Energia şi speranţele Anei Pălăduş o fac o optimistă veritabilă, ai putea să juri că e un personaj din filmul lui Mike Leigh. Doar că spre deosebire de Poppy, din Happy-go-Lucky, Ana nu le predă unor puşti de grădiniţă, ci îi învaţă pe oamenii mari cum să se poarte cu mediul înconjurător. Şi nu doar trâmbiţează nişte principii,  pentru că green is the new black, ea le şi respectă. A apărut într-o vineri, pe bicicleta ei roşie, cu sufletul la gură, exasperată de bordurile cu care a trebuit să se lupte pe drum şi, de parcă n-ar fi fost suficient de obosită, am torturat-o şi eu cu o plimbare lungă pe străzi, în căutarea unor locuri în care să facem câteva fotografii. Cu toate astea, nu s-a arătat afectată, a râs tot drumul şi mi-a povestit cu entuziasm despre asociaţia al cărei vicepreşedinte este, REPER 21, despre viaţa ei într-un ONG, care promovează consumul durabil, ca dimensiune a unei economii eficiente, despre proiectul Chic&Ethic şi despre legătura puternică dintre mediu şi modă.

Ana a studiat la Université des Sciences et Technologies de Lille şi la Institut de Sciences Politiques, din Paris, după care s-a întors în Romînia, şi-a acordat o „perioadă de căutari”, aşa cum o numeşte ea, apoi a intrat într-un ONG care e acum full time job.

 Cît de tare sunt luate în serios ONG-urile in Romania?

Este regretabil, dar sunt luate foarte puţin în serios. După ce am experimentat şi altă latură decât cea  a mediului de afaceri, mi-am dat seama că, în mod paradoxal, în mult mai multe cazuri, ONG-urilor sunt parteneri de dialog, chiar şi de colaborare, mult mai serioşi decât alte tipuri de jucători economici puternici. Depinde, însă, foarte mult despre ce ONG discutăm. Din experienţa mea, sunt o categorie de parteneri care şi-au câştigat foarte multă credibilitate în ultimii ani, prin profesionalism şi, prin urmare, sper să fie luaţi în serios tot mai mult.

"Dincolo de aspectul estetic sunt şi alte valori ce trebuie respectate"

 Care este legătura dintre mediu şi fashion?

Legătura e foarte puternică. De fapt, legătura dintre mediu şi tot ceea ce noi consumăm este foarte strânsă, pentru că, aşa cum auzim zilnic, la televizor, resursele sunt limitate şi ne apropiem de un punct în care nu vom putea să mai producem ca până acum, asta dacă ne gândim şi la generaţiile viitoare. Iar industria vestimentară este unul dintre sectoarele ce au un impact foarte puternic asupra mediului înconjurător. Începând cu cantităţile enorme de apă şi pesticide, utilizate pentru cultivarea materiei prime şi continuând cu substanţele chimice care ajung în pamânt şi în pânza freatică,  din hainele pe care le purtăm, şi asta pentru că sunt vopsite cu coloranţi artificiali şi, mai ales, a bumbacului. Iar lista poate continua. Legătura este foarte puternică. De aici şi anvergura pe care a luat-o sectorul ecofashion, ca segment al mişcării eco.

 În ce constă proiectul vostru Chic&Ethic?

A fost un proiect pe care l-am demarat acum doi ani, un proiect care a implicat resurse financiare reduse, dar care a compensat prin pasiunea din spate. Avem cu toţii dulapurile pline cu haine, dar nu cunoaştem efortul din spatele fiecărui obiect vestimentar. Am descoperit, treptat, că la confecţionarea hainelor lucrează oameni în condiţii inumane, dar şi că noi, din ignoranţă, contribuim la degradarea mediului, deşi prin asociaţia noastră, REPER 21, încercăm contrariul.

