Buna ziua. Ma numesc Lazar Carmen cu domiciliul in Comunca Calnic Nº23 judetul Alba. Am 57 ani si sunt vaduva de 2 ani si am o pensie de 442 lei.In anul 2008 am girat pe numitul Bojan Ioan din Comuna Ghirbom Nº51 judetul Alba cu casa noastra.Pana a murit sotul meu in data de 30 octombrie 2009 a platit ratele de la acea data nu a mai platit.Imprumutul a fost luat de la sucursala Romextera Bank S.A Alba Iulia cu contractul Nº532 din 16 august 2007.Dupa moartea sotului meu ma-m dus la banca si am ramas fara cuvinte.Am fost mintiti de acest om.El ne-a spus sal giram pentru suma de 40.000€ pentru 4 ani.Cand am vazut ca noi am semnat actele pentru 80.000€ pe 10 ani.La banca Doamna Mihaela Vintu care era la credite la acea data ne-a dat formulaarele unde era scris foarte mic.Directoarea era de fata au spus sa citim actele si sa semnam.Din cauza scrisului mic noi nu am putut citi si am semnat.Acuma cand ma-m dus la banca mi-au spus ca el a mai avut 6 parcele de pamant si le-a scos si aramas numai casa mea pentru ca avea o valoare mai mare.Deci cum a putut el sa faca lucrul acesta impreuna cu banca fara acordul nostru?In luna decembrie 2009 ma sunat Mihaela Vintu sa ma duc sa achit rata de 1000€ ca vina sa-mi ai casa, ma-m imprumutat si am platit rata dar acest nemernic nu a mai platit.In luna septembrie 2010 ma sunat iarasi doamna de la banca Mihaela Vintu si mi-a spus sa-mi iau ce am de valoare in casa ca vine banca sa-mi ia casa.Eu atunci mi-am luat tot ce am avut si mam dus la fata mea.Acuma dosarul este la executorul judecatores din Alba Iulia Florin Sapta.Nu stiu daca este drept ce mi sa intamplat.Eu nu am luat bani si nu am vazut cand a luat acest nemernic bani de la banca si eu trebuie sa platesc aceste datorii si sa raman pe drumuri.Nu stiu ce legi sunt acestea.Va rog daca puteti sa ma ajutati.Sunteti ultima mea speranta.Va las numarul meu de telefon pentru orice alte detali 0744981273Va multumesc

am depus banii in Craiova la o banca pentru ai ridica din Germania la wester union, iaa cand ajuns acolo depozitul era gol, banii au fost ridicati cu o seara ininte. Va rog sa-mi raspundeti unde sa solicit sau sa reclam aceasta ilegalitate a bancii

Dupa mai bine de jumatate de an, eEu inca astept un raspuns de la CSM, la urmatoare plangere: PREŞEDINTELUI CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII, Domnul Judecător Nicolae Horaţius Dumbravă Subsemnatul Micu Iustin Robertino, Am onoarea să vă comunic alăturat un număr de 4 articole publicate pe site-ul www.LumeaJustitiei.ro, cu rugămintea de a dispune ca Inspecţia judiciară să examineze actele şi lucrările dosarului penal nr.5008/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, să ia act de neconformitatea activităţii desfăşurate de judecătorul Mirancea Dumitru, în acest dosar, cu principiile procedurii penale şi ale procesului echitabil, şi să sesizeze comisia de disciplină. Din chiar articolele anexate reiese faptul că, în dosarul menţionat, judecătorul Mirancea Dumitru a dispus condamnarea subsemnatului şi a coinculpaţilor Grama Dănuţ, Barbor Bogdan şi Guiu Lucian, pe baza unor probe incerte şi obţinute ilegal, sub presiunile exercitate de DNA (în scopul „salvării” procurorului Bocşan Gheorghe). Totuşi, trebuie să adaug celor sesizate de jurnalişti, o serie de alte aspecte privitoare la „judecata” făcută de magistratul Mirancea Dumitru în dosarul penal nr.5008/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, aspecte care sunt de natură să evidenţieze că multe din abuzurile pe care le-a comis nu sunt doar abateri disciplinare, ci, de asemenea, fapte de natură penală (infracţiuni) – motiv pentru care se impune ca organul de cercetare prealabilă să sesizeze, totodată, parchetul competent (în caz contrar, acest organ va trebui să răspundă de săvârşirea infracţiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare şi favorizarea infractorului – art.263 şi 264 C.pen.). 