Zilele acestea, văzând spectacolul jalnic al parlamentarilor PDL care nu au fost de acord cu prezenţa în Parlament a regelui Mihai, am avut cu toţii impresia că oamenii aceştia nu ştiu de fapt pe ce lume trăiesc. Atât de mult au dorit ei să-i facă pe plac lui Traian Băsescu, încât nu şi-au dat seama ce lumină oribilă aruncă asupra Parlamentului şi asupra acestei ţări prin atitudinea lor. Chiar  dacă, până la urmă, s-a votat ca Regele să fie prezent în Parlament pe 25 octombrie, atitudinea celor mai mulţi dintre parlamentarii ce reprezintă astăzi puterea este aceeaşi.  Dacă Băsescu a spus că Regele e trădător de ţară lucru pe care nici măcar comuniştii nu au îndrăznit să-l afirme, atunci Roberta Anastase şi alţii ca ea, ce să facă?  Poate că nu li se poate cere unor oameni care îl admiră pe Traian Băsescu  să îl admire pe regele Mihai. Dar ei sunt obligaţi să înţeleagă rolul pe care l-a jucat Regele Mihai în istoria României. Prezentăm câteva fragmente din Lumea regelui, volum editat de Principele Radu al României şi apărut la Polirom în mai 2011.  În această carte document, personalităţi regale, politice, culturale, militare, diplomatice şi universitare scriu despre rege, fără intenţia de a-i ridica un piedestal. Este o carte “care are un rol reparator practic, nu omagial sau simbolic”, după cum se precizează în Cuvântul înainte al Principelui Radu de România. Spunesitu.ro prezintă, în această săptămînă, câteva fragmente din această carte, pentru ca Traian Băsescu şi parlamentarii PDL să înţeleagă ce reprezintă personalitatea Regelui Mihai şi de ce prezenţa sa în Parlamentul României este o onoare.

Majestatea Sa Regina Ana: Regele este un om de o bunătate atât de mare, că se află deasupra noastră. De îndată ce spune ceva de la înălţimea lui, cei ce ar trebui să aibă curaj bat în retragere

În marile momente, regele a fost mereu singur. Sunt convinsă că naţiunea română l-a iubit şi l-a înţeles dintotdeauna. Dar cei care ar fi trebuit să-i fie aproape în marile momente l-au lăsat mereu singur. Destinul lui? Nu ştiu care este destinul lui. Nu pot să vă spun. Este un om de o bunătate atât de mare, că se află deasupra noastră. De îndată ce spune ceva de la înălţimea lui, cei ce ar trebui să aibă curaj bat în retragere(...) În secolul XXI, guvernat de cumputere, în care viaţa este atât de tehnologizată şi de grăbită, oamenii au nevoie să privească în sus. Şi despre Rege românii pot spune, fără urmă de îndoială: “Acest om nu ar face niciodată rău cuiva!”. Este ca o lecţie. Este un model. Este greu să menţii această poziţie. Dar ei sunt mândri de noi, iar noi suntem mândri de ei. Împreună putem fi mândri de ţară, putem face ceva pentru ea. Este vorba despre un întreg. Şi este ceva ce nu poate fi distrus niciodată.

Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta: Tatăl meu este uneori supărat că nu poate acţiona astăzi în întâmpinarea nevoilor concetăţenilor lui. Dar, de fapt, el este liderul moral, regal, cel care dă exemplu de urmat, şi aceasta îl face puternic în România de astăzi

Tatăl meu are o gândire limpede. Va trebui să depun multă strădanie pentru a-i continua legământul. Din fericire, trăiesc alături de el de când mă ştiu şi toată viaţa am avut şansa de a exista în spiritul şi în litera trăirii lui. Nu ştiu ce poate fi cel mai extraordinar lucru la 90 de ani. Poate, mai întâi, sunt fericită că regele este aici, cu noi. Apoi, binecuvântarea de a învăţa în fiecare clipă de la el, de a putea să îl întreb tot ce am nevoie să ştiu şi nu pot afla din cărţi despre istorie, diplomaţie, război şi cârmuire, despre ce înseamnă a fi om de stat. Mai în glumă, este interesant cum Regele României reuşeşte să îşi îngroape toţi duşmanii. Cred că aceasta vine de undeva, de Sus. Este, revenind la lucrurile serioase, extraordinar că a rămas ultimul supravieţuitor dintre liderii din timpul celui de-al doilea război mondial. Trebuie spus că Europa şi oamenii ei politici, din timpul războiului rece şi de după căderea Zidului Berlinului, au ratat ocazia de a recunoaşte şi de a preţui la adevărata valoare meritul Regelui României. Tatăl meu este uneori supărat că nu poate acţiona astăzi în întâmpinarea nevoilor concetăţenilor lui. Dar, de fapt, el este liderul moral, regal, cel care dă exemplul de urmat, şi aceasta îl face puternic în România de astăzi. Cei care nu au vrut să îl asculte au avut mult de pierdut. Regele rămâne, continuu, un reper în aceste vremuri de continuă confuzie.

