarii adunaţi în Benghazi, al doilea oraş din Libia. Spaţiul aerian deasupra capitalei Tripoli e închis. În plus, un grup de ofiţeri din cadrul armatei libiene a emis un comunicat prin care cere colegilor militari "să se alature poporului" şi să ajute la înlăturarea liderului Muammar Gaddafi, relatează Al Jazeera.

Miniştrii de externe din mai multe state europene au anunţat planuri de evacuare pentru cetăţenii care se află în acest moment în Libia. Bulgaria, Italia, Rusia, Portugalia şi alte state au conceput planuri de evacuare a propriilor cetăţeni, iar MAE român recomandă cetăţenilor săi să părăsească teritoriul libian. Situaţia din Libia este din ce în ce mai confuză şi haotică, iar estul ţării a scăpat, aproape în totalitate, de sub controlul Guvernului de la Tripoli, existând informaţii că Gaddafi ar fi părăsit capitala, informeaza BBC. Potrivit corespondentului BBC, aproape toţi liderii tribali au anunţat că susţin opoziţia, la fel ca şi principalii lideri religiosi.

Nu stiu cum se face că, odată răsturnaţi de la putere, toţi dictatorii par să dorească să se refugieze pe undeva. Conform BBC, există informaţii conform cărora Muammar Gaddafi ar fi părăsit Tripoli, stabilindu-se, probabil, în oraşul său natal, Sirt, sau la baza militară din Sabha. Saddam Hussein a încercat să se ascunda în zona natală, undeva în jurul oraşului Tikrit, unde a fost şi capturat de trupele americane. Ceauşescu a fugit spre Oltenia şi a fost capturat la Targovişte, nu departe de Scorniceşti, satul său de baştină. Primitivi şi provinciali, aceşti oameni îşi caută, instinctiv, protecţia în locurile natale, devenite un ultim refugiu din faţa realităţii.

Confruntaţi cu contestarea publică, toţi dictatorii par să se comporte la fel. Sfârşesc ei, oare, la fel? Din câte observ, există trei feluri de atitudini. Unii par să prefere să fugă în străinătate şi să abandoneze complet puterea, urmând sa traiasca de pe urma sumelor deturnate în străinătate. În această categorie intră mai toţi dictatorii sud-americani, filipinezul Ferdinand Marcos şi, mai recent, tunisianul Ben Ali. Altţi preferă sa se pună la adapost în ţară, după ce-şi negociază plecarea de la putere. Un bun exemplu, în acest sens, este fostul preşedinte egiptean Mubarak. A treia categorie de dictatori, cei mai fanatici, fug spre zonele de origine, sperând să organizeze acolo rezistenţa şi să-şi recâştige, cumva, puterea. Saddam Hussein şi Nicolae Ceauşescu fac parte din ultima categorie.

Din ce categorie face parte Muammar Gaddafi? Se pare ca din ultima. E cea mai tristă categorie, pentru că membrii ei au două opţiuni: fie rămân la putere, fie sfârşesc executaţi.

P.S.Gaddafi a apărut, luni noapte, la televiziunea de stat pentru a infirma zvonurile potrivit cărora s-ar afla în Venezuela. Apariţia televizată a durat numai 22 de secunde.

foto: cyberculture.ro/blog