Campania republicană nu dă semne că s-ar apropia de sfârşit. La sfârşitul săptămânii trecute, Rick Santorum a câştigat trei state, iar sondajele îl arată suflându-i în ceafă lui Mitt Romney, favoritul până săptămâna trecută. Perspectiva unei Convenţii Naţionale a partidului Republican incapabilă să decidă un candidat unic a devenit, din nou, un deznodământ destul de probabil. Care va fi, în cele din urmă, candidatul republican la preşedinţia Americii?

Bruxelles-ul este, în aceste zile, un oraş foarte trist. Atunci când nu jeleşte problema monedei euro, oraşul suspină despre impotenţa serviciului său diplomatic, „Serviciul european de acţiune externă” (EEAS), condus de doamna Catherine Ashton.  Care va fi soarta doamnei Ashton şi a EEAS?

Zilele acestea s-au împlinit 30 de ani de la distrugerea oraşului Hama de către dictatorul Havez Assad. Ca să nu rămână mai prejos, fiul acestuia, actualul dictator, Bashar Assad, a luat cu asalt oraşul rebel Homs, centrul revoltei contra regimului său. În jur de 300 de persoane şi-au pierdut viaţa în decursul a celei mai sângeroase zi de la începutul protestelor, în martie 2011.

La fiecare sfârşit de ianuarie, preşedintele Statelor Unite ţine un discurs în faţa camerelor reunite ale Congresului, despre situaţia ţării precum şi despre intenţiile administraţiei sale în anul care vine. În anii electorali, în care preşedintele intenţionează să candideze pentru un nou mandat, acest discurs reprezintă startul neoficial al campaniei acestuia.

Acum o săptămână, Mitt Romney părea, în mod inevitabil, viitorul contracandidat republican al lui Barak Obama în alegerile prezidențiale din noiembrie. La fel ca și luna trecută, sau anul trecut. Evenimentele din ultima săptămână au afectat negativ campania fostului guvernator de Massachusets. Va supraviețui Mitt Romney acestor provocări? Va fi oare această acerbă luptă fraticidă în sânul republicanilor benefică sau detrimentală campaniei prezidențiale a viitorului contracandidat al lui Obama?

Noua „îndrumare strategică” anunțată de Barak Obama, președintele Statelor Unite, pe 5 ianuarie, a provocat o dezbatere aprinsă despre viitorul puterii militare, în general, și despre securitatea europeană, în particular. Nevoia de a economisi 500 de miliarde de dolari în următorii zece ani din cheltuielile militare va reduce efectivele americane în Europa la minimum. Care vor fi consecințele reducerii prezenței militare americane în Europa pentru securitatea acestui continent?

Sezonul summiturilor europene a început, astăzi, printr-o nouă întâlnire între Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, şi Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Această primă etapă inaugurală va fi urmată de întâlniri cu oficialii FMI şi BCE, precum şi cu liderii Italiei şi Spaniei, culminând pe 30 ianuarie cu un summit la care vor participa toţi cei 27 de lideri ai Uniunii Europene. Vor reuşi aceste summituri, acolo unde alte încercări de acest tip din ultimii doi ani au dat greş? Sunt liderii europeni capabili să soluţioneze criza datoriilor suverane acum, în ceasul al 2012-lea?

După săptămâni de dezbateri, meetinguri şi manifestaţii, caravana nominalizării pentru candidatura prezidenţială a Partidului Republican a început. După victoria la limită în scrutinul din Iowa, mai poate cineva să-l oprească pe Mitt Romney? Este sistemul de alegeri preliminare din America potrivit si pentru România? 

Problemele politice şi economice ale zonei euro afectează enorm importanţa Europei pe plan internaţional şi politica externă a Uniunii Europene. Cum ar putea cineva să ia în serios o organizaţie care nu poate să ia nicio decizie coerentă asupra propriului său viitor?

Moartea lui Kim Jong-il, liderul de-facto al Coreei de Nord, survenită în urma unui infarct provocat de „efortul mental şi fizic de cârmire a societăţii înspre construirea unei naţiuni prospere”, aşa cum a fost anunţată în comunicatul oficial al regimului comunist de la Phenian, nu a surprins pe nimeni. Starea sănătăţii „iubitului conducător” era precară. Cu toate acestea, perspectivele pentru viitorul ultimei dictaturi staliniste din lume sunt destul de îngrijorătoare. Ce se va întâmpla cu Coreea de Nord în urma morţii „iubitului conducător”?

