Ca urmare a măsurilor de austeritate, dar şi a jocului de-a mărirea salariilor cu profesorii, categorii diverse de bugetari şi-au obţinut, în 2008, 2009 şi 2010, drepturile salariale în instanţe. Numai că Guvernul Boc a amânat plata acestora pentru 2012, 2013 şi 2014. Considerând că amânarea este nelegală, bugetarii, beneficiari ai acestor titluri executorii, au contestat în instanţe amânarea plăţilor. Unele instanţe au considerat că Guvernul este îndreptăţit să amâne plăţile, în timp ce altele au considerat că măsurile guvernamentale încalcă CEDO, titlurile executorii neputând fi amânate. Procurorul general al României, dar şi Curtea Constituţională consideră îndreptăţită amânarea plăţii drepturilor salariale. Cât de legală este amânarea de către Guvernul Boc a plăţii drepturilor salariale obţinute de bugetari în instanţe? Când vor mai primi bugetarii drepturile salariale obţinute în instanţe?

Şirul amânărilor şi eşalonărilor plăţii drepturilor salariale câştigate de bugetari în instanţe

Amânarea plăţii drepturilor salariale de către Guvernul Boc s-a făcut prin mai multe ordonanţe de urgenţă, din 2009 şi 2010. OUG nr. 71 din iunie 2009 amâna plata drepturilor salariale obţinute de anumite categorii de bugetari (în special, personalul judiciar) în instanţe. De asemenea, OUG nr. 18/2010 şi OUG nr. 45/2010 amânau plata drepturilor salariale ale bugetarilor care au obţinut câştig de cauză în instanţe, în problema reducerilor salariale cu 25% şi nu numai.

În ceea ce-i priveşte pe acei bugetari care şi-au câştigat drepturile salariale în instanţe înainte de 2010 (profesori şi personalul judiciar), Guvernul Boc prevedea, prin OUG 71/2009, o eşalonare a plăţilor pe parcursul anilor 2010 (34%), 2011 (33%) şi 2012 (33% din valoarea titlului executoriu). Pentru acea parte de bugetari care şi-a obţinut drepturile salariale în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, sumele urmau să fie eşalonate, cu aceleaşi procente, în anii 2011, 2012 şi 2013.

Printr-o altă OUG nr. 45 din mai 2010 eşalonarea plăţii sumei se amâna cu încă un an, în sensul că prima tranşă nu mai era acordată în 2011, ci în 2012. Astfel, potrivit ultimilor modificări, prima tranşă de 34%, din suma reprezentând drepturile salariale, va fi alocată începând cu 2012; a doua tranşă, de 33%, va fi alocată în 2013 iar restul de 33%, în 2014. Asta dacă nu se va emite din nou o OUG, prin care să se prevadă o altă amânare. Împingerea amânării la nesfârşit este foarte probabilă, având în vedere perpetua situaţie de criză.

În faţa acestor amânări şi eşalonări succesive, beneficiarii drepturilor salariale câştigate au contestat din nou în instanţe amânarea plăţilor. Pentru că unele instanţe au considerat că Executivul este îndreptăţit să amâne plăţile, în timp ce altele au considerat că măsurile guvernamentale sunt neconvenţionale, Procurorul general a înaintat ÎCCJ un recurs în interesul legii (RIL), în scopul uniformizării practicii judiciare.

Practica neunitară a instanţelor. Unele instanţe au considerat că amânarea plăţii drepturilor salariale  încalcă statul de drept. Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că măsura amânării se justifică în contextul dificil de criză

Acele instanţe care au dat câştig de cauză bugetarilor au invocat, în argumentaţia deciziilor lor, încălcarea principiilor statului de drept, dar şi a  dreptului la un proces echitabil. Astfel, aceste instanţe au considerat că atâta timp cât bugetarii (creditorii) deţin titluri executorii, constând în hotărâri judecătoreşti definitive,  statul (debitorul) nu poate amâna executarea, prin adoptarea, la initiaţiva sa, a unor acte normative prin care să fie amânată executarea acestora. De asemenea, aceste instanţe au considerat că statul, prin Guvern sau ministere, face parte din puterea executivă, având la îndemână initiaţiva legislativă şi, ca atare, posibilitatea de a iniţia, în orice situaţie acte normative care să paralizeze efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Acest lucru contravine principiilor statului de drept, egalităţii părţilor în faţa legii şi dreptului la un proces echitabil. Aceleaşi instanţe au mai spus că, din moment ce Executivul poate stabili oricând noi termene de amânare a plăţii acestor drepturi, se poate ajunge la situaţia ca statul să nu mai poată fi sancţionat în niciun fel.