1. În hotărârea de condamnare pronunţată în cauză (sentinţa penală nr.122 F din data de 17.03.2011), judecătorul Mirancea Dumitru a înlăturat, în mod ilegal, absolut toate probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi majoritatea probelor administrate la urmărirea penală. Contrar dispoziţiilor art.356 c.pr.pen, din această hotărâre lipseşte orice analiză a probelor, respectiv orice expunere a motivelor pentru care instanţa a înlăturat majoritatea probelor din dosar. Mai întâi, în considerentele sentinţei penale nr.122 F din 17/03/2011, judecătorul Mirancea Dumitru a omis, nemotivat, toate probele administrate în faţa instanţei, atât proba cu înscrisuri cât şi proba prin depoziţiile martorilor, inclusiv acelea date de aşa-zişii „martori ai acuzării” (care dovedeau, şi ele, că DNA a trimis în judecată nişte persoane complet nevinovate). Iar apoi, judecătorul Mirancea Dumitru a omis, tot nemotivat, majoritatea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Mai exact, în condiţiile în care, pe parcursul urmăririi penale, „martorii acuzării” au dat două sau mai multe declaraţii contradictorii, judecătorul Mirancea Dumitru a exclus, fără nicio explicaţie, toate declaraţiile favorabile inculpaţilor, deşi aceste declaraţii (şi, numai acestea) se coroborau cu celelalte probe din dosar şi îngăduiau o descriere coerentă şi raţională a situaţiei de fapt. Or, înlăturarea nemotivată a majorităţii probelor din dosar constituie un abuz de o gravitate extremă şi arată, prin ea însăşi, că judecătorul Mirancea Dumitru nu a fost deloc preocupat să afle adevărul şi să lămurească cauza, măcar sub aspectele ei principale, dacă nu „sub toate aspectele” - aşa cum îi impunea art.62 C.pr.pen.; din contră, el a fost preocupat să denatureze adevărul şi să dispună condamnarea inculpaţilor, chiar nevinovaţi fiind, pentru a salva pretinsa „reputaţie” de care se bucură DNA. În consecinţă, judecătorul Mirancea Dumitru se face vinovat nu numai de încălcarea regulilor de procedură, dar şi de săvârşirea infracţiunii de represiune nedreaptă – aşa cum rezultă, de altfel, şi din alte împrejurări ale cauzei: - de pildă, din împrejurarea că el a respins, nemotivat, toate cererile de probe în apărare şi toate excepţiile invocate de apărători. După ce, timp de 8 luni, a „uitat” să consemneze, să pună în discuţie şi se pronunţe asupra acestor cereri şi excepţii (aşa cum pretind dispoziţiile art.301-302 C.pr.pen.), la termenul din 24.02.2011, cu un minut mai înainte de a acorda cuvântul pe fond, judecătorul Mirancea s-a aplecat, în sfârşit, asupra lor şi le-a respins pe toate, cu o motivare pe cât de simplă tot atât de fără logică, anume că ele ar fi „critici care pot fi invocate în cadrul concluziilor sau într-o eventuală cale de atac”. Cu alte cuvinte, judecătorul Mirancea ne-a trimis să ne căutăm dreptatea la instanţa de recurs sau în altă parte, fiindcă, într-o „ţară condusă de DNA” (formula îi aparţine), competenţa lui de judecător se limitează, se pare, la a repeta, ca un papagal, ceea ce îi dictează reprezentantul DNA (în cazul de faţă, eminenţa cenuşie Băloi Daniela); - sau, din împrejurarea că el a limitat probaţiunea la câteva probe administrate în cursul urmăririi penale, fără a ţine seama că, aşa cum se deduce din interpretarea logică, a contrario, a dispoziţiilor art.3201 alin.2 C.pr.pen., în