„Marşul pentru viaţă” organizat recent de Asociaţia Pro Vita, a readus în discuţie dezbaterea asupra avortului. Susţinătorii avortului apără drepturile actuale ale mamei, considerând că a fi în viaţă nu este acelaşi lucru cu a fi o persoană. Oponenţii se axează în special pe drepturile fiinţei umane potenţiale, susţinând că viaţa începe la concepere. spunesitu.ro vă invită să discutăm acest subiect şi să răspundeţi la întrebările „este avortul o crimă, sau nu?” şi „cine trebuie să decidă asupra avortului?” Spune şi tu!

Dezbaterea în jurul subiectului avortului (şi al infanticidului) este una dintre cele mai vechi controverse ale speciei umane. Îmbrăţişat de unele societăţi sau privit cu oroare şi condamnat de alte culturi, avortul a fost folosit de-a lungul timpului în scopuri de planificare a familiei, selectarea sexului urmaşilor, controlul creşterii populaţiei, precum şi în stabilirea drepturilor de proprietate şi succesiune ale bărbatului. Abia în ultimul secol, dezbaterea a luat în calcul şi drepturile mamei, precum şi pe cele ale potenţialului copil, axându-se în special pe conflictul dintre acestea. Pe de-o parte, militanţii împotriva acestei practici apără drepturile unei fiinţe potenţiale, susţinând că viaţa începe la concepere, avortul ucide copii, că embrionul însuşi este o persoană şi că în ultimii 50 de ani în România s-au produs 22 de milioane de avorturi . Apărătorii dreptului la avort apără drepturile actuale ale mamei, considerând câ a fi în viaţă nu este acelaşi lucru cu a fi o persoană, că drepturile mamei preced pe cele ale fetusului şi că numărul de avorturi poate fi redus doar prin educaţie sexuală.

Pro avort

Laurenţiu Luca

Consider că drepturile unei fiinţe actuale preced cele ale unei fiinţe potenţiale şi vă prezint, mai jos, un număr de argumente care-mi fundamentează poziţia:

1. Majoritatea avorturilor au loc în primul trimestru al sarcinii, atunci când fetusul nu poate exista independent de mama sa. Fiind ataşat de placentă şi cordon ombilical, sănătatea fetusului este intrinsec conectată la cea a mamei, neputând fi considerat aşadar o entitate separată.
2. Avortul este în general o operaţiune medicală sigură, având un risc de complicaţii mic şi neafectând sănătatea şi capacitatea femeii de a concepe din nou.
3. Avortul NU este o formă de contracepţie. O femeie poate să rămână însărcinată şi folosind ultimul răcnet în materie de contraceptive. Foarte puţine femei care aleg avortul nu au folosit niciun mod de prevenire a sarcinii, acest lucru fiind mai mult o consecinţă a neglijenţei decât a posibilităţii de a avorta.
4. Conceptul de persoană este diferit de cel de vietate. Viaţa apare la concepere, dar atunci şi ovulele fertilizate folosite pentru fertilizarea in vitro sunt şi ele vietăţi, iar multe din ele sunt aruncate la gunoi în mod regulat. Dacă acest lucru nu este o crimă, cum ar putea fi avortul o crimă?
5. Este greşit să considerăm darea spre adopţie a copilului nedorit drept o alternativă pentru avort. Este dreptul mamei să aleagă dacă îşi oferă copilul spre adopţie sau nu, iar foarte puţine femei decid să se despartă de copilul pe care l-au născut.
6. Dreptul femeii de a avea control asupra propriului ei trup este un principiu esenţial al drepturilor civile şi a societăţii moderne şi contemporane. Pentru stat, a-i refuza libertatea unei femei de a alege când şi cum să aibă copii, este un prim pas către alte abuzuri.  Conform aceleiaşi logici, statul ar putea implementa el însuşi, legi de planificare familială (vezi China) sau chiar să impună sterilizări forţate.
7. În caz de viol sau incest, avortul este singura soluţie de a reda puţin din demnitatea femeii. A o forţa să poarte fructul acestui abuz este, în sine, un act imoral şi poate cauza probleme psihice victimei. De multe ori, aceasta este prea înspăimântată ca să vorbească, sau nu ştie că a rămas însărcinată, decât când este prea târziu. A insista ca toţi violatorii să poarte prezervativ, sau ca victimele lor să ia pastila de după, este ridicol!
8. Adolescentele care devin mame au un handicap enorm în a-şi realiza potenţialul social. Rata de abandon şcolar, în sânul adolescentelor cu copii, este mult mai mare decât media. Totodată, este mult mai probabil ca acestea să primească tratament prenatal insuficient sau neadecvat, să depindă de ajutoare de la stat pentru a-şi creşte copilul, să se înbolnăvească sau să divorţeze.
9. Sistemul public de sănătate, atâta cât mai funcţionează, este conceput pentru a permite femeilor din medii mai sărace să primească aceleaşi servicii ca şi cele înstărite. A interzice avortul în spitalele publice, le va afecta mai puţin pe cele din urmă, care pot să aleagă o clinică de peste hotare şi va contribui la agravarea problemelor sociale cu care se confruntă cele dintâi.
10. În legătură cu (9), scoaterea în afara legii a dreptului la avort nu ar reduce numărul de sarcini nedorite, iar femeile care vor dori să avorteze se vor expune la riscuri enorme de sănătate – exemplul erei Ceauşescu este concludent în acest respect.

