Arestări cu duiumul, ciocniri între manifestanţi şi o poliţie agresivă, scandări anti-sistem, anti-partide politice, anticapitaliste. Nu, nu suntem în Parisul anului 1968 şi nici măcar la manifestaţiile prilejuite de întrunirile FMI, World Bank sau G8. Suntem în New York, unde câteva sute de protestatari, unii părând că vor să-şi retrăiască tinereţile militante în mişcarea hippie, au organizat manifestaţii spontane pe Wall Street. Sunt manifestările de pe Wall Street o „expresie a democraţiei” sau doar manifestările unei stângi dezorientate?

Protestaţi, protestaţi, protestaţi!

„Suntem aici ca să înlăturăm sistemul, nu contează care! Nu contează pentru ce protestaţi, doar  protestaţi!” este mesajul unui lider al acestor manifestaţii, conform New York Times. Mulţi din cei care au descins pe podul Brooklin, încercând să asedieze capitala finanicară a lumii împărtăşesc această ură pentru sistem, precum şi credinţa în indiferenţa aleşilor faţă de nevoile lor. Protestul este, aşadar, ultima lor opţiune. „Aceasta este democraţia în acţiune!”, au scandat, la poalele zgârie-norilor care adăpostesc sediile marilor corporaţii financiare. Este ceva romantic în a vedea o mână de oameni luându-se la luptă cu sistemul, iar simpatiile audienţei internaţionale s-au îndreptat, aşa cum este normal, către protestatari şi nu către forţele de poliţie care le-au stăvilit marşul.

Democraţia în acţiune

Întrebarea care se pune, însă, este dacă aceasta chiar este „democraţia în acţiune” şi dacă protestul este, cu adevărat, ultima opţiune pentru aceşti tineri indignaţi? Dacă privim de partea cealaltă a spectrului politic, avem o altă mişcare de mase, care, chiar dacă nu este, la rândul ei, foarte organizată,  pare să aibă parte de mult mai multă susţinere populară. Marşul Tea Party asupra capitalei Washington D.C. contra „socialistului Obama,” din 12 septembrie 2009 s-a bucurat de adeziunea a 2 milioane de participanţi. Deşi mai redusă, manifestaţia pentru  semnarea unui „nou contract cu America” din aprilie 2010, tot a întrunit aproximativ 10.000 de persoane în Washington, manifestaţii similare având loc la acea vreme în majoritatea oraşelor americane.

Apatie de stânga contra zelotism de dreapta

Totodată, este foarte probabil ca persoanele care protestează „de dragul de a protesta” contra Wall Street să nu-şi fi exercitat, decât în mică măsură, celelalte drepturi pe care sistemul pe care vor să-l înlăture le-a oferit. Doar 24% dintre persoanele între 18 şi 29 de ani au votat la alegerile parţiale din 2010. Şi asta în timp ce mişcarea Tea Party arăta întregii lumi „democraţia în acţiune”, prin felul în care şi-a promovat candidaţii şi i-a tras la răspundere. Faptul că stânga americană a ajuns să accepte, de-a gata, că Partidul Republican este controlat de către mişcările Tea Party este, în sine, o acceptare a faptului că sistemul democratic american nu este indiferent la doleanţele cetăţenilor săi. Este, însă, responsabilitatea acestora din urmă să le prezinte şi să coaguleze o mişcare de presiune politică pentru a le susţine.

Vox populi

Acest lucru nu înseamnă că protestele din New York sunt irelevante. Multe din doleanţe sunt îndreptăţite, multe cereri sunt de bun simţ. Depinde, însă, de protestatari să-şi regăsească vocea politică şi să-şi reintegreze aceste cereri în sistem; să renunţe la a oscila, confuz, între apatie politică şi proteste violente şi să-şi asume responsabilităţile fundamentale (vot, organizare politică, examinarea candidaţilor, lobby, tragerea la răspundere a aleşilor proprii) pentru a face, din nou, sistemul cu adevărat reprezentativ.

sursa foto: http://protestintheusa.org