caz că inculpatul neagă săvârşirea faptelor, judecata nu poate avea loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală; 2. Contrar principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii (art.289 C.pr.pen.), hotărârea de condamnare pronunţată în cauză se bazează pe 3 declaraţii de la urmărirea penală (e vorba de „declaraţiile martorilor” Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa), care au fost citite de grefier (la termenul din 24.02.2011). Deşi art.327 alin.3 C.pr.pen. permite, într-adevăr, „citirea” depoziţiei unui martor, dată în cursul urmăririi penale, totuşi, judecătorul Mirancea Dumitru era dator să observe că un atare procedeu se impune a fi folosit cu mare precauţie şi numai în situaţii de excepţie – căci, în caz contrar, se încalcă principiile oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii judecăţii (art.289 C.pr.pen.). După cum el era dator să observe că nu poate să dispună condamnarea exclusiv pe cele 3 depoziţii „citite” de grefier – pentru simplul motiv că fiecare dintre ele prezintă o versiune diferită a faptelor (cele 3 depoziţii sunt contradictorii), astfel că soluţia de condamnare apare ca nemotivată şi ilegală, contrară principiul aflării adevărului (art.3 C.pr.pen.). Iar, pe lângă aceasta, judecătorul Mirancea Dumitru era dator să constate că textul art. 327 alin.3 C.pr.pen. era inaplicabil în speţă – şi aceasta, din mai multe motive: - în primul rând, înscrisurile citite de grefier în şedinţa publică din 24/02/2011 nu sunt „declaraţii de martor”, ci doar nişte traduceri în limba română. Chiar dacă, în rechizitoriu, procurorul Bocşan Gheorghe pretinde că respectivele traduceri ar reprezenta înseşi „declaraţiile martorilor” Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa (audiaţi de el, personal, la Istanbul, în ziua de sâmbătă, 6 martie 2010), în realitate, în dosarul penal nr.5008/2/2010 al CAB nu există declaraţiile originale, în limba turcă, ale celor 3 cetăţeni turci. Iar, pe lângă aceasta, chiar şi autorul acelor traduceri este necunoscut – căci, deşi ele poartă semnătura şi parafa unei „traducătoare” cu numele de Stoica Mariana, în realitate, identitatea acesteia este complet necunoscută (Stoica Mariana nu figurează pe lista traducătorilor autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi, contrar prevederilor art.128 alin.3 C.pr.pen., procurorul nu i-a luat acesteia nici o declaraţie); - în al doilea rând, la termenul anterior, din 9 decembrie 2010, judecătorul Mirancea Dumitru a respins excepţia inadmisibilităţii probei cu aceste 3 „declaraţii”, invocată de apărători, cu argumentul că respectivele „declaraţii” au fost luate de procuror în faza actelor premergătoare şi, deci, mai înainte de a se începe urmărirea penală în cauză. Or, în raport cu această apreciere a sa, consemnată în încheierea de şedinţă din 09/12/2010, judecătorul Mirancea trebuia să constate că nu poate face aplicarea în cauză a prevederilor art.327 alin.3 C.pr.pen. – fiindcă textul se referă, în mod strict, la depoziţii date „în cursul urmăririi penale”, iar nu şi în faza actelor premergătoare; - în al treilea rând, art.327 alin.3 C.pr.pen. permite citirea depoziţiei, exclusiv în situaţia în care ascultarea vreunuia dintre martori „nu mai este posibilă”; or, judecătorul Mirancea nu a putut indica niciun impediment, survenit în intervalul 06/03/2010-24.02.2011, care să fi determinat imposibilitatea ascultării celor 3 cetăţeni turci; - în al patrulea rând, textul art.327 alin.3 C.pr.pen. se referă la ascultarea „martorilor”; or, cetăţenii turci Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa nu au