Una dintre cauzele rezultatelor slabe la examentul de bacalaureat este lipsa legăturii dintre ce se învaţă la şcoală şi viaţa reală, dintre teorie şi practică. Mulţi elevi cred că ce învaţă în şcoală nu le foloseşte la nimic. Şi  în parte au dreptate.  Toţi am trecut prin asta. Am luat ca exemplu câţiva tineri, cu cariere de succes, care privind în urmă şi analizând situaţia din prezent,  ne spun care dintre lucrurile învăţate în şcoală  nu le-au folosit şi ce ar fi fost util, dar şcoala nu i-a învăţat. Cu şcoala terminată şi cu job-uri bune,  au tot dreptul să-şi spună părerea despre ce ar schimbat în sistemul românesc de învăţământ. Spune şi tu te invită la dezbatere:  Ce lucruri ai fost obligat să înveţi în şcoală şi nu ţi-au folosit la nimic? Ce ţi-ar fi fost util, dar şcoala nu te-a învăţat?

Monica Beliţoiu, consultant PR şi comunicare: Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea de a-mi alege singură cursurile şi ca materiile pe care le studiam să aibă o mai mare aplicabilitatea în viața de zi cu zi

1. La matematică, integralele și calculele complicate care au ocupat o bună parte din materia de clasa a XII-a și din timpul meu liber. La limba română, faptul că eram obligată să învăț pe de rost comentarii inutile, în care nu mă regăseam și care nu exprimau nimic concret. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea de a-mi alege singură cursurile.

2. Aș fi vrut să urmez un curs de comunicare în timpul anilor de liceu, pentru dezvoltarea creativității. Iar cursurile de informatică mi-ar fi plăcut să fie de actualitate. Și nu în ultimul rând, mi-aș fi dorit ca materiile pe care le studiam să aibă o mai mare aplicabilitatea în viața de zi cu zi.

Iulia Deaconu, manager audit intern multinaţională: Ipocrizia creatorilor de manuale şi a sistemului de învăţămant românesc în general este imensă. Ne transformăm încet,  încet - într-o naţiune de analfabeţi, inculţi, care nici nu poate şi - se pare - nici nu îşi doreşte să schimbe ceva în sistem

1. Problema era că materiile studiate nu se bazau deloc pe practică, pe legătura lor cu viaţa de zi cu zi. Aşa încât, la chimie, în toţi cei patru ani de liceu, nu am făcut nici un experiment practic - deşi exista aşa numitul laborator de chimie - exista doar ca o sală de clasă uşor diferită de celelalte, prin faptul ca avea chiuvete (care nu funcţionau niciodată), avea diverse recipiente (pahare berzelius şi mojare cu pistilele aferente) care se umpleau de praf în dulapurile din spatele clasei şi cam atât. Niciodată nu am văzut măcar arhicunoscutul test cu hârtia de turnesol în laboratorul nostru de chimie din liceu! Drept urmare, chimia a fost pentru mine o materie aridă, care nu ne spunea nimic mai mult decât nişte formule încâlcite înşirate pe tablă.

Mă gândesc la un alt exemplu de inutilitate - nu a informaţiilor, cât a activităţilor în sine. Eu am dat examen la facultate la Geografie. Era un manual potrivit ca grosime - geografia fizică şi economică a României. Pentru admitere, am învăţat-o cuvânt cu cuvânt, tot manualul, ba încă şi ceva pe deasupra - creasem o mulţime de acronime, ca să putem reţine toate zăcămintele de lignit, de exemplu. Pe principiul memoriei de scurtă durată, imediat după examen (unde sigur că am luat o notă foarte bună) mi s-au şters toate din minte, ca şi când n-ar fi fost. Lucru validat şi de drumeţiile pe care le-am făcut în facultate prin munţi: denumirile diverselor forme de relief mi-erau aproape străine...

