“Ministre interieur

Bucarest

N'acceptez point demission cousin Raoul. Pauvre jeune homme, embete par cochons opposition, veut faire coup de tete. Ne point se fier aux criailleries de ces canailles. Si Raoul se retire, ce cretin de prefet capable de tout compromettre. Pourrais plus garantir situation locale. Se duce dracului giudetul!

Ami

General Gregoraschco.”

(Ion Luca CARAGIALE, Telegrame)

Deşi speculăm de multă vreme în jurul mesajului Pieţei Universităţii, acesta este clar: Jos Băsescu! Iar mesajul Pieţei reflectă voinţa a 90 la sută dintre români: Băsescu şi actualul regim nu mai sunt de încredere. Insă:

Ce nu te ucide te poate face mai puternic

Din păcate pentru cei din Piaţă şi din Opoziţie, în politică se aplică acelaşi principiu ca şi în viaţă: ce nu te ucide te face mai puternic, iar după ce jandarmul Ger va lichida piaţa Universităţii şi  primăvara va topi zăpezile, este posibil ca Băsescu să fie tot „sus”, dar mai puternic şi mai sigur pe el decât era în ajunul evenimentelor de la Universitate. Cei de la putere sunt politicieni pragmatici. Ei ştiu că nu au ajuns acolo, la putere, din pricina iubirii poporului faţă de ei. Au ocupat Cotroceniul, Victoria şi Casa Poporului în virtutea unui concurs de întâmplări:

 - Reţelele clientelare din teritoriu şi tehnicile de furat-fraudat votul i-au ajutat să obţină un scor bun la alegeri;

- O grămadă de parlamentari, primari şi consilieri aleşi ai Opoziţiei au trecut cu arme şi bagaje în tabăra Puterii, consolidând-o;

- Înalta Poartă de la Washington şi mai mica poartă de la Bruxelles i-a preferat pe ei forţelor de opoziţie;

- Opoziţia este imberbă şi incoerentă (dar despre ea merită să vorbim într-un episod separat).

Ca atare, actuala Putere nu are de ce să se teamă prea tare. Sunt peste 80 la sută din români care consideră Puterea politică ca fiind incompetentă şi ticăloşită? Atâta timp cât nu ies la vot, sau cât acceptă sistemul clientelar şi mita electorală, pot să creadă ce vor. Doar trăim într-o democraţie, nu?

 Situaţia din Parlament şi teritoriu favorabilă Puterii. Disensiuni in Coalitie.  

În Parlament şi în teritoriu situaţia le este favorabilă: primari, consilieri, parlamentari migrează spre barca Puterii. Cum şobolanii urcă pe corabie, este semn că nu ia apă, nu? Iar pe plan internaţional: nici că se putea mai bine. SUA şi Europa au probleme prea mari ca să nu mai susţină un regim politic a cărui loialitate faţă de „Înaltele Porţi” nu este contestată de nimeni. Unica problemă a Puterii ar fi chiar în sânul coaliţiei de guvernare. Dacă unii politicieni se sperie şi „pun botul” la „ce vor masele”? Dacă apar fisuri în sistem?  Dacă apar trădări? Atâta timp cât lucrezi cu trădători, evident că ai toate motivele să te temi de trădare, nu?

Repoziţionari in cadrul Puterii influenţate de proteste

A doua Piaţă a Universităţii nu a fost un dezastru atât de mare pe cât ne-am închipui  dacă ne-am uita la anumite televiziuni. Da. Băsescu a fost huiduit copios (şi este încă). Au fost chiar şi violenţe (dar care nu au atins nici măcar nivelul „caftelilor” serioase dintre stelişti şi dinamovişti).  La rece, că tot a venit frigul, vorbim de nişte manifestaţii anemice, al căror mesaj a putut fi uşor deturnat în timp.  Să fim serioşi: e o glumă proastă să soliciţi demisia unui cabinet doar pentru că între 2000 si 6000 de oameni au ieşit în Piaţa unui oraş de peste 2 milioane de locuitori. Dar genul acesta de evenimente pot fi speculate din interior. Oamenii Puterii sunt interesaţi la rândul lor de repoziţionări pe ultima sută de metri, pentru a îşi maximiza efortul electoral din acest an. De aceea nu ne miră faptul că voci din PDL cer „capul” lui Emil Boc sau că decizia Curţii Constituţionale (o altă oficină a actualei puteri- să fim rezonabili!) cu privire la comasarea alegerilor lasă loc unor paşi (mărunţi) înapoi făcuţi de coaliţia de guvernare. Baronii locali, pe umerii cărora cade tot greul alegerilor  ce urmează cer o felie mai mare din tortul guvernării.

De ei depinde stabilitatea puterii şi doar atunci când „ se duce dracului giudeţul” îţi poţi pune îngrijorat problema că pierzi ţara. Iar „giudeţele”  pedelisto-uneperiste stau, după ultimele informaţii pe care le avem, destul de bine (pentru ei).

Băsescu - paratrăznet al actualei puteri

Cât despre Băsescu, acesta este în situaţia cea mai interesantă. El este ţinta mâniei oamenilor şi, implicit, un util paratrăznet al actualei puteri. El nu mai candidează pentru că nu mai poate candida, iar unica sa dorinţă este aceea de a rămâne la putere până la încheierea mandatului (decembrie 2014). Pentru a rămâne la Cotroceni, Băsescu nu are nevoie de simpatia oamenilor ci de un Parlament care să nu îl suspende din funcţie.  De aceea interesul său este cel ca actuala coaliţie de guvernare să fie prezentă cât mai bine în viitorul legislativ, eventual să aibă reprezentanţi în viitoarea coaliţie de guvernare. Pentru aceasta trebuie să încaseze toate fulgerele ce ar putea lovi actuala putere. Ce vedem pe micile ecrane? O coaliţie de guvernare care încearcă să mărească pensii şi salarii şi pe Băsescu care respinge categoric genul acesta de cheltuieli bugetare. Vedem un guvern care vrea să negocieze cu Piaţa, cu „societatea civilă”, cu partidele de opoziţie şi un preşedinte agresiv, care  nu vorbeşte decât cu „societatea civilă autentică”, adică a domniei sale.

Mai vedem un Preşedinte tot mai „agresiv” cu propriul său partid, „sacrificându-şi” (sau mai bine spus, recuperându-şi) oamenii de încredere ce ar putea fi compromişi de actuala guvernare (cazul Baconschi).

Îi va ieşi pasienţa lui Boc? Îi va ieşi lui Băsescu?  Depinde şi de Opoziţie. Dar despre aceasta, în episodul viitor.