Ai luat un credit avantajos cu doi, trei ani în urmă, ai avut o rată previzibilă şi te-ai trezit dintr-odată că s-a dublat? De semnat ai semnat contractul, ai agreat o dobândă convenabilă cu banca, dar nu ţi-ai pus problema modificării cursului valutar, într-o măsură atât de mare. Ce mai poţi să faci, când ai semnat deja un contract? Ce poţi să faci, ca să nu ajungi la imposibilitatea de a-ţi mai achita ratele sau, mai rău, să ajungi să fii executat silit? Avocatul Gheorghe Piperea spune că este mult mai avantajos, pentru bănci, să renegocieze aceste contracte, astfel încât ele să devină executabile de către clienţi. Dacă băncile nu vor fi de acord, există un nou temei legal, în baza căruia insanţele vor da sentinţe favorabile clienţilor. Tu ce soluţii propui pentru a rezolva problema ratelor mari la bănci?

De ce s-a ajuns la dublarea ratelor la creditele în franci elveţieni

În 2006-2008, când băncile au început să adopte francul elveţian (CHF) ca monedă de creditare, ofertele la credite (de consum şi ipotecare) erau foarte tentante. De ce? Pentru că dobânzile erau mult mai mici, în raport cu creditele în alte monede. OTP Bank avea, de exemplu, în 2005-2006, o dobândă de 6,5%, la creditul ipotecar în franci eleveţieni,  în timp ce dobânda la acelaşi tip de credit în euro era, în aceeaşi perioadă, de 9% iar în lei, de 10,5%. În al doilea rând,  băncile au acordat multe alte facilităţi atractive pe termen scurt, dar lipsite de  predictibiliate pe termen mediu şi lung. Unele bănci au acordat clienţilor posibilitatea ca în primii doi ani să nu achite nicio rată. Cum să nu fie tentantă o astfel de ofertă? Multă lume s-a înghesuit să se împrumute la “cea mai mică dintre dobânzile mici”. Băncile, la rândul lor, au extins creditarea în CHF şi aşa s-a ajuns la aprecierea francului elveţian, de la 2,35 lei, cât era în noiembrie 2005, la 3,71 lei, în iulie 2011. Nicio bancă nu le-a explicat  clienţilor riscul valutar, aşa încât românii s-au înghesuit să se împrumute la “cea mai mică dintre dobânzile mici”. Şi cu ce s-au ales? Cu dublarea ratelor, la numai 2-3 ani de la contractarea împrumutului.

Ce poţi să mai faci, ca să te echilibrezi?

Noul Cod Civil, care va intra în vigoare, în octombrie 2011, consacră un instrument la care s-ar putea apela, pentru a determina banca să renegocieze contractul de credit. Este vorba despre teoria impreviziunii, consacrată în mod expres de Noul Cod Civil, potrivit căreia există mai multe posibilităţi de ajustare/reechlibrare a contractului, în cazul în care acesta s-a dezechilibrat foarte mult în favoarea băncii, din cauza conjuncturilor economice defavorabile (art. 1271 din Noul Cod Civil).

Gheorghe Piperea: Băncile au două posibilităţi: executarea silită sau renegocierea contractului. Executarea silită are însă foarte multe dezavantaje şi pentru bănci

“Situaţia actuală a creşterii foarte mari a ratelor la creditele în franci elveţieni, este una aproape imposibilă. Băncile vor avea foarte curând de ales între două posibilităţi: trecerea la executarea silită, ce implică şi încetarea contractului cu debitorul, sau renegocierea contractului, pentru a-l face executabil şi suportabil de către debitor”.

“Prima opţiune a băncii e aceea de a recurge la mecanismul relativ facil, de a trece la executare silită, care presupune încheierea abruptă a unei relaţii contractuale pe 25 de ani cu un debitor. Executarea silită are, însă, foarte multe dezavantaje şi pentru bănci, cum ar fi de exemplu: costurile de administrare, costurile judiciare, sau termenul foarte mare al procedurii executării silite. Chiar dacă contractul este titlu executoriu, acesta trebuie să fie încuviinţat de către un judecător şi asta presupune o întreagă perioadă procedurală în care trebuie să fie afişat la vânzare imobilul respectiv; să găseşti şi cumpărător care să-ţi ofere preţul evaluat de bănci. Iar evaluările la bănci nu sunt întotdeauna realiste, preţul pe care îl pot obţine pe imobilele executate silit fiind mult mai mici. Deci, această posibilitate pe care au băncile pare una rapidă de închidere a problemei, totuşi ea contribuie la mărirea portofoliului de credite neperformante ale băncilor şi intrarea într-o zonă de active toxice, care le afectează şi imaginea şi solvabilitatea. ”

Gheorghe Piperea: „Noul Cod Civil permite debitorului, care nu găseşte înţelegere la bancă, să meargă în instanţă şi să oblige banca să revizuiască contractul de credit”.