2. Am răsfoit odată, prin liceu, un manual de psihologie în limba engleză. Ţinând cont de faptul că psihologia se studiaza cel puţin în liceu, liceu, desi eu cred ca manualul respectiv era pentru studentii la colegiu, am fost surprinsă de cât de clar şi de simplu era limbajul folosit - accesibil şi usor de înţeles pentru oricine. Am făcut fără să vreau comparaţia cu manualele noastre (nu neapărat de psihologie, pe vremea mea în liceu începuturile psihologiei erau timide, abia se relua studierea materiei după revoluţie) - limbajul de lemn, exprimarea prolixă şi o mulţime de informaţii nestructurate - sună familiar? Mi-ar fi plăcut ca manualele noastre să fie şi ele plăcute şi usor de înţeles, exprimarea să fie corectă, dar simplă şi clară.

Din păcate, veştile nu sunt bune nici în prezent. Citesc uneori manualul de literatură română al băiatului meu, care tocmai a terminat clasa a treia. În acel manual se fac foarte dese referiri la activităţi referitoare la un anume colţ verde, care pesemne ar trebui să fie în fiecare clasă - elevii să planteze flori, să aibă grijă de ele, să fie probabil responsabilizaţi în vreun fel. Probabil e inutil să vă spun că nu există nici un colţ verde, nici în clasa lui, nici în altă clasă din seria lui. Ipocrizia creatorilor de manuale şi a sistemului de învăţămant românesc în general este imensă.

Nu cred că bacalaureatul de anul acesta reprezintă falimentul mitului culturii generale, cum parcă a spus zilele trecute Cristian Tudor Popescu. Nu sunt de acord că un copil care ştie să manevreze un computer, probabil mult mai bine decât voi reuşi eu vreodată, nu trebuie să ştie oceanele de pe glob sau cum realizează plantele fotosinteza (mă rog, probabil că exemplele nu sunt cele mai relevante). Să nu uităm cât de indignaţi suntem când vorbim despre americanii care habar nu au să poziţioneze, de exemplu, România pe hartă. Ne transformăm iată, încet,  încet - într-o naţiune de analfabeţi, inculţi, care nici nu poate şi - se pare - nici nu îşi doreşte să schimbe ceva în sistem.

Codruţ Ganea, Credit & Collections Analyst Italy, Oracle România: Mi-ar fi fost utile trainguri legate de subiecte practice, bine stabilite, care m-ar fi ar fi putut ajuta în viitor. Din păcate, sistemul românesc de învăţământ este axat pe multă teorie, în detrimentul practicii

1. Au fost multe materii inutile pe care le-am învăţat la şcoală. Din păcate, sistemul românesc de învăţământ este axat pe multă teorie, în detrimentul practicii.

Am învăţat diverse materii care nu pot spune că mi-au fost de vreun folos şi, de aceea, mi se pare mult mai indicat să poţi alege ce să înveţi. Nu mi-au folosit, pentru admiterea la Academia de Studii Economie nici chimia, nici fizica, nici o bună parte din matematica care se învaţă la liceu.

2. Consider că mi-ar fi fost utile trainguri legate de subiecte practice, bine stabilite, care m-ar fi ar fi putut ajuta în viitor. Mi-aş fi dorit să studiez la liceu management, economie, psihologie. Am nevoie de toate acestea în meseria mea şi mi-ar fi prins bine să le învăţ mult mai devreme.

Cătălin Sacaliuc, inginer: Mi se pare important ca, de la începutul liceului, elevii să fie duşi în diverse facultăţi unde să li se ofere o prezentare cât mai vastă şi să fie informaţi din timp asupra posibilei viitoare cariere. Astfel, elevii pot lua o decizie care să li se potrivească, ştiind de la început pe ce materii să se axeze

1. Toate materiile au avut părţi nefolositoare, mai ales pentru vârsta aceea. Sunt lucruri pe care le înveţi mult prea devreme. De exemplu, la matematică sunt multe exerciţii unicat, precum anumite tipuri de metode de rezolvare care se pot aplica numai unui singur  tip de probleme. Ca elev, le înveţi doar pentru că, fiind deosebite, există probabilitatea să îţi pice la examen. Ele se dovedesc ulterior nefolositoare, nemaintâlnindu-te cu ele niciodată. Un alt aspect care face din şcoală un “obiect” neprietenos, pentru marea majoritate care studiază doar 12 clase, este faptul că te pierzi în informaţia care ţi se dă. În fiecare lecţie înveţi un nou tip de exerciţiu, fără a se insista pe generalităţile care te pot ajuta să rezolvi majoritatea exerciţiilor şi care ţi-ar conferi un bagaj suficient pentru a putea urma şi o facultate. 