După aproape nouă ani de zile, 4.500 de soldaţi americani morţi şi costuri care au depăşit 1.000 de miliarde de dolari, campania militară americană în Irak se apropie de sfârşit. Ce fel de ţară lasă în urmă soldaţii americani?

În timp ce, cu mic cu mare, toate ţările din zona euro şi şase ţări membre ale Uniunii Europene, dar în afara uniunii monetare, semnau acordul interguvernamental pentru crearea unei uniuni fiscale, Marea Britanie spunea un NU hotărât subordonării sale la noul tratat. Care vor fi, pentru Marea Britanie şi Europa, consecinţele refuzului premierului Cameron de a semna tratatul interguvernamental?

Deşi exit-poll-urile alegerilor legislative din Rusia arătau că Partidul Rusia Unită, condus de către Vladimir Putin, premierul şi, foarte probabil, viitorul preşedinte al ţării, va obţine un dezamăgitor rezultat de 46% din sufragii, Comisia electorală entrală a anunţat că, după numararea buletinelor din 94% din sectiile de votare, Rusia Unită a obţinut 49,69% din voturi. Principalul partid de opoziţie rămâne Partidul Comunist, care este estimat să obţină 21 %. Reprezintă aceste rezultate un semn că poporul rus a început să se sature de tandemul Putin-Medvedev?

În vederea alegerilor prezidenţiale de anul viitor, principalele două partide americane, Partidul Democrat şi Partidul Republican, sunt angajate în „primaries”, alegeri interne deschise publicului pentru desemnarea celui mai bun candidat. Dacă în cazul democraţilor este puţin probabil ca Barak Obama să piardă nominalizarea, lucrurile sunt mult mai puţin clare în cazul partidului de opoziţie, cel Republican, unde nu mai puţin de nouă candidaţi se bat pentru întâietate. Cine crezi că îl va înfrunta pe Obama în 2012?

Cu doar câteva zile înaintea primelor alegeri libere de după răsturnarea dictaturii lui Hosni Mubarak, principalele oraşe din Egipt au fost, iarăşi, scena unor puternice manifestări de protest la adresa regimului militar şi a guvernului de tranziţie. În urma protestelor, guvernul premierului Essam Sharaf şi-a anunţat demisia. Manifestaţiile pun în primejdie desfăşurarea scrutinului de lunea viitoare, mai multe partide cerând amânarea acestuia. Frăţia Musulmană, însă, care nu a participat la proteste, este îngrijorată de faptul că o amânare a alegerilor ar oferi oportunitatea generalilor să facă o lovitură de stat. Crezi că alegerile din Egipt vor mai avea loc? Mai are democraţia un viitor în această ţară?

În mandatul său de doar 100 de zile, guvernul tehnocrat al Greciei, condus de către Lucas Papademos, trebuie să implementeze ultimul plan de salvare în valoare de 130 miliarde de euro pentru a asigura continua prezenţă a ţării sale în zona euro. Totodată, trebuie să asigure trecerea legii bugetului pe 2012 şi să acceseze ultima tranşă de 8 miliarde de euro din fondul de ajutor, bani fără de care salariile şi pensiile nu pot fi plătite după luna decembrie. Poate guvernul tehnocrat să aducă Grecia pe linia de plutire într-un timp atât de scurt?

Silvio Berlusconi nu mai este... decât liderul principalei coaliții de dreapta din Parlament. Un alt important partid de dreapta, Lega Nord, consideră că un guvern fără opoziție este de neimaginat într-o societate democrată și, în consecință, refuză să susțină noul guvern, oricare ar fi componența acestuia. Faptul că președintele Georgio Napolitano a negociat numirea lui Mario Monti în funcția de prim ministru în mai puțin de 24 de ore arată gravitatea situației - în mod normal negocierile se pot întinde chiar și pe durata unei săptămâni. Cine este Mario Monti și poate el să rezolve problemele economice și sociale ale Italiei?

După mai bine de opt ani, a doua „domnie” a lui Silvio Berlusconi la cârma Italiei se încheie în scandal, haos politic şi dezastru economic. Va reuşi clasa politică de la Roma să stabilizeze Italia şi să evite alegerile anticipate în ianuarie?

