Sala Unirii a Palatului Parlamentului a găzduit, pe 2 noiembrie, Gala Premiilor în Educaţie, festivitate organizată de Fundaţia Dinu Patriciu, în cadrul căreia s-au anunţat câştigătorii a 11 secţiuni de concurs: elevul anului, profesorul preuniversitar al anului, educatorul/învăţătorul anului, şcoala anului, studentul anului, profesorul universitar al anului, facultatea anului, cercetătorul anului, bibliotecarul anului, ONG-ul anului şi cel mai bun proiect educaţional al anului. Câştigătorii au fost premiaţi cu premii consistente în valoare totală de 250.000 de euro. Cum crezi că putem să îmbunătăţim performanţele elevilor, studenţilor şi profesorilor?

Parafrazând cuvintele managerului general al Fundaţiei Dinu Patriciu, Tincuţa Apăteanu, deşi domeniul educaţiei în România pare mai mult o cenuşăreasă din poveste, această gală a transformat-o în „regina balului,” festivitatea fiindu-i dedicată în totalitate şi bucurându-se de prezenţa multor personalităţi. Printre acestea s-au numărat fostul preşedinte al României, profesorul Emil Constantinescu, realizatoarea TV Melania Medeleanu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice, Radu Gologan, editorul revistei Ştiinţă şi Tehnică, Alexandru Mironov şi directorul executiv resurse umane în cadrul BRD Société Générale, Adela Jansen.

Regină pentru o noapte, în rest cenuşăreasă

Cu toată atmosfera festivă, realitatea cu care se confruntă sistemul educaţional în România nu a putut fi mascată de strălucirea invitaţilor şi de luminile suprarealiste ale galei sau de bucuria câştigătorilor. Multe dintre discursuri au fost sumbre, amintind de sărăcia şi problemele cu care se confruntă majoritatea profesorilor, de bibliotecile cu un singur angajat, de situaţia cercetării din ţara noastră, de lipsa de viziune a decidenţilor, de măsurile pe termen scurt cu care este peticit sistemul şi care nu sunt altceva decât o risipă a banului public, precum şi de neîncrederea cu care este privit spiritul antreprenorial, inclusiv în educaţie.

Succesul: „ceea ce laşi în urma ta”

Este evident că această gală riscă să rămână doar o picătură într-un ocean atâta timp cât aceste probleme persistă, cât profesorii se ruşinează să participe la astfel de evenimente din cauza hainelor sărăcăcioase iar, în multe cazuri, este o performanţă în sine doar să-i ţii pe elevi în clasă. Nu este de mirare că momentul artistic al Galei a avut ca subiect poveştile paralele a doi elevi, unul din 1977 şi altul din 2011, poveşti care au avut acelaşi deznodământ: ambii elevi, scârbiţi de sistem şi de perspectivele pe care acesta le oferă, şi-au forţat propria exmatriculare! Multe din discursuri au avut ca temă tocmai acest lucru: motivarea elevilor, încurajarea lor în a-şi descoperi propriile talente, de-uniformizarea sistemului educaţional şi axarea acestuia pe cerinţele fiecărui elev. Rămâne de văzut dacă aceste discursuri se vor concretiza într-o viziune reală pentru ca elevii, studenţii, profesorii, bibliotecarii şi cercetătorii din România să poată fi apreciaţi la justa lor valoare. În fond, în cuvintele lui Dinu Patriciu, „succesul se măsoară în realizări; nu în bani, ci în ceea ce laşi în urma ta.”