 

2. Mi-au lipsit lucrurile practice, de exemplu laboratoare. Aceasta este o problemă şi acum : nu există, iar dacă există, nu se folosesc, pentru că le lipseşte dotarea, sau aparatele sunt foarte vechi. Substanţele chimice sunt o raritate. Laboratoarele nu sunt atractive şi din cauză că, dacă strici involuntar ceva, trebuie să plăteşti respectivul obiect.

Mi se pare important ca, de la începutul liceului, elevii să fie duşi în diverse facultăţi unde să li se ofere o prezentare cât mai vastă şi să fie informaţi din timp asupra posibilei viitoare cariere. Astfel, elevii pot lua o decizie care să li se potrivească, ştiind de la început pe ce materii să se axeze. După aceste prezentări ale facultăţilor, ar fi bine să se integreze şi un sistem de materii sau ore opţionale.

Ar fi mult mai eficient să fie licee specializate : informatică, matematică-fizică, umanist, etc. În sistemul actual, liceele având clase cu diferite specializări, se folosesc de multe ori aceeaşi profesori, atât la real cât şi la uman. Astfel, profesorul de matematică îi cere elevului de la uman aceeaşi performanţă ca celui de la real, are tendinţa de a uniformiza clasele. Fiind liceele specializate, profesorii vor şti mai bine cum să predea elevilor : una e să predai cinci ore pe săptămână la o clasă şi alta e să predai două ore pe săptămână.

Claudiu Călin, chirurg, secţia ortopedie-traumatologie, Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni": Îmi pare rău că nu am ascultat-o pe profesoara de limba română atunci când ne spunea să citim mai multe cărţi de literatură, căci va veni o vreme când nu vom mai avea timp decât pentru cărţile de specialitate. Avea dreptate.

1. Despre acele lucruri pe care a fost obligat să le înveţe, fără să îi fi servit, vreodată, la ceva, Claudiu spune că îi este greu să pună degetul pe ceva anume, fiind, poate, mai degrabă vorba de o anumită atitudine pe care unii dintre profesori o afişează. Uneori, din dorinţa de a arăta că le pasă, unii profesori îşi cam pierdeau obiectivitatea, obligându-i pe elevi să aprofundeze nişte subiecte pe care nu le puteau înţelege pe deplin.

2. Îmi pare rău că nu am ascultat-o pe profesoara de limba română atunci când ne spunea să citim mai multe cărţi de literatură, căci va veni o vreme când nu vom mai avea timp decât pentru cărţile de specialitate. Avea atât de multă dreptate.

Mircea Giurcan, consultant multinaţională: Lucrul pe care îl regret cel mai mult este că am realizat destul de târziu cât de importantă este cunoaşterea sau, mai simplu spus, cultura generală

1. Mi-ar fi fost, poate, mai uşor să parcurg pagini întregi burduşite de formule matematice sau de comentarii interminabile, dacă mi-aş fi pus întrebarea: “oare cand voi putea face şi eu lucrurile astea?” în loc de “la ce îmi trebuie toate lucrurile astea?”

2. Lucrul pe care îl regret cel mai mult este că am realizat destul de târziu cât de importantă este cunoaşterea sau, mai simplu spus, cultura generală. Poate din cauza minţii mele de atunci, nu am realizat că a recunoaşte o strofă de Nichita Stănescu, o pictură de Kandinsky, sau a face diferenţa între un paianjen şi o insectă îţi poate servi, la un moment, dat în viitor. Desigur, nu mă refer aici la carieră, căci pentru un “job” în inginerie aerospaţială, nimic din cele de mai sus nu te poate ajuta în mod direct. Dar într-un univers bazat din ce în ce mai mult pe specializare şi supra-specializare, faptul de a nu şti mai nimic în afara universului tău, din ce în ce mai îngust, te limitează atât din punct de vedere social, cât şi uman. Mi-ar fi plăcut să ştiu toate lucrurile acestea de la început. 

Sursa foto © blog.hazrulnz.net