În privinţa încălcării dreptului la un proces echitabil, această categorie de instanţe a considerat că statul, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti, aduce atingere dreptului bugetarului la un proces echitabil, recunoscut prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părţi, dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu (cauza Sandor c. România, Immobiliare Saffi c. Italia).

Alte instanţe, dimpotrivă, au respins contestaţiile bugetarilor privind amânarea plăţilor drepturilor salariale, invocând că prin amânare nu se refuză punerea în executare a unor titluri executorii, ci doar se stabileşte o altă modalitate de executare. S-a considerat, astfel, că măsurile instituite păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite (executarea eşalonată a plăților stabilite prin hotărârile judecătoreşti) şi obiectivul urmărit (asigurarea stabilităţii economice a statului) şi că ele au un caracter pozitiv, întrucât Guvernul recunoaşte obligaţia de plată în sarcina statului.

Curtea Constituţională şi Procurorul general vs. Avocatul Poporului

În paralel cu practica neunitară a instanţelor, Avocatul Poporului a sesizat, la rândul său, Curtea Constituţională, în martie 2010, la solicitarea unor confederaţii sindicale, apreciind că OUG prin care s-a amânat plata drepturilor salariale sunt neconstituţionale. Avocatul Poporului a invocat încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi liberul acces la justiţie.

Curtea Constituţională a respins, însă, sesizarea Avocatului Poporului (Decizia nr. 713 din 25 mai 2010), invocând aceeaşi eternă criză economică. Curtea a motivat că Executivul  a recurs la amânare, fiind într-o situaţie extraordinară, de dezechilibru bugetar. Mai mult, CCR a pretins că a analizat motivele invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti fac, într-adevăr, obiectul unei situaţii extraordinare. Curtea a constatat, astfel,  că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român. Pe de altă parte, CCR a precizat că Executivul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun, atunci când statul este debitor, fiind în sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun.

Ce se întâmplă dacă Înalta Curte va decide că amânarea datoriilor pe care statul le are faţă de bugetari este nelegală

Ca urmare a practicii neunitare a instanţelor în ceea ce priveşte amânarea plăţii drepturilor salariale ale bugetarilor, Procurorul general a sesizat Înalta Curte, pentru a se pronunţa în această materie. Procurorul general a considerat că decizia legală este cea pronunţată de instanţele care au considerat că Executivul a procedat legal amânând şi eşalonând plata drepturilor salariale câştigate în instanţă.

În urma sesizării Înaltei Curţi de către Procurorul general, ÎCCJ poate să pronunţe două tipuri de decizii, corespunzând unuia dintre punctele de vedere ale practicii instanţelor, enunţate mai sus: fie să considere că plata drepturilor câştigate în instanţe nu poate fi amânată; fie să dea dreptate Guvernului şi să considere amânarea plăţii ca îndreptăţită.

Dacă ÎCCJ va îmbrăţişa prima variantă, atunci toţi bugetarii care vor mai câştiga în instanţă drepturile salariale, începând cu data pronunţării deciziei, vor trebui, teoretic, să beneficieze de plata drepturilor imediat. Statul, prin guvern şi ministere, va fi astfel, teoretic, forţat să nu mai eşaloneze nicio creanţă pe care o datorează bugetarilor, ca urmare a deţinerii de către aceştia a unor hotărâri judecătoreşti. În practică însă Guvernul va invoca probabil la nesfârşit criza financiară pentru a amâna şi eşalona plata acestor datorii către bugetari. Este posibil ca o decizie favorabilă a Înaltei Curţi să încurajeze şi mai mult pe unii bugetari să conteste aceste eşalonări şi amânări. Însă, chiar dacă vor face acest lucru şi vor câştiga, plata efectivă a drepturilor câştigate va rămâne tot la discreţia guvernului.

Până în luna mai 2011, suma totală datorată de stat bugetarilor care îşi câştigaseră drepturi salariale în instanţe se ridica la circa 8 miliarde de lei. Îşi va achita statul datoriile faţă de aceşti bugetari eşalonat, în 2012, 2013 sau 2014?  Sau, mai rău, Guvernul va recurge la noi amânări plăţii, invocând eterna criză?