România este zguduită, de câteva zile, de un val de proteste fără precedent, împotriva lui Traian Băsescu şi a aproape întregii clase politice.

Mesajul Pieţei Universităţii, nucleul dur al acestor manifestaţii, se rezumă la două cuvinte: Jos Băsescu. Acest lucru este strigat continuu, de 4 zile încoace, şi în nenumărate variante. Băsescu este subiectul a mai bine de 75 la sută din lozincile şi scandările din piaţă, fiind urmat de Udrea şi abia în al treilea rând de săracul Emil Boc, altfel un apendice depersonalizat al deocamdată preşedintelui Băsescu.

Din motive care ne scapă, acest mesaj ajunge în urechile liderilor Opoziţiei parlamentare din România (Uniunea Social-Liberală) complet deformat. Piaţa strigă „Jos Băsescu”, iar domnul Crin Antonescu, unicul co-preşedinte al USL rămas în ţară (domnul Victor Ponta fiind la raliu, în Monte Carlo), traduce mesajul pieţei astfel: „Solicităm organizarea de alegeri parlamentare anticipate”.

Explicaţia este simplă: liderii USL sunt tot mai puţin convinşi (şi au şi dreptate) că vor obţine peste 50 la sută la alegerile parlamentare, dacă aceste alegeri se vor ţine la termen. Aşa că e firesc ca să insiste pe organizarea lor înainte de termen.

Dar de aici  la a încerca să deformezi mesajul clar al demonstranţilor este o cale lungă şi nefericită, care spune destul de multe despre seriozitatea cu care actuala opoziţie parlamentară înţelege să îşi echivaleze agenda cu cea publică..

Ascultând doleanţa repetată de domnul Crin Antonescu, nu pot să nu mă întreb: domnia sa nu are consilieri care să cunoască Constituţia? Sau este sfătuit de aceiaşi „specialişti" care au dus la pierderea conducerii Senatului de către Opoziţie?

Să vedem ce spune Constituţia despre condiţiile organizării de alegeri anticipate:

Este un singur articol pe baza căruia putem discuta despre alegerile anticipate: articolul 89 din Constituţie, care vorbeşte de atribuţia Preşedintelui de a dizolva Parlamentul.

Care Preşedinte? Evident, domnul Traian Băsescu care, în ciuda voinţei manifestanţilor, este protejat de chiar domnul Crin Antonescu, care nu îi mai solicită demisia.

Acest articol prevede clar mai întâi faptul că există o singură condiţie de dizolvare a Parlamentului şi organizare de alegeri anticipate: căderea guvernului actual şi apoi votul de neîncredere succesiv a cel puţin două propuneri de premier venite din partea Preşedintelui (sau neacordarea, în termen de 60 de zile a acestui vot, pentru fiecare premier desemnat în parte).

Abia după ce sunt aceste condiţii îndeplinite, Preşedintele poate (nu este obligat), după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi liderilor grupurilor parlamentare, să dizolve Parlamentul.

Deci să aplicăm această lege la realitatea românească.  Domnul Crin Antonescu doreşte ca, sub presiunea unor mase care solicită cam altceva (dar când o să dăm de politicianul acela care chiar ascultă ce zic masele?), să se constituie o majoritate parlamentară care:

1. să pice guvernul Boc pe baza unei moţiuni de cenzură;

2. să pice cel puţin două propuneri de premier succesive;

3. să accepte să plece mai repede acasă, fără perspectiva că se va regăsi în viitorul legislativ.

Cam multe aşteptări de la un Parlament controlat de traseişti politici (UNPR-ul) şi în care nimeni nu este dispus să îşi rişte mandatul şi pâinea pentru binele ţării.

Dar domnul Antonescu mai doreşte şi ca, sub presiunea manifestaţiilor, preşedintele Traian Băsescu să propună repede, după presupusa cădere a guvernului Boc, doi candidaţi pentru jobul de premier şi să dizolve, deşi nu e obligat, Parlamentul.

Cam multe aşteptări de la un Preşedinte care a lăsat România fără guvernare doar pentru a se realege ca apoi, sfidând Parlamentul, să redesemneze ca premier chiar pe cel pe care Parlamentul îl demisese.

Dorinţa de a ajunge la putere se pare că este mai puternică decât simţul realităţii, şi ne arată că principala problemă a României de astăzi nu este aceea că USL-ul nu e la putere, ci că Traian Băsescu (încă) mai controlează Statul român.

P.S. Ieri un alt deputat a părăsit Opoziţia pentru a se alătura taberei puterii.

Foto: Mircea Struţeanu