Regele a exprimat de la tribuna Parlamentului imaginea perfectă a unui şef de stat constituţional, a unui Monarh parlamentar, idealul conducătorului neutru politic, aflat în serviciul ţării şi nu al unor interese. Parlamentarii au participat la o lecţie de moderaţie şi la un exerciţiu constituţional de care am fost dezobişnuiţi, din cauza unui Preşedinte iresponsabil şi mânat de o viziune nedemocratică şi autoritaristă asupra Statului. Cum putem valorifica acest moment? România de după 25 octombrie 2011 are de ales, în perioada următoare, nu atât între republică şi monarhie-pentru această alegere este nevoie de timp-cât are de ales între a reforma statul prin asumarea unei democraţii parlamentare, sau de a continua politica de prezidenţializare a statului, iniţiată în 2003 şi dusă la cote periculoase pentru democraţie în mandatele lui Traian Băsescu. Statul nu trebuie lăsat în seama unui singur om, ci controlat de un Parlament cât mai puternic şi mai reprezentativ.

Regele Mihai a arătat, în discursul său, un model pentru acel altfel de politică în căutarea căruia suntem de mai bine de 20 de ani

Discursul Regelui Mihai I din Parlamentul României este, incontestabil, un gest menit să rămână în istorie. După 64 de ani de la abdicare şi 22 de ani de la prăbuşirea comunismului, procesul de reconciliere s-a încheiat prin invitarea Regelui nonagenar de adresa un mesaj ţării, de la tribuna Parlamentului României.

Dar momentul este important şi pentru că Regele Mihai a arătat, în discursul său, un model pentru acel altfel de politică în căutarea căruia suntem de mai bine de 20 de ani: o politică în care  echilibrul, decenţa şi fermitatea să se regăsească. Regele Mihai a exprimat de la tribuna Parlamentului ceea ce a trăit fără să verbalizeze, timp de 84 de ani (câţi au trecut de la încoronarea Majestăţii Sale): imaginea perfectă a unui şef de stat constituţional, a unui Monarh parlamentar, idealul conducătorului neutru politic, aflat în serviciul ţării şi nu al unor interese (oricât de aparent benigne ar fi acestea).

Dar discursul Regelui a arătat şi un parlament capabil să depăşească tensiunile politice de moment, să asculte cu atenţie un mesaj şi să primească salutul plin de respect al unui Rege parlamentar. De la începutul acestui discurs, Regele a indicat pe parlamentari ca reprezentanţii legitimi ai poporului şi Parlamentul ca instituţia căreia îi datorăm tot binele obţinut politic după decembrie 1989.

România are de ales între a reforma Statul prin asumarea unei democraţii parlamentare, sau de a continua politica de prezidenţializare a Statului

Parlamentari din toate partidele politice au participat la o lecţie de moderaţie şi la un exerciţiu constituţional de care am fost dezobişnuiţi din cauza unui Preşedinte iresponsabil şi mânat de o viziune nedemocratică şi autoritaristă asupra Statului.

De aceea, putem spune că România de după 25 octombrie 2011 are de ales nu atât între republică şi monarhie (deşi nu îmi ascund dorinţa personală de a vedea pe Regele Mihai reprimindu-şi atribuţiile constituţionale) cât are de ales între a reforma Statul prin asumarea unei democraţii parlamentare sau de a continua politica de prezidenţializare a Statului, iniţiată în 2003 şi dusă la cote periculoase pentru democraţie în mandatele lui Traian Băsescu.

De această opţiune şi-au dat seama şi adepţii proiectului politic al lui Traian Băsescu, care nu aveau cum să nu urmărească cu interes evenimentul din Parlament. Dincolo de comentariile răutăcioase, care nu merită nicio atenţie (deşi cred că este necesar să subliniem faptul că Regele Mihai, nerăspunzând întinderii de mână a lui Ion Iliescu nu a făcut un gest nepoliticos ci doar ...a respectat protocolul), toţi comentatorii din tabăra băsesciană au înţeles că  discursul Regelui în Parlament a dezvăluit naturaleţea fermecătoare a relaţiei dintre Monarh şi Parlament.

Statul nu trebuie lăsat în seama unui singur om ci controlat de un Parlament cât mai puternic şi mai reprezentativ

Regele a vorbit atât dreptei cât şi stângii politice, lansând provocări şi teme de reflecţie legitime pentru toate orientările politice. Astfel a reuşit să se impună nu doar liberalilor, deja convinşi, probabil, ci şi social-democraţilor din restul partidelor politice din Parlament. A vorbit aşa cum se cuvine unui Rege: pentru a fi receptat de către întreaga naţiune.

În articolul „Câteva observaţii la discursul Regelui”, Dan Tapalagă constata pe site-ul Hotnews faptul că „parlamentarii prezenti la discursul Regelui Mihai si-au prezentat propriul lor model de sef de stat: ceva foarte demn dar complet inofensiv.” Evident, are dreptate. Cel puţin declarativ, politicienii din Opoziţie şi-au exprimat susţinerea pentru un regim politic parlamentar (fie el republică sau monarhie). Să sperăm că şi politicienii din arcul puterii, care au avut decenţa de a nu îşi urma liderii în încercarea de a boicota un eveniment istoric, vor ajunge la aceeaşi concluzie: Statul nu trebuie lăsat în seama unui singur om, ci controlat de un Parlament cât mai puternic şi mai reprezentativ.