calitatea de martori, ci au calitatea de părţi vătămate. Acest lucru rezultă atât din împrejurarea că, în rechizitoriu, procurorul a reţinut că inculpaţii „au constrâns” un grup de 7 cetăţeni turci (printre care şi cei 3, menţionaţi mai sus) să dea mită, cât şi din împrejurarea că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor 7 cetăţeni turci (Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa, Düzgün Sahin, Demirel Erdim, Demirel Erdogan şi Şahim Ylmaz ), făcând aplicarea art.255 alin.2 C.pen., potrivit căruia, în caz de constrângere, fapta nu constituie infracţiune. 3. Pentru a ascunde adevărul, pe parcursul cercetării efectuate, judecătorul Mirancea Dumitru a încălcat, deliberat şi sistematic, aproape toate regulile procedurale (privind citarea şi ascultarea părţilor, contradictorialitatea procedurii, folosirea unor procedee probatorii etc.) A. Cu privire la citarea şi ascultarea părţilor Atribuindu-le cetăţenilor turci Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa, în mod ilegal, calitatea de martori, el a eludat prevederile art.291 C.pr.pen., conform cărora judecata poate avea loc, numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Altfel spus, sub pretextul că ar fi vorba de simpli martori, judecătorul Mirancea Dumitru şi-a încălcat, timp de aproape un an, obligaţia ce-i revenea, de a-i cita şi asculta pe aceşti 3 cetăţeni turci, în calitate de părţi vătămate. Mai mult decât atât. Deşi, la termenul din 9 decembrie 2010, judecătorul Mirancea Dumitru a dispus citarea, prin scrisoare recomandată, a cetăţenilor turci Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa, totuşi, ulterior, el nu a mai comunicat citaţiile (citaţiile au rămas la dosar, aşa cum au sesizat şi jurnaliştii); iar la termenul următor, din 24.02.2011, în loc de a arăta motivul neîndeplinirii procedurii de citare, el a renunţat, tacit, la citarea lor, pretinzând, în dispreţul tuturor evidenţelor, că prezenţa celor 3 „martori” turci – care reprezintă piesele de bază ale acuzării – nu ar fi necesară soluţionării cauzei. De asemenea, în pofida tuturor insistenţelor apărătorilor, care i-au învederat, în scris, faptul că cei 7 cetăţeni turci au, toţi, calitatea de părţi vătămate şi că, prin urmare, este imperios necesar să fie citaţi şi ascultaţi, la termenul din 24/02/2004, judecătorul Mirancea Dumitru a respins, nemotivat, şi această cerere – fără a ţine seama că, în acest fel, încălca atât prevederile art.255 alin.5 C.pen., potrivit cărora, în caz de constrângere, banii se restituie persoanei care i-a dat, cât şi prevederile art.320 alin.1 C.pr.pen., potrivit cărora avea obligaţia să întrebe, pe fiecare dintre cei 7 cetăţeni turci, dacă se constituie parte civilă sau participă în proces în calitate de parte vătămată. Iar, la data de 17/03/2011, soluţionând cauza, judecătorul Mirancea Dumitru a oferit o altă probă a incompetenţei şi a dispreţului său faţă de lege, deoarece, cu această ocazie, el a soluţionat – culmea! – şi latura civilă a cauzei, ignorând cu desăvârşire faptul că niciunul dintre cei 7 cetăţeni turci nu s-a constituit parte civilă în cauză. După ce i-a condamnat pe cei 4 inculpaţi, reţinând că ei au primit, cu titlu de mită, suma de 700 USD, judecătorul Mirancea a dispus şi ca fiecare inculpat să le „restituie” celor 7 cetăţeni turci câte 175 USD (adică ¼ din suma totală de 700 USD) – fără a ţine seama nici de faptul că procurorul nu i-a întrebat pe „martorii” Cengiz Binali, Seker Serdar, Seker Sefa dacă se constituie sau nu părţi civile în cauză, şi nici de faptul că ceilalţi 4 cetăţeni turci (Düzgün Sahin, Demirel Erdim, Demirel Erdogan şi