Majestatea Sa Regele Juan Carlos I al Spaniei: În multe ocazii, de-a lungul vieţii mele, am avut prilejul de a cunoaşte îndeaproape anvergura sa instituţională şi politică, imensul său patriotism şi, mai ales, extraordinara sa dimensiune umană

În multe ocazii, de-a lungul vieţii mele, am avut prilejul de a cunoaşte îndeaproape anvergura sa instituţională şi politică, imensul său patriotism şi, mai ales, extraordinara sa dimensiune umană. Să vorbeşti despre Regele Mihai înseamnă să vorbeşti nu doar despre una dintre ultimele personalităţi publice ale secolului XX. Înseamnă să vorbeşti despre un martor permanent al trecutului Europei, despre o personalitate vie a istoriei europene.(...) Cu o neîndoielnică viziune politică, a hotărît să îndepărteze România de la destinul fatal ce i-ar fi fost rezervat în tabăra perdantă al celui de-al doilea război mondial. Între 1944 şi 1947, a reprezentat o speranţă pentru un viitor democratic al României. Totuşi, corelarea de forţe geopolitice din acel moment nu a permis ca această posibilitate să dea roade şi, văzându-se în cele din urmă forţat să abdice din cauza ameninţărilor la adresa poporului său, a fost nevoit să părăsească ţara şi a fost privat de naţionalitatea sa. Pe care a putut să o redobândească abia după 50 de ani. Ajuns în exil, Mihai al României a negat orice valoare juridică a abdicării sale, pe care a considerat-o impusă. De atunci, a continuat să fie permanent un simbol de speranţă pentru revenirea la democraţie a ţării sale şi milioanele de români din ţară şi din afara ţării care, după dispariţia partidelor politice şi exterminarea sau reducerea la tăcere a clasei politice şi intelectuale, au continuat să vadă în personalitatea sa, îndepărtată şi solitară, unicul punct viu de referinţă ce îi împiedica să îşi uite trecutul şi le dădea încrederea într-un viitor de libertate şi revenire la cea mai bună tradiţie europeană.

Majestatea Sa Regele Simeon al II-lea al Bulgarilor: Demnitatea Regelui este legendară. Nu l-am auzit niciodată spunând nimic răuvoitor sau violent. Ataşamentul lui faţă de principiile şi valorile morale este evident, aproape izbitor

Când  am fost rugat să mă alătur proiectului unei cărţi dedicate celei de a nouăzecea aniversări a Regelui Mihai, patru concepte mi-au venit spontan în minte: demnitate, bunătate, integritate, suferinţă. L-am întâlnit pe Regele Mihai la mijlocul anilor 50, în Grecia. De atunci, omenirea a fost martora unor mutaţii politice, sociale şi, desigur, economice asemănătoare unor cataclisme. Dar cele patru puncte menţionate mai sus rămân, cu toate acestea, valabile pentru el. Demnitatea Regelui este legendară. Nu l-am auzit niciodată spunând nimic răuvoitor sau violent. Ataşamentul lui faţă de principiile şi valorile morale este evident, aproape izbitor. Şi, în fine, cei care ştiu din interior povestea tinereţii lui şi a perioadei celui de-al doilea război mondial înţeleg ce vreau să spun prin suferinţă...

Alteţa Sa Regală Principele de Wales: Regele Mihai este un simbol viu al remarcabilei istorii a României ultimilor 90 de ani

Regele Mihai este un simbol viu al remarcabilei istorii a României ultimilor 90 de ani. A urcat pe tronul ţării prima oară în anul 1927, într-o vreme în care România făcea progrese economice semnificative, era un important producător de petrol şi unul dintre grânarele Europei. Viitorul arăta cu adevărat promiţător. Bucureştiul era un centru cultural  văzut de mulţi ca Parisul Răsăritului. Dar, atunci când Regele Mihai e revenit pe tron, în 1940, lumea era în război. Democraţia fusese suspendată în favoarea dictaturii...Când România a intrat în război alături de Germania, regele Mihai era în mare măsură lipsit de mijloacele puterii. Dar, în 1944, el şi-a folosit considerabila autoritate pentru a organiza o lovitură democratică împotriva dictaturii generalului Antonescu. Acest act curajos a contribuit, neîndoios, la scurtarea războiului, privând Germania de rezervele vitale de petrol, şi la salvarea vieţii a nenumăraţi români. Ştiu că aceasta i-a adus Regelui Mihai, de asemenea, un mare respect din partea poporului său (...) Ştiu din vizitele mele frecvente în România cât de mult respect şi câtă afecţiune primeşte Regele din partea poporului român. El este unul dintre marile simboluri ale triumfului României asupra unui trecut tulbure. Acest lucru a fost descris  atât de puternic prin participarea sa la parada victoriei din 2010 de la Moscova în calitate de ultim Comandant Suprem în viaţă al unui stat european care a participat la al doilea război mondial.