 Soluţia pentru reducerea numărului de avorturi este tocmai educaţia sexuală, materie care lipseşte aproape cu desăvârşire din şcoli. „Adolescenţii primesc informaţii deformate despre sexualitate de la tv şi de pe internet, canalizându-şi atenţia spre performanţele sexuale, nu (şi) pe protecţia împotriva bolilor şi contracepţie. În plus, CNA a luat o decizie aberantă de curând, interzicând difuzarea de reclame la prezervative înainte de ora 24,00, pe o piaţă media în care abundă emisiunile cu trimiteri la sexualitate, la toate orele,” se arată pe Tudorinei Mihai, de la Centrul Filia. blogul meduzei.

Atâta timp cât vom încuraja acest obscurantism sexual, vom pendula între cele două opţiuni extreme – practicarea avortului în exces şi interzicerea avorturilor. 

Contra avort

Roberta Ogaru

Cred că dreptul la viaţă trebuie să prevaleze în faţa tuturor celorlalte, ca drept primordial al oricărei fiinţe umane, crez susţinut şi de către „Marşul pentru viaţă” al Asociaţiei Pro Vita.

1. Femeile sunt greşit informate în privinţa stadiului de dezvoltare a fetusului. Li se spune că, la momentul avortului, copilul nu este altceva dect un ghem de carne nedesluşită. În realitate, inima începe să-i bată la 18-20 de zile de la concepere, iar, la 8 săptămâni, copilul are deja toate funţiile vitale formate. Dovadă stau cercetările medicale cu ultrasunete, care arată că la 12 săptămâni, perioadă în care se face avortul, copilul are tot soiul de gesturi umane: dă din picioare, se întinde şi chiar face paşi prin uter. Gesturile şi mişcările devin tot mai complexe, pe măsura trecerii timpului, iar imaginile surprinse în uterul mamelor arată cât de uman este, conturându-se deja specificităţile.
2. Avortul nu este deloc lipsit de complicaţii. Orice medic va enumera riscurile la care o femeie se supune prin avort. „Complicaţii imediate: hemoragia uterină, perforaţia uterină, leziunea cervicală, complicaţiile cauzate de anestezie, embolismul, naşterea unui făt viu. Complicaţii precoce: infecţia. Complicaţii tardive: anomalii menstruale, infertilitate, avortul spontan, prematuritate, imunizare Rh, mortalitate.”
3. Avortul nu este o metodă de contracepţie, deşi de cele mai mult ori aşa este tratată. Pentru că, în fapt, concepţia a avut loc deja. Iar avortul este întreruperea sarcinii, nu prevenţia.
4. Unul dintre cele mai des invocate argumente în favoarea avortului este faptul că fetuşii sunt simple vietăţi, nu oameni, nu persoane. Dacă însă ne-am uita la imaginile din uter, în perioada în care se face avortul am vedea cât de uman poate fi un copil la doar ceva mai mult de două luni. (Revezi argumentul 1)
5. Înainte de a ne gândi la adopţie sau nu, copilul are dreptul la viaţă. Dacă am da putea să întrebăm un copil înainte de avort ce aleage, să fie ucis sau să fie dat spre adopţie, ce credeţi că ar răspunde? Adopţia este o opţiune, dacă mama nu-şi doreşte copilul.
6.  Într-adevăr, femeile, ca şi bărbaţii, au dreptul de a avea control asupra propriului trup. Dar ce se întâmplă, când în trupul tău se află şi un alt trup? Ai dreptul şi asupra acelui trup? Avem de-a face cu un conflict dintre două drepturi, dreptul mamei de a dispune de propirul corp şi dreptul al viaţă a unei fiinţe umane. Care dintre acestea două este mai important?
7. Statisticile arată nişte cifre tulburătoare. În România, s-au făcut 22.178.906 avorturi în intervalul cuprins între 1958 şi 2008, deci mai multe avorturi decât populaţia României. Un simplu calcul matematic arată că o femeie din Romania face în medie 3-4 avorturi. Deci o femeie ucide cel puţin trei copii într-o viaţă. În vreme ce, o femeie din Europa face în medie mai puţin de un avort.
8. Scoaterea în afara legii a dreptului la avort din era Ceauşescu arată că femeile vor continua să facă avort şi dacă acesta s-ar interzice, supunându-se la riscuri mult mai mari. Da, într-adevăr, numai că scoaterea în afara legii a avortului trebuie însoţită de o campanie de conştientizare a dreptului la viaţă al copilului, pentru că s-a înrădăcinat, deja, în mentalul colectiv „dreptul femeii la avort”.Să ne amintim cum a venit în România „dreptul femeii la avort”.  În 1957, s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere. Cu mai mai mulţi ani înainte, regimul comunist a dus o campanie de propagandă în acest sens, după modelul sovietic, propus chiar de Lenin.
9. România este, în realitate, o ţară mai conservatoare decât se crede. Astfel, un studiu realizat în luna ianuarie 2011 de CADI şi IRES arată că românii, la întrebarea „Avortul este o crimă şi ar trebui interzis?”, au răspuns DA, în proporţie de 42%, 11% au spus „Da, doar după luna a-5-a”, 9% nu au ştiut ce să spună, 2% au evitat răspunsul, iar 36% au răspuns „NU”.
10. În UE, la fiecare 26 de secunde are loc un avort. În România, la fiecare un minut moare un copil ucis prin avort. Vorbim despre holocaust, despre comunism, despre victimile bombei atomice şi iată că aici mai rău decât holocaust este. „Un holocaust tăcut”, de care suntem cu toţii responsabili, fie din postura de ucigaşi, fie de susţinători ai avorturilor, fie indiferenţi la ce se întâmplă.

Citiţi şi editorialul "Educaţie, nu prohibiţie"