Şahim Ylmaz) nu au fost citaţi şi audiaţi de nimeni, niciodată, în tot cursul acestui proces penal. Mai mult, judecătorul Mirancea Dumitru a dispus nu numai „restituirea”, dar şi „confiscarea” banilor, încălcând astfel şi prevederile art.118 lit.e C.pen., potrivit cărora banii se pot confisca şi pot fi trecuţi silit în proprietatea statului, numai atunci când ei nu sunt restituiţi persoanei vătămate – de unde se înţelege că cele două sancţiuni (despăgubirea, ca sancţiune civilă, şi măsura de siguranţă a confiscării speciale, ca sancţiune de drept penal) se exclud reciproc, astfel că nu se pot cumula. B. Cu privire la contradictorialitatea procedurii Prin refuzul de a-i cita şi asculta pe cei 7 cetăţeni turci, judecătorul Mirancea Dumitru a încălcat, încă o dată, în mod grosolan, principiul oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii judecăţii (art.289 C.pr.pen.), ca şi celelalte principii ale procesului echitabil, aşa cum se desprind ele din practica CEDO. În acest sens, unul dintre comentatorii on-line ai articolului „Teoreticianul Volonciu i-a dat clasă practicianului Mirancea” (C.Z. Codreanu, 16 aprilie 2011) arată că, atunci când o soluţie de condamnare se fondează exclusiv sau într-o măsură determinantă pe depoziţia unei persoane pe care inculpatul nu a putut-o interoga niciodată, Curtea a considerat ca dreptul la apărare este restrâns de o manieră incompatibilă cu exigenţele Art.6 (hotarârea LUCÀ vs ITALIA, 27 februarie 2001, 33354/96). Ca regulă generală, paragrafele 1 si 3 litera d) ale Articolului 6 din Convenţie impun să se asigure inculpatului o reală posibilitate de a contesta sau de a adresa întrebări unui martor. În acelaşi sens, în cauza Tarău vs România, Curtea a constatat încălcarea art.6 alin.3 din Convenţie, prin nepăstrarea unui echilibru rezonabil între acuzare si apărare, deoarece reclamantei nu i s-a oferit posibilitatea de a interoga, într-o manieră contradictorie, în fata instanţelor investite cu soluţionarea dosarului, marea majoritate a martorilor acuzării, iar instanţele naţionale nu au motivat convingător deciziile luate în privinţa probelor. Depoziţiile unui martor în şedinţă publică şi sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul urmăririi penale (Doorson vs Olanda, 26 martie 1996, pct.78). Iar, dacă judecătorul are dubii („pe care văd că le are” – spune comentatorul), atunci intervine principiul "in dubio pro reo". Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Dacă însă, în raport cu probele administrate, îndoiala persistă, atunci această îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie”. „Întrebarea cu tâlc a prof.dr. N. Volonciu a însumat toată problematica legalităţii anchetei desfăşurate pe un teritoriu străin (comisie rogatorie, întrebări prealabile propuse spre aprobare, interpret autorizat etc.)” C. Cu privire la procedura recunoaşterii de persoane La termenul din 30.09.2010, cu ocazia audierii martorului Geambulat Fetin, instanţa ne-a impus, mie şi celorlalţi 3 inculpaţi, să ne ridicăm şi să ne aliniem în faţa acestui martor – căruia i-a cerut să precizeze dacă recunoaşte pe vreunul dintre noi. Cu toate acestea, instanţa nu a încheiat un proces-verbal, în care să consemneze că am fost prezentaţi martorului pentru recunoaştere, ci s-a limitat la a consemna în declaraţia lui Geambulat Fetin următoarea afirmaţie: „Privind inculpaţii care mi s-au arătat în sala de judecată, precizez că i-am văzut în seara respectivă pe toţi în aeroportul Băneasa”. Acelaşi lucru s-a întâmplat la termenul din 9 decembrie 2010, când instanţa a dispus, de încă două ori, să ne ridicăm şi să ne aliniem în