Preşedintele Franţei, Nicholas Sarkozy, a dat glas, la Strasbourg, la ceea ce mulţi analişti economici consideră ca fiind singura soluţie la salvarea monedei unice, și anume transformarea Uniunii Europene într-o  „Europă cu două viteze”. Sarkozy spunea că „eventual, vor fi două viteze europene: o viteză către mai multă integrare în zona euro şi o viteză care va fi mai confederată, în Uniunea Europeană.” Crezi că o Europă cu două viteze ar putea supravieţui crizei zonei Euro?

Update: Lucas Papademos, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene, a fost desemnat noul prim ministru al Greciei, punând capăt a trei zile de negocieri. Următorul pas pentru noul premier va fi să numească un guvern care să asigure trecerea prin Parlament a pachetului de măsuri de austeritate, condiţia necesară pentru ca Grecia să primească tranşa de 130 miliarde de Euro din partea partenerilor Eurozone şi a FMI.

După trei zile de negocieri furtunoase, liderii politici de la Atena nu au căzut, încă, de acord asupra noului premier al Guvernului de Uniune Naţională. Deşi numele lui Filipos Petsalnikos, preşedintele Parlamentului grec, a fost vehiculat drept cel  mai probabil şef al noului guvern, neînţelegerile asupra componenţei executivului au făcut imposibilă luarea unei decizii în această privinţă, un partid chiar părăsind negocierile.  În aceste condiţii, nu putem decât să ne întrebăm, oare cât de unit, cât de naţional şi cât de real este noul Guvern de Uniune Naţională al Greciei?

În timp ce ţara sa ameninţă să devină o nouă Grecie, primul ministru Silvio Berlusconi este angajat într-o luptă pentru supravieţuire politică, urmând să înfrunte o nouă moţiune de cenzură în Parlamentul Italiei. Semnalele care vin, însă, din partea coaliţiei de guvernământ lasă de înţeles că mandatul acestuia în fruntea guvernului italian se apropie de sfârşit. Ce  se va întâmpla cu Italia dacă Berlusconi va fi demis din funcţia de prim-ministru?

Cum era de aşteptat, primul ministru elen, Georgios Papandreu, a demisionat din funcţie. Partidele parlamentare vor forma un Guvern de Uniune Naţională, care va fi însărcinat cu „implementarea planului european anticriză”, înaintea „viitoarelor alegeri”, a căror dată nu a fost încă precizată. La rugămintea preşedintelui Karolos Papoulias, liderii principalelor partide, Georgios Papandreu şi Antonis Samaras vor negocia asupra unui nou prim-ministru, care să aibă susţinerea tuturor forţelor politice reprezentate în legislativ. Poate un guvern de „Uniune Naţională”, fără Papandreu la cârmă, să inspire încrederea Occidentului şi să salveze Grecia de la faliment? 

Revista Vanity Fair, în colaborare cu canalul de televiziune CBS News, a lansat un sondaj care întreabă cititorii ce preşedinte din istoria Statelor Unite ar fi potrivit să conducă ţara astăzi. Cei mai mulţi dintre cei intervievaţi l-ar dori în fruntea ţării pe Ronald Reagan, preşedintele din timpul prosperilor ani 80, cel care a condus SUA spre victorie, în timpul Războiului Rece. Spunesitu.ro vă propune o dezbatere: Ce om politic, rege sau preşedinte din istoria românilor ar putea astăzi scoate ţara din  criză? 

Săptămâna trecută a adus două evenimente care nu au făcut deloc cinste Bisericii Ortodoxe Române. Lipsa Preafericitului Patriarh Daniel de la discursul Regelui Mihai şi slujba de canonizare a Mitropolitului Andrei Şaguna, unde preşedintele Traian Băsescu a ţinut un discurs politic din anvonul bisericii, au arătat, fără urmă de îndoială, faptul că BOR şi conducerea sa au devenit instrument politic al actualei puteri. Ţi se pare normal ca Biserică Ortodoxă Română să fie politizată şi aservită unui partid sau unei persoane? Alătură-te aici cauzei "Fără politică în Biserică"

Programul festivităţilor organizate cu ocazia „Jubileului 90” al M.S. Regelui Mihai I al României surprinde prin absenţa implicării Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhului Daniel. Legăturile istorice dintre BOR şi Casa Regală sunt strânse, precum şi cele personale. În aceste condiţii, nu putem decât să ne întrebăm de ce Biserica Ortodoxă Română îl ignoră pe Regele Mihai? Crezi că Biserica Ortodoxă Română ar trebui să participe la Jubileul Majestăţii Sale?