Este oficial! Al doilea tur de scrutin al alegerilor preliminare pentru determinarea candidatului socialist la prezidenţialele din Franţa, de anul viitor, a dat câştig de cauză lui Francois Hollande. Cu 56% din voturile exprimate, Hollande şi-a învins contracandidatul, Martine Aubry, devenind, astfel, candidatul oficial al Partidului Socialist pentru alegerile prezidenţiale din 2012. Ce şanse crezi că are Francois Hollande să-l învingă pe Sarkozy şi să devină primul preşedinte socialist al Franţei, din 1988 încoace?

O nouă imagine

Adoptarea modelului american de alegeri tip „primary” – alegeri preliminare deschise pentru stabilirea candidatului unui partid politic – a oferit o nouă imagine Partidului Socialist şi l-a ajutat pe Hollande pentru a deveni mai cunoscut publicului. După decenii în care PS a fost victima luptelor interne şi a geloziilor şi diviziunilor ideologice, aceste alegeri au oferit, paradoxal, un spectacol de unitate şi respect reciproc între candidaţi. Deşi diviziunile ideologice continuă să existe, „pericolul” Sarkozy a fost suficient de puternic, pentru ca aceste confruntări să nu degenereze în atacurile murdare şi circul mediatic care a caracterizat PS, în ultimii 20 de ani.

Un candidat „normal” sau „inofensiv”?

Aflată abia la început, campania lui Francois Hollande încearcă să pareze viitoarele acuzaţii legate de lipsa sa de experienţă, insistând între contrastul dintre un preşedinte „normal” – el însuşi – şi un preşedinte „anormal,” Nicholas Sarkozy – care nu şi-a anunţat candidatura, încă. Faptul că Sarkozy este profund nepopular poate fi considerat, la rândul său, un bonus, Hollande pornind, în sondajele recente, cu un avantaj de 60% la 40%.

Principala sa problemă este nevoia de a mobiliza un electorat deziluzionat şi deprimat. Hollande, ridiculizat în trecut drept un politician „inofensiv ca o căpşună”, este, totodată, lipsit de anvengura europeană a rivalului său, el neavând nici o poziţie clară cu privire la salvarea Euro, scăderea datoriei publice, rezolvarea problemelor cu imigranţii, sau celelalte probleme cu care se confruntă Franţa.  

Războiul abia începe

Hollande se găseşte, aşadar, în poziţia ingrată de a balansa promovarea programului socialist, care promite renunţarea la măsurile de austeritate şi la creşterea vârstei de pensionare, precum şi crearea a 300.000 de slujbe în sectorul public pentru tineri, cu necesitatea de a oferi imaginea unui candidat capabil de a asigura disciplina bugetară şi de a ţine deficitul sub control, în condiţiile de criză economică.

Timidele comparaţii cu Obama şi lipsa acestuia de experienţă nu par să aibă succes în rândul electoratului de centru-dreapta. Pentru a transforma sondajele în realitate, Hollande trebuie să se dovedească capabil să-şi depăşească handicapul de a fi fost un aparatchik socialist, cu o îndelungată carieră politică în acest partid, dar fără a-şi fi asumat, vreodată, o responsabilitate publică şi ministerială.

Anticipând războiul electoral ce va urma, Nicholas Sarkozy însuşi l-a criticat pe Hollande pentru oportunism şi lipsă de substanţă, comparându-l pe acesta cu o bucată de zahăr: pare solidă, dar, pusă în apă, dispare.

Ce şanse crezi că are candidatul Partidului Socialist, Francois Hollande să-l învingă pe Sarkozy şi să devină primul preşedinte socialist al Franţei din 1988 încoace?