faţa unor martori: mai întâi, în faţa martorului Abdullah Kocatas – în a cărui declaraţie s-a consemnat: „Privind în sală inculpaţii din dosar menţionez că nu-mi aduc aminte să fi văzut pe vreunul dintre ei”; şi apoi, în faţa martorului Acmambet Esvet Iliaz – în a cărui declaraţie s-a consemnat: „Privind inculpaţii în sala de judecată arăt că nu am văzut pe nici unul din aceştia”. Or, procedând astfel, judecătorul Mirancea Dumitru a încălcat prevederile art.90-91 C.pr.pen., din care rezultă, pe de o parte, că, la fel ca şi organul de urmărire penală, instanţa trebuie să consemneze orice constatare personală într-un proces-verbal, iar, pe de altă parte, că procesul-verbal trebuie să cuprindă nu doar descrierea amănunţită a celor constatate şi a măsurilor luate, dar şi obiecţiile şi explicaţiile persoanelor la care se referă – de unde urmează că art.91 C.pr.pen. recunoaşte oricărei persoane care participă la o activitate procedurală dreptul de a face obiecţiuni şi de a da explicaţii. Nu numai atât, dar, procedând astfel, judecătorul Mirancea Dumitru a făcut dovada că nu cunoaşte nici etapele (ascultarea prealabilă şi prezentarea propriu-zisă) şi nici celelalte reguli specifice, aplicabile în cazul prezentării pentru recunoaştere (fiecare persoană bănuită trebuie prezentată într-un grup de cel puţin 3 persoane, care sunt asemănătoare cu ea; grupul trebuie să fie schimbat, ori de câte ori se schimbă persoana bănuită; cel care face recunoaşterea trebuie întrebat exclusiv dacă recunoaşte vreo persoană din grup şi, după caz, i se cere să o indice şi se fac fotografii, care se ataşează la procesul-verbal; cel care face recunoaşterea trebuie întrebat, de asemenea, după ce semnalmente a recunoscut, iar răspunsul său se consemnează în procesul-verbal etc). Iar, ceea ce este încă mai grav, procedând astfel, judecătorul Mirancea a comis alte două fapte penale: - mai întâi, el a comis infracţiunea de tortură, având în vedere că ne-a umilit (pedepsit) în mod repetat, obligându-ne să ne aliniem şi să rămânem simpli spectatori la eforturilor sale, ilegale şi imorale, de a câştiga simpatia DNA, prin producerea unor probe mincinoase, în acuzarea noastră. În orice caz, el a procedat absolut arbitrar şi a încălcat atât dreptul nostru de a fi trataţi cu respectul demnităţii umane (art.51 C.pr.pen.), cât şi dispoziţiile art.5 din Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii (adoptat de Adunarea Generală ONU, în 1979), potrivit cărora nici o persoană răspunzătoare de aplicarea legilor nu poate aplica, provoca ori tolera un…tratament crud, inuman sau degradant (deşi Adunarea Generală nu a definit expresia „tratamente crude, inumane sau degradante”, ea a precizat totuşi că această expresie trebuie interpretată în aşa fel încât să asigure o protecţie cât mai larg posibilă împotriva oricăror abuzuri, cu caracter fizic sau psihic; iar, în acelaşi sens, CEDO a precizat, în mai multe rânduri, că expresia „tratament degradant” excede sectorul „represiv”, acoperind orice măsură cu caracter vexatoriu, contrară respectului datorat demnităţii umane – Patel/Marea Britanie, 1973; Hilton/Marea Britanie, 1976; Hutaldo/Elveţia, 1993 etc.); - apoi, el a comis infracţiunea de instigare (insidioasă) la mărturie mincinoasă, având în vedere că, prin modul cum a procedat, l-a îndemnat pe „martorul” Geambulat Fetin să pretindă că ne-ar „recunoaşte”, pe mine şi pe ceilalţi inculpaţi, ca fiind ofiţerii anchetatori care l-au determinat să ceară bani, cu titlu de mită, de la cei 7 cetăţeni turci – ceea ce este nereal (în realitate, aşa cum se arată în încheierea de şedinţă din 10/03/2010, pronunţată