Gesturile preşedintelui ar trebui să ne facă să renunţăm la a ne mai interesa viaţa politică? Sau, dimpotrivă, ar trebui să ne mobilizăm, pentru a transmite un mesaj clar: Stop! Spune şi tu!

Suntem spectatorii consternaţi ai unui spectacol sinistru. O simplă privire aruncată asupra evenimentelor politice din ultimele două săptămâni, toate desfăşurate sub bagheta preşedintelui Traian Băsescu, te fac să ai impresia că ai plonjat într-un  film aflat foarte departe de realitatea minimei decenţe.

Nu ştii, însă, dacă filmul ăsta e o comedie ratată sau un film horror, care încearcă să descrie o lume guvernată de prostie, răutate şi haos. O lume în care conducătorii, urcaţi pe un funest soclu de marmură neagră, dau liber la debandadă, iar naţiunea, debusolată, priveşte în sus. N-ar trebui să fim furioşi? N-ar trebui să facem ceva pentru ca toate lucrurile astea să înceteze?

Demolarea marca Traian Băsescu a început prin gestul preşedintelui de a ne băga pe gât un proiect de revizuire a Constituţiei, ale cărui mize, pe care foarte puţini dintre cetăţeni le cunosc, sunt, mai degrabă, orientate către folosul propriu şi al unor susţinători deşănţaţi.

A continuat, apoi, cu un proiect „magistral” de reorganizare administrativă a României care, deşi are o sumă de ţeluri extrem de mari, a fost lansat la apă imprudent, reuşind să dezbine o societate întreagă şi să reactiveze duşmănii naţionaliste, nefireşti într-o Europă unită.

Au urmat consultările cu USL, de la Cotroceni, când a acţionat, din nou, ipocrit, trăgându-l pe Crin Antonescu de mânecă şi şoptindu-i: „Cât mai ţii dom’le PNL-ul în opoziţie?”. Pentru ca apoi, într-o conferinţă de presă, să folosească la adresa aceluiaşi Crin Antonescu un limbaj incalificabil pentru un şef de stat care se referă la unul dintre liderii opoziţiei.

Totul a culminat cu declaraţia impertinentă, ilogică şi mincinoasă, lipsită de orice urmă de bun simţ, istoric şi moral, prin care îl acuza pe Regele Mihai de trădare.

Cum am putea să judecăm toate aceste lucruri? Şi, mai ales, ce ar trebui să facem, cum ar trebui să acţionăm? Să le ignorăm, întorcându-i total spatele preşedintelui Băsescu, sau, din contră, să ne revoltăm până la limita nesupunerii civice?

Din cauza tuturor acestor lucruri, politica a devenit un domeniu aproape de nesuportat. Însă, la politică noi nu vom putea renunţa niciodată. Iar a accepta politica, aşa cum o defineşte Traian Băsescu, prin tot ce face şi prin tot ce spune, înseamnă a accepta să renunţi de bună voie la orice urmă de decenţă, civilitate, conştiinţă şi şansa la libertate individuală. Într-un cuvânt, la normalitate.

Citeşte, în continuare, editorialul „De ce (mai) avem nevoie de politică?” şi spune şi tu care este părerea ta. Crezi că toate gesturile preşedintelui Băsescu ar trebui să ne facă să renunţăm la a mai ne interesa de viaţa politică sau, din contră, ar trebui să ne mobilizeze? Ce reacţie aveţi în faţa comportamentului iresponsabil al lui Traian Băsescu şi cum poate fi el amendat?