Miliţia Spirituală a prezentat ieri rezultatele unui sondaj realizat de IMAS, la comanda lor, pe tema „Activism civic şi atitudini faţă de protest în rândul tinerilor din România”. Dezbaterea lansată de acest eveniment a presupus şi o discuţie pe tema corupţiei. Căci corupţia este un subiect fierbinte pentru tinerii din România, potrivit acestei cercetări, iar combaterea corupţiei este a doua cauză pentru care tinerii ar participa  la acţiuni de protest.

Tot astăzi, doi foşti miniştri, celebri pentru şpaga cu caltaboşi şi pălincă (care „asezonau”, e drept, o maşină Audi şi o sumă frumoasă de bani), au primit pedepse (cu drept la recurs) de 3 ani închisoare cu executare.

Ce e corupţia?

De ceva ani, vorbim despre lupta împotriva corupţiei. Aceasta este cauza nobilă care mobilizează Puterea şi Opoziţia de câţiva ani. Corupţia este problema pentru care suntem „urecheaţi” permanent de instituţiile europene şi pretextul pe baza căruia ni se întârzie integrarea în spaţiul Schengen. Pentru lupta împotriva corupţiei, am inventat practic un nou „parchet”: DNA-ul şi nenumărate alte instituţii şi departamente, care încarcă nota de plată a Statului. Însă împotriva cui se duce această luptă? Evident, nu există un personaj negativ, malefic, numit „corupţie”. Dacă dăm un search pe Google, vedem cum defineşte Poliţia română corupţia: „abuzul de funcţie în scopul obţinerii unor câştiguri personale”. Există un corupt (cel care  abuzează de funcţie) şi un corupător (cel care, contra cost, încearcă să profite de pe urma abuzului coruptului).

Dar oare ce cauzează această corupţie?

Nu cumva ea este cauzată tocmai de Statul care este chemat să lupte împotriva ei? Aici cred că putem identifica două tipuri de corupători. Prima categorie este reprezentată de corupătorii care vor doar să se descurce, să îşi rezolve mai repede şi mai eficient problemele. Hai să fim oneşti. Corupţia este un fenomen generalizat, în România, pentru că e o metodă eficientă de a scăpa de Stat şi de toate necazurile pe care ni le provoacă.  Birocraţia agresivă, un sistem fiscal împovărător, în continuă schimbare, lipsa calităţii serviciilor oferite de către Stat în schimbul taxelor plătite, lasă loc conflictului dintre cetăţean şi Stat. Dai şpagă sau apelezi la „pile” pentru a putea evita proceduri birocratice lungi, obositoare şi pe cât de legale pe atât de inutile. Dai şpagă pentru a putea beneficia de un tratament medical mai... uman, într-un sistem sanitar morbid, precum cel întreţinut (pe grele biruri publice) de Statul român. Această formă de corupţie este cea mai generalizată, cea care ne afectează pe toţi.  Iar lupta împotriva acestei forme de corupţie nu este alta decât reforma serioasă a Statului şi reducerea influenţei (de cele mai multe ori negative) a acestuia asupra vieţilor noastre.

Altfel, cum poţi combate traficul de influenţă şi şpaga, date pentru obţinerea unor… drepturi fireşti? Genul acesta de corupţie este o alternativă (de cele mai multe ori eficientă) în faţa unui faliment nerecunoscut: falimentul Statului.

Un al doilea tip de corupători şi de corupţi sunt cei care au găsit prin corupţie o cale de îmbogăţire şi de prosperitate. Dar şi ei sunt produse ale unui Stat mamut, ineficient, dar hegemon. Statul român este conceput ca un controlor al tuturor aspectelor vieţii sociale. Însă Statul nu are o raţiune a sa, iar obiectivele stabilite pentru el, de societate, nu coincid mai niciodată cu interesele pe termen scurt, mediu sau lung ale politicienilor şi funcţionarilor publici. Iar când Statul controlează (pentru că aşa spune) legea, reprezentanţii săi au acces la instrumentele de control. Iar orice reprezentant uman este coruptibil.

De aceea, când vorbim de „lupta împotriva corupţiei”, ar trebui să ne gândim că de fapt soluţia este una liberală: lupta pentru un Stat minimal.