Această întrebare este la ordinea zilei. Unde este Traian Băsescu? De ce tace tocmai acum, când opinia publică inflamată îi solicită demisia?  De ce într-un val de proteste antiprezidenţiale, nu Traian Băsescu ci Emil Boc este cel ce pare să deschidă dialogul social? A încetat Băsescu să mai fie un preşedinte jucător?   Sau ne pândeşte o surpriză (desigur, neplăcută)?

Deşi ne-a obişnuit cu desele sale ieşiri publice, multe dintre ele însoţite de declaraţii politice şi decizii la limita sau dincolo de limita Constituţiei, acum, când tocmai în virtutea atribuţiei sale constituţionale de mediator, preşedintele ar trebui să se implice, România află pe de află pentru prima dată că  are....un premier jucător.

Apariţiile publice ale premierului Boc ne arată un om obosit, de multe ori nebărbierit, cu cearcăne la ochi şi considerabil mai albit la păr. Dar vedem un premier care vizitează spitalul cu un jandarm rănit în piaţă, care se întâlneşte cu liderii opoziţiei, care apare la emisiuni tv, care face declaraţii publice ce, dacă nu ar fi rostite din gura lui Boc, ar fi chiar bune, ţinându-se cont de contextul tensionat.

Emil Boc este probabil clientul ideal pentru orice consultant politic şi de comunicare. Obedient şi şters, domnia sa este capabil să atingă într-o declaratie publică toate temele pretinse de consilierii săi. O face fad, e drept, dar o face. De la Emil Boc nu te poţi aştepta la erori de comunicare precum cea comisă de Traian Băsescu care, solicitând retragerea proiectului de reformă în sănătate, a reuşit să tensioneze mai mult opinia publică.

Este chiar impresionant felul (de-a dreptul profesionist) în care Emil Boc, e drept, ajutat şi de opoziţie, încearcă să manipuleze mesajul Pieţei Universităţii aducându-l într-o zonă convenabilă lui.

De exemplu, lumea vorbeşte în piaţă de necesitatea demisiei lui Băsescu şi lui Boc. Boc, referindu-se plin de înţelegere la piaţă vorbeşte de....salarii mărite şi locuri de muncă..  Piaţa vorbeşte de dezastrul guvernării Băsescu, Boc, Udrea iar Emil Boc, la fel de îngăduitor faţă de nevoile manifestanţilor, e de acord ca mitingul să nu fie politizat de nimeni.

Demonstranţii insistă pe tema necesităţii demisiei, iar Boc promite să intensifice dialogul. Cum care dialog? Al surzilor, desigur.

Dinspre Cotroceni primim doar zvonuri. Mai întâi, avem zvonul că  Traian Băsescu ar fi petrecut weekendul la munte. Apoi o bârfă (probabil fabricată de laboratoarele media ale Cotrocenilor) ne spune că de fapt preşedintele ar fi fost tot timpul la Cotroceni, urmărind cu atenţie evenimentele.

Administraţia prezidenţială ne prezintă, de asemenea, impresia că zilele de lucru de la Cotroceni nu sunt cu nimic alterate de manifestaţiile din stradă.  Iar informaţii „ pe surse” ne spun că s-ar pregăti şi un discurs (de preferinţă lacrimogen) al lui Băsescu. Numai că se aşteaptă contextul cel mai potrivit.

Aflăm de asemenea că preşedintele este în continuu contact cu premierul Emil Boc (ne mirăm oare?) şi că a avut un rol important în revenirea la minister a lui Raed Arafat (şi-o fi cerut scuze?).

Întrebarea care planează este: A încetat Băsescu să mai fie un preşedinte jucător?   Sau ne pândeşte o surpriză (desigur, neplăcută)?