Lucreţiu Tudoroiu scrie pe blogul său un articol foarte frumos despre cum se sărbătorea altădată Boboteaza în Bucureşti, ilustrat cu fotografii pline de farmec din 1899 şi 1929. O să-i vedeţi în fotografii pe Regele Carol I, pe principele Ferdinand, pe Ion I.C Brătianu, pe Iuliu Maniu şi pe bătrânul Lungu, care a prins a 48 oară crucea sfinţită aruncată în apele Dâmboviţei.

Sărbătoarea Bobotezei, cea care amintește de botezul lui Isus în apele Iordanului de către înaintemergătorul său sfântul Ioan Botezătorul, a dezvoltat în spațiul românesc, și mai ales în capitala Țării Românești, Bucureștiul, valențe particulare.

Obiceiul creștinesc era ca, în localitățile aflate pe marginea unei ape curgătoare de oarecare mărime, pe 6 ianuarie preotul locului cu cel mai înalt grad arhieresc să arunce în apă crucea, pentru a o sfinți. Sfântă fiind, crucea nu putea fi abandonată, așa că un număr oarecare dintre creștinii participanți la eveniment se aruncau în apă după ea, pentru a o prinde și a o aduce înapoi feței bisericești. În vremurile mai vechi se credea că apa chiar atunci sfințită avea valențe purificatoare atât de mari, încât dacă cel ce prindea crucea era un răufăcător urmărit de oamenii domniei, păcatele i se iertau pe loc și nu mai răspundea pentru faptele comise.

Dacă așa stăteau lucrurile înainte vreme, treptata instaurare a unui sistem juridic modern și adoptarea codurilor civil și penal, cu procedurile aferente, începând cu anul 1864, a făcut ca acest străvechi obicei juridic să cadă în desuetudine. Așa se face că în perioada mai nouă, din timpul domniei lui Carol I și de mai târziu, cel care reușea să ajungă primul la cruce știa și credea că se va bucura doar de noroc și sănătate tot anul.

Cititi tot articolul si vedeti fotografiile pe blogul lui Lucretiu Tudoroiu.