de judecătorul Costiniu Viorica în dosarul nr.2232/2/2010, având ca obiect cererea DNA de arestare preventivă, prezenţa în aeroport a traducătorului Geambulat Fetin a fost semnalată abia noaptea, după orele 2200, când nici unul dintre inculpaţi nu se mai afla în unitate). D. Cu privire la modul în care trebuie consemnate declaraţiile Contrar dispoziţiilor art.3271 C.pr.pen., potrivit cărora „declaraţiile (…) martorilor (…), inclusiv întrebările adresate acestora (…), se consemnează întocmai”, pe parcursul cercetării efectuate, judecătorul Mirancea a consemnat altceva, fie denaturând, pur şi simplu, anumite declaraţii, fie refuzând să consemneze unele afirmaţii ale martorilor. Aşa de pildă, în declaraţia martorului Geambulat Fetin (audiat la termenul din 30/09/2010), judecătorul Mirancea Dumitru a dispus să se consemneze că „la anchetă au participat Barbor Bogdan şi Grama Dănuţ” – ceea ce nu concordă deloc cu ceea ce a afirmat acest martor. În realitate, după ce a fost pus să dea citire declaraţiei sale din 17.03.2008, arătându-i-se care sunt inculpaţii şi cerându-i-se să precizeze dacă recunoaşte pe vreunul, Geambulat Fetin a afirmat că îi recunoaşte pe 2 dintre inculpaţi (Barbor Bogdan şi Grama Dănuţ) ca fiind cei 2 ofiţeri care au efectuat ancheta împotriva cetăţeanului turc Seker Serdar (învinuit, în dosarul penal nr.1164/D/P/2007 al DIICOT, de tentativă de contrabandă cu muniţie) şi, de asemenea, că-l recunoaşte pe un al treilea inculpat (Micu Iustin Robertino) ca fiind ofiţerul superior care a fost de faţă, în timpul anchetei. Or, dacă instanţa şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a consemna întocmai declaraţiile martorului, ar fi devenit evident, pentru oricine, că Geambulat Fetin minte – deoarece, aşa cum dovedesc toate probele din dosar, ancheta împotriva cetăţeanului turc Seker Serdar nu a fost efectuată de nici unul dintre inculpaţi, ci de persoanele cu atribuţii legale în acest sens, respectiv de ofiţerii de cercetare penală Băluşi Cristian şi Niţoi-Moise Marius (audiaţi în cauză, în calitate de martori). Mai mult, faţă de cererea avocatului Paul Vărzaru de a se consemna că martorul (Geambulat Fetin) l-a indicat pe clientul său, inculpatul Micu Iustin Robertino, ca fiind „ofiţerul superior care a participat la anchetă”, instanţa a pretins că nu ar avea sens să mai consemneze „şi această prostie”. Ca urmare, instanţa nu a consemnat cererea şi nu s-a pronunţat asupra ei, încălcând astfel şi dispoziţiile art.305 lit.g C.pr.pen., potrivit cărora instanţa are obligaţia să consemneze în încheierea de şedinţă toate cererile, de orice natură, formulate de părţi sau de ceilalţi participanţi. Tot atunci, judecătorul Mirancea Dumitru a refuzat să consemneze afirmaţia lui Geambulat Fetin că, într-o zi (nu ştie care, nici dacă era zi sau seară), el a mers la Aeroportul Băneasa (nu mai ştie în ce scop, nici ce a făcut acolo), unde i-a văzut pe inculpaţi „într-un birou pe dreapta, cum intri în aeroport” – deşi această afirmaţie, repetată de Geambulat de încă două ori, se impunea a fi nu numai consemnată, dar şi verificată (eventual, chiar printr-o cercetare la faţa locului). Sau, instanţa a refuzat să consemneze declaraţia denunţătorului Abdullah Kocatas, care a susţinut că procurorul anchetator Bocşan Gheorghe i-a audiat pe cetăţenii turci Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa la sediul firmei sale din Istanbul, unde cei 3 cetăţeni turci ar fi fost convocaţi prin grija sa (a denunţătorului) – aspect de natură să demonstreze încălcarea brutală de către DNA a procedurii penale şi a regulilor procesului echitabil. Or, procedând