România este o ţară minunată, deşi multe dintre oraşele ei sunt un exemplu trainic despre cum să nu foloseşti betonul armat. Ar trebui ca turiştii să vină cu miile să-i admire frumuseţile. Din păcate, nu aşa stau lucrurile şi nu pot să zic că înţeleg de ce. Doar în ultimii 7 ani, milioane de euro au fost cheltuiţi pe brandul şi publicitatea făcută României în lume, aparent, însă, fără un impact notabil.

Turismul  românesc (sau lipsa lui deplină)

În acelaşi timp, ţara devenea faimoasă sau infamă din cauza ţiganilor de peste hotare, lucru care, bineînţeles, reprezintă publicitate negativă. Ultima încercare a Ministerului turismului a costat 1.000.000 de euro pentru producerea unui logo şi a sloganului „Exploraţi grădina carpatică.” Logo-ul a fost furat de pe internet şi nici sloganul nu este foarte seducător. Ministerul are rezervat un buget de încă 75.000.000 de euro, pentru promovarea ţării în străinătate în următorii trei ani, bani proveniţi din fonduri europene.

Pe aceeaşi temă

Scrisoare deschisă adresată Alteţei sale Regale, Prinţul Charles de Wales. Crezi că prinţul Charles ar fi un ministru al Turismului mai bun decît Elena Udrea?

Ajuns în Romînia, la ce se poate aştepta un turist cutezător? Acesta este momentul la care România îşi taie craca de sub picioare

Bucureşti are două aeroporturi, unul drăguţ şi altul care ar trebui făcut una cu pământul imediat. Dacă nefericitul turist s-a decis să zboare cu o companie aeriană low-cost, lucru perfect de înţeles în aceste vremuri austere, el va ateriza pe Băneasa. După ce a trecut de poliţia de frontieră, turistul se va găsi faţă în faţă cu cea mai mică sală de bagaje. Extrem de amuzant, mai ales atunci când trei zboruri aterizează în acelaşi timp.  Odată ce grămada s-a risipit, turistul nostru începe aventura de a ajunge în oraş. Turistul nostru este pradă uşoară pentru tâlharii la drumul mare, care acţionează, perfect legal, în sau pe lângă aeroporturile ţării. Pentru cei 6 sau 7 km cu maşina, preţurile oferite sunt bizare şi ridicole.   

De ce să cheltuieşti bani de-a proasta, spunându-le oamenilor despre România, doar ca să-i tratezi prost, atunci când ajung aici?

Întorcându-mă săptămâna trecută din Marea Britanie, mi s-a oferit promoţia specială de a ajunge pe şoseaua Iancului contra a 100 RON. 25 de euro, adică. Şi i-am şi vorbit în româneşte, ca să-i arăt ca sunt familiar cu oraşul. I-am spus să se ducă naibii, în cea mai bună anglo-saxonă de care sunt capabil, doar ca să fiu asaltat de alţi 10 taximetrişti, toţi oferindu-şi serviciile. Pentru că sunt familiar cu transportul în comun, m-am îndreptat către staţia de autobuz. Eu cunosc liniile de autobuz, dar un nou-venit n-ar avea niciun habar: nu există birouri de informaţii şi nici măcar afişe care să-ţi explice cum să călătoreşti. De ce să cheltuieşti bani de-a proasta, spunându-le oamenilor despre România, doar ca să-i tratezi prost, atunci când ajung aici?

Serviciile bune nu sunt greu de oferit şi, atunci când sunt oferite, clienţii au un motiv în plus să se întoarcă

Hotelurile din Bucureşti sunt, în general, locuri drăguţe cu angajaţi săritori şi camere confortabile, chiar şi la nivelul de trei stele, dar nivelul restaurantelor poate ajunge la fel de jos ca aeroportul Băneasa. Angajaţi posaci, mâncare mediocră, servicii execrabile, pot fi găsite oriunde în Bucureşti, lucruri cu care turiştii nu sunt familiari în ţările lor de origine. Serviciile bune nu sunt greu de oferit şi, atunci când sunt oferite, clienţii au un motiv în plus să se întoarcă. Cred că a sosit momentul ca societăţile comerciale să înveţe şi să aplice aceste strategii. Nu vor avea decât de câştigat şi ele, şi ţara.

Iubesc această ţară într-atâta, încât o consider căminul meu

Iubesc această ţară într-atâta încât o consider căminul meu. Călătoresc când şi unde pot şi am întâlnit oameni buni şi am văzut peisaje încântătoare. Am fost suficient de norocos încât să apar la o televiziune românească, pentru chiar a vinde cultură şi turism românilor. A fost o experienţă minunată şi m-am bucurat de fiecare minut de emisie.

Acum văd că al nostru mult iubit prinţ moştenitor al tronului a apărut şi el la televizor, pentru a vorbi cu entuziasm despre Transilvania. El are proprietăţi acolo de ceva vreme şi, aparent, este chiar descendentul lui Vlad Ţepeş. Ascultându-l vorbind entuziasmat despre această ţară, îmi dau seama că tot ce face el este cu mult mai benefic pentru turism decât tot ce altceva au făcut miniştrii turismului. Dragostea lui faţă de această ţară este sinceră şi a cheltuit bani şi timp, pentru a restaura case şi sate la aspectul original. El deţine o fundaţie în Breb şi Viscri,  unde a cumpărat câteva proprietăţi, le-a renovat şi le-a transformat în pensiuni. El, ca şi mine, crede în cultura bogată care se găseşte în aceste sate şi este decis să protejeze această cultură şi să o facă cunoscută. Nu putem decât să sperăm că persoanele care au această responsabilitate în România vor lua aminte şi vor face ceva pentru a păstra tradiţiile şi cultura şi a face România o ţară de care cu toţi să putem fi mândri, pentru a ne putea întâmpina vizitatorii fără să ne simţim ruşinaţi.