Comentariile şi reacţiile pe tema demisiei opoziţiei din parlament impun câteva răspunsuri şi câteva întrebări. Oricare dintre variante comportă vulnerabilităţi şi incertitudini, nu atât din perspectiva partidelor care alcătuiesc opoziţia, ci a direcţiei şi evoluţiei pe care o pot lua lucrurile. Faptul că tema a suscitat dezbateri aprinse arată că este importantă, iar diversitatea argumentelor pro şi contra indică faptul că nu există un răspuns fără echivoc şi o soluţie ideală.

Nu a existat, în actualul cadru constituţional, vreo putere care să fi tratat Parlamentul ca pe o Mare Adunare Naţională şi să-l fi sfidat de o asemenea manieră. Nici un alt preşedinte de Cameră nu a fost purtător de cuvânt al anti-parlamentarismului

Declaraţia Robertei Anastase potrivit căreia, dacă demisionează parlamentarii opoziţiei, se rezolvă problema micşorării numărului de parlamentari şi scapă de opoziţie, sunt încă o dovadă că puterea de azi desconsideră ideea de opoziţie aşa cum nu a făcut-o nicio putere până acum, de 21 de ani. Nici un alt preşedinte de Cameră nu a fost „purtător de cuvânt al anti-parlamentarismului”.

Abordările care generalizează, pe principiul „toţi sunt la fel”, convin de minune puterii şi constituie tocmai terenul propice pentru autoritarism. Nu a existat, în actualul cadru constituţional, vreo putere care să fi tratat Parlamentul ca pe o Mare Adunare Naţională şi să-l fi sfidat de o asemenea manieră. Nu există guvern (de la Văcăroiu la Tăriceanu şi de la Ciorbea la Năstase) care să fi deturnat sensul controlului parlamentar asupra executivului şi să fi făcut din abuzuri o politică sistematică. Aşa cum nu există niciun preşedinte de Cameră (de la Marţian la Năstase şi de la Diaconescu la Olteanu) care să fi fost „purtător de cuvânt al anti-parlamentarismului” şi să fi desconsiderat nu opoziţia în componenţa sa partinică, ci însăşi ideea de opoziţie. Cred că este, de asemenea, eronată punerea acestor practici şi acestui comportament, care schimbă natura sistemului, în aceeaşi categorie cu unele „cutume” de tipul trecerii „pe bandă rulantă” în plen a unor texte de lege convenite anterior de comisii.

 Ar trebui opoziţia să demisioneze în bloc din Parlament? (I)

Răspunsul puterii pe principiul „ce bine că scăpăm de opoziţie” dezvăluie riscul major al unui asemenea gest: cale liberă pentru alunecarea definitivă spre autoritarism

Reacţia puterii explică, cel puţin într-o anumită măsură, şi riscul major al acestui gest şi de ce nu a fost făcut până acum. Atitudinea de tipul „ce bine că dispare opoziţia”, „să scăpăm de opoziţie” exprimată de Roberta Anastase (a cărei prezenţă în fruntea Camerei Deputaţilor întruchipează degradarea a tot ce înseamnă parlamentarism într-un stat democratic) şi posibilitatea desfăşurării de alegeri anticipate doar în colegiile vacantate, ridică un alt semn de întrebare – dacă nu cumva acest pas ar putea marca instaurarea efectivă a unui regim autoritarist şi intrarea pe o pantă extrem de greu reversibilă.

Care este totuşi limita dincolo de care soluţia radicală devine singura opţiune?

Dincolo de riscurile demisiei colective din Parlament, există câteva propuneri, din partea actualei puteri, care ar răsturna întreaga arhitectură a statului, ar bulversa întregul sistem politic şi ar însemna oricum sfârşitul democraţiei: reorganizarea administrativ-teritorială, comasarea alegerilor, introducerea votului prin corespondenţă (mai ales dacă se face prin asumarea răspunderii). Reprezintă ele sau altele asemenea o limită dincolo de care niciun risc nu mai justifică rămânerea în cadrul actual, pentru că oricum democraţia este de facto abolită şi la care soluţia radicală rămâne singurul răspuns?

Dacă plecarea opoziţiei din Parlament nu rezolvă, prin ea însăşi, cauzele profunde ale problemei şi implică multe necunoscute, care ar putea fi strategia alternativă?

Iar dacă s-ar ajunge la acest gest, de ce alte acţiuni ar trebui dublat? Ce ar trebui să urmeze, cum ar putea face opoziţia pentru a continua să-şi reprezinte electoratul din afara Parlamentului?

---

Pe aceeaşi temă:

---

Cine face cu adevărat opoziţie eficientă în România ? USL sau DMR ? 

---