Campania republicană nu dă semne că s-ar apropia de sfârşit. La sfârşitul săptămânii trecute, Rick Santorum a câştigat trei state, iar sondajele îl arată suflându-i în ceafă lui Mitt Romney, favoritul până săptămâna trecută. Perspectiva unei Convenţii Naţionale a partidului Republican incapabilă să decidă un candidat unic a devenit, din nou, un deznodământ destul de probabil. Care va fi, în cele din urmă, candidatul republican la preşedinţia Americii?

Victoria lui Santorum în cadrul alegerilor preliminare interne în statele americane Minnesota, Colorado şi Missouri, care se adaugă la succesul anterior reputat în Iowa, combinată cu victoria lui Newt Gingrich în Carolina de Sud, demonstrează faptul că există o rezistenţă îndârjită contra lui Romney şi perspectivei ca acesta să devină candidatul partidului la alegerile din noiembrie.

Campanie extrem de disputată

În acest moment, doar o mică parte dintre toţi cei 2.286 de delegaţi la convenţie au fost alocaţi (un candidat are nevoie de cel puţin 1.144 delegaţi pentru a fi sigur de o victorie necontestată la Convenţia Naţională a partidului, alminteri delegaţii sunt liberi să voteze cu cine doresc). Romney deţine majoritatea, dar contracandidaţii săi nu sunt cu mult în urmă.

În mod tradiţional, analiştii se aşteaptă ca numărul victoriilor lui Romney să crească pe măsură ce cursa se îndreaptă către state mai mari, iar electoratul republican acceptă, mormăind printre dinţi, că acesta reprezintă cea mai bună şansă să-l învingă pe Obama la alegerile din noiembrie.

Trei scenarii

Însă alegerile preliminare republicane din 2012 par a fi diferite de tiparul tradiţional, indicând trei posibile scenarii care ar preveni determinarea unui candidat republican unic la Convenţia Naţională:

(1)   Ron Paul şi voturile informale (caucus)

16 state şi teritorii americane nu organizează alegeri preliminare în 2012, ele trimiţând delegaţii  la convenţia naţională în urma unor voturi informale. Totalul delegaţilor, 463, nu este deloc neglijabil şi, spre deosebire de alegeri preliminare oficiale, delegaţii trimişi la Convenţia Naţională sunt liberi să susţină oricare candidat doresc, indiferent de candidatul care a câştigat statul respectiv.

Campania lui Ron Paul ţinteşte convingerea acestor delegaţi, existând dovezi că a înregistrat un oarecare succes. În pofida succeselor lui Santorum în Iowa, Minnesota şi Colorado şi victoria lui Romney în Nevada, biroul de campanie al lui Ron Paul susţine că acest candidat deţine cele mai multe voturi din aceste state, el având garantată adeziunea unui număr disproporţionat de delegaţi comparat cu procentajul de voturi primite.

(2)   Conservatorii Sociali

Succesul lui Santorum în state tratiţional conservatoare precum Iowa, Mississippi, Colorado sau Minnesota indică faptul că electoratul conservator al partidului Republican este, în continuare, ostil lui Mitt Romney. Acest lucru ar putea să afecteze campania lui Romney, mai ales în aşa-zisa „super marţi” când Georgia, Tennessee şi Oklahoma votează simultan. Toate trei sunt state extrem de importante şi au un număr semnificativ de conservatori sociali. Chiar dacă Romney va câştiga votul popular în aceste state, este foarte posibil ca fie Santorum, Gingrich sau amândoi, să-i fure nişte delegaţi, reducând din numărul total al delegaţilor însărcinaţi să voteze pentru Romney la Convenţia Naţională.

(3)   Newt Gingrich

Deşi, după victoria din Carolina de Sud, campania lui Gingrich s-a prăbuşit, este foarte probabil ca acesta să îşi revină – nu ar fi prima oară în cariera sa politică şi nici măcar în actuala campanie pentru nominalizare.

Sudul reprezintă, în continuare, cea mai bună şansă pentru fostul preşedinte a Camerei Reprezentanţilor, dar şi voturile comunităţilor evangelice / Tea Party din Ohio, Texas sau New York sunt disponibile.

Deşi este dificil de imaginat ca Gingrich să câştige unul dintre aceste state, chiar şi un loc doi sau trei l-ar putea menţine în cursă. Dacă Gingrich va reuşi să se menţină în cursă până în iunie, atunci alegerile parţiale din California vor decide câştigătorul.

Este, încă, mult prea devreme pentru a prezice deznodământul campaniei republicane. Însă, spre deosebire de alte campanii precedente, niciunul dintre candidaţii rămaşi nu are niciun interes să renunţe în favoarea altuia (chiar şi Gingrich ar trebui să ştie că nu are nicio şansă la funcţia de vicepreşedinte). Se anunţă o bătălie sângeroasă până la sfârşit.