astfel, judecătorul Mirancea Dumitru s-a făcut vinovat şi de săvârşirea mai multor infracţiuni de fals intelectual. În acest sens, subliniez că, în sens penal (art.147 şi art.145 C.pen.), judecătorul este un „funcţionar” şi chiar un „funcţionar public” (deci poate fi subiect activ al acestei infracţiuni), iar, în cursul judecăţii, lui îi revine obligaţia de a „consemna întocmai” declaraţia respectivă, care are valoare de „înscris oficial”, conform art.150 alin.2 C.pen.; cu alte cuvinte, obligaţia judecătorului de a consemna întocmai declaraţiile martorilor este echivalentă cu obligaţia generală de a consemna exact faptele constatate personal, obligaţie ce revine oricărui funcţionar care, în atribuţiile sale de serviciu, întocmeşte un înscris oficial – de unde urmează că judecătorul, la fel ca orice alt funcţionar, trebuie să răspundă pentru fals intelectual, în caz că dispune să se consemneze, într-o declaraţie, fapte necorespunzătoare celor declarate de martor, ori omite cu ştiinţă să consemneze unele afirmaţii ale acestuia. În acest context, trebuie să subliniez şi că judecătorul Mirancea Dumitru nu s-a limitat la a falsifica declaraţiile martorilor; în orice caz, el a săvârşit infracţiunea de fals intelectual şi cu ocazia motivării sentinţei, deoarece, în cuprinsul acesteia, el a atestat, în mod sistematic, împrejurări necorespunzătoare adevărului – de pildă, la pag.15 din sentinţă, judecătorul Mirancea reţine, contrar realităţii, că din declaraţia martorei Cocu Mihaela ar reieşi că, la data de 05/09/2007, inculpatul Micu Iustin a rămas în unitate după orele de program; sau, la aceeaşi pagină, judecătorul Mirancea reţine, contrar realităţii, că inculpatul Grama Dănuţ ar fi fost „indicat” (recunoscut) de martorul Cengiz Binali; ori, la aceeaşi pagină, judecătorul Mirancea reţine, contrar realităţii, că martorul Niţoi Moise ar fi declarat că inculpatul Guiu Lucian a fost prezent la serviciu în ziua de 05/09/2007. Pe scurt, într-o singură pagină din sentinţă (care reprezintă, şi ea, un „înscris oficial”, în sensul art.150 alin.2 C.pen.), judecătorul Mirancea Dumitru a atestat, în mod mincinos, existenţa la dosar a nu mai puţin de 3 probe în acuzare, care, în realitate, nu există, fiind „inventate” de el. De aceea, vă adresez, rugămintea de a dispune, totodată, sesizarea Parchetului competent, pentru a începe urmărirea penală împotriva judecătorului Mirancea Dumitru, sub aspectul infracţiunilor deja menţionate (represiune nedreaptă, tortură, fals intelectual şi instigare la mărturie mincinoasă - art.266, 2671, 289 şi art.25 rap. la art.260 C.pen.)

am solicitat o executare silita a AVAS -ului care nu a facut benevol plata creditului cistgat in urma a 7 ani de preoces in cazul FNI.Am apelat la exec. si acesta a reusit sa-mi scoata banii,numai ca si acesta a incalcat legea solicitind incuviintarea de executare dela o instanta necompetenta teritorial,fapt ce a facut ca AVAS sa actioneze in instanta .Instanta a dat cistig avas-ului cu toate ca acesta nu a respectat hotarirea judec.(titlul executoriu) si sa se fi achitat benevol de datoria catre creditori,fara ca acestia sa mai apeleze la executori. Vinovata am fost scoasa eu si nu executorul care a gresit.Ba mai mult acesta mi-a recomandat un avocat prieten al sau si aparator al firmei sale,chipurile sa ma apere in instanta.Dupa ce mi-a incasat onorariul de 500 roni fara a-mi da nici un contract asa cum se face,acesta nu a miscat un deget pentru a-mi apara drepturile. Ce am de facut in cazul in care si la recursul facut de mine am pierdut.Unde sa ma mai adresez si cumsa fac sa-mi aapar dreptatea.Va multumesc.