„Cealalată variantă pe care băncile o au la dispoziţie este să revizuiască contractul împreună cu debitorul şi să-i permită acestuia să  respire un an-doi, urmând ca, după ce trece criza, debitorul să reînceapă să-şi plătească ratele”.

„Noul Cod Civil permite debitorului, care nu găseşte înţelegere la bancă, să meargă în instanţă şi să oblige banca să revizuiască contractul de credit. Deşi în prezent, impreviziunea nu este un mecanism în mod expres reglementat, el totuşi poate fi pus în practică de un  judecător atent şi în baza unor texte din actualul Cod Civil. Numai că, pentru judecătorul comod, dacă nu are în faţă un text care îi spune că asta este teoria impreviziunii, prima tendinţă este să respingă acţiunea, pe motiv că nu există temei. Temeiul există, numai că trebuie un pic de voinţă. Acum însă, de la 1 octombrie, scrie negru pe alb, în art. 1271 din Noul Cod Cvil: dacă există o situaţie de impreviziune - şi exemplul de care discutăm este cel mai bun -, judecătorul nu va mai pueta să spună că respinge acţiunile, pe motiv că are text de lege. Acum este expres prevăzut în lege şi va trebui să dea o soluţie”.

“În temeiul acestui nou text de lege, sunt posibile mai multe soluţii: îngheţarea contractului sau a dobânzilor pe o anumită perioadă de timp sau chiar o reducere a ratelor lunare pentru o perioadă, în aşa fel încât acestea să poată fi plătite”.

“Într-o primă fază, probabil că vor face ca de fiecare dată când li s-a pus pe masă o chestiune nouă: vor avea tendinţa de a respinge, sau amâna. Dar în maxim şase luni de zile de la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, acestea vor fi hotărârile cele mai prezente şi vor deveni o modă”.

Cum au început băncile să extindă creditarea în  franci elveţieni

OTP Bank a fost prima bancă din România care a adoptat această monedă de creditare, în 2005-2006, cu o dobândă de 6,5%, la creditul ipotecar. Pe lângă faptul că dobânda la creditele în franci elveţieni era mai mică decât cea de la alte monede, aceeaşi bancă (OTP) a mai făcut şi o promoţie la creditul ipotecar în CHF, prin care se cobora şi mai mult dobânda, în perioada 2 aprilie-30 iunie 2006, la 4,99%.

Alte bănci, precum Raiffeisen, Bancpost, Banca Românească, Piraeus Bank, Volksbank, Credit Europe Bank, văzând că acest tip de creditare are succes, au ieşit pe piaţă cu credite avantajoase şi cu alte facilităţi pe termen scurt, în aceeşi monedă. Astfel, în perioada 2006-2008, ponderea creditelor în CHF, raportată la creditele acordate în alte monede, a crescut semnificativ. În raport cu alte state, în România totuşi, doar circa 5% din credite sunt exprimate în franci elveţieni.

În octombrie 2008, Volksbank Romania, Piraeus Bank, Millennium Bank au oprit creditarea în CHF.

Care este amploarea fenomenului?

După ce cursul francului faţă de leu a urcat cu 60% de la începutul lui 2008 până în prezent, tot mai mulţi clienţi înregistrează restanţe la plata ratelor. În mai 2011, restanţele populaţiei la creditele în alte valute decât leul, euro sau USD - categorie în care francul elveţian domină- au urcat cu aproape 10% în lei, depăşind pragul de un miliard de lei.
Ponderea restanţelor în totalul sumelor pe care populaţia le are de rambursat a ajuns în cazul CHF la 7,4% în mai, de la 3,1% în urmă cu un an (2009).