Aşa că am decis să iniţiem acest proiect, în parteneriat cu alte şase ONG-uri, instituţii publice şi firme, din mai multe ţări europene, mai precis: Turcia, Grecia, Italia, Marea Britanie, Polonia şi Lituania, pe care l-am coordonat noi. Fiecare dintre parteneri a selectat designeri din ţara de origine. Designeri, să spunem “tradiţionali”, care erau, pînă atunci, interesaţi de haine mai mult din punct de vedere estetic şi a căror atitudine şi viziune asupra hainelor am încercat să o schimbăm, prin conştientizarea impactului activitaţii lor. I-am făcut să realizeze că dincolo de aspectul estetic sunt şi alte valori ce trebuiesc respectate, şi că îşi pot transforma creaţiile în artă militantă.

„Noi am creat un concept pe care l-am dat pe mâna designerilor. Am fost facilitatori  şi sperăm că ei, dacă au fost sensibilizaţi de problemele pe care le-am ridicat, şi-au însuşit valorile pe care noi le promovăm”

Soluţiile pe care le-am găsit pe parcursul acestor doi ani au fost ultra creative, mai ales la noi în ţară, unde lipsesc materialele textile alternative. Iar în iunie, în cadrul unui eveniment organizat la Cărtureşti, am prezentat toate aceste soluţii, foarte multe constând în regândirea hainelor pe care le avem deja, waste garments, dar şi folosirea de materiale prietenoase cu mediul, precum fibra de bumbac ecologică sau mătasea naturală. Este un proiect care continuă şi în prezent, prin acţiunile comunităţii de designeri, pe www.chic-and-ethic.com. Din păcate însă, finanţarea proiectului s-a încheiat, aşa că totul depinde acum de cei implicaţi. Noi am creat un concept pe care l-am dat pe mâna designerilor. Am fost facilitatori  şi sperăm că ei, dacă au fost sensibilizaţi de problemele pe care le-am ridicat, şi-au însuşit valorile pe care noi le promovam, să vor continua munca în aceeaşi direcţie. Şi deja un rezultat am avut, unul dintre designeri, Ama, Mariana Marin, a creat o primă colecţie de haine din cânepă, un material foarte prietenos cu mediul, care creşte natural, nu are nevoie de stimulenţi chimici şi are anumite avantaje, menţine temperatura propice organismului mult mai bine decât bumbacul. O parte din colecţie este, deja, pusă în vânzare.

„Sunt o persoana foarte veselă şi găsesc în asta o evadare din multe lucruri”

 Cum este viaţa de ONG-ist?

Cred că este cea mai frumoasă variantă.  E o lume complet alternativă, începând de la tiparul vestimentar, programul de lucru, modul în care interacţionez cu colegii, care deja nu-ţi mai sunt colegi, ci prieteni, complet diferit de mediul unei corporaţii. Este o atmosferă complet informală, pentru că cei mai mulţi dintre cei cu care am interacţionat eu fac asta din pasiune, li se citeşte strălucirea în ochi. E o lume care te îmbogăţeşte zilnic. Tot timpul afli lucruri extraordinare, pe care cei din jurul tău le fac, în contextul ăsta al societăţii civile, şi asta crează energii foarte pozitive.

 Care sunt reperele tale, în ceea ce priveşte viaţa personală?

Cred că umorul este mai degrabă un principiu pe care încerc să-l pun în practică cât de mult pot, să descopăr umorul la cei din jurul meu. Sunt o persoană foarte veselă şi găsesc în asta o evadare din multe lucruri. Dar, de fapt, cel mai important reper este pentru mine familia, cu care am o relaţie foarte apropiată, începând cu bunicii mei, care au 85 de ani, pentru că mi-am petrecut foarte multe veri citind în curtea lor. Cu tot clanul, care numără vreo 15 membri,  am o legătură foarte apropiată. A fost, de fapt, şi motivul pentru care m-am întors în ţară. După familie sunt prietenii mei, care au început să fie un fel de microcosmos, pentru că îmi sunt aproape din clasa întâia.

 Care sunt oamenii de la care ai avut cel mai mult de învăţat, mă refer aici la partea profesională?

Valorile de bază, în special de respect al muncii, mi le-am însuşit de la tatăl meu. El este pentru mine un etalon, cred că am să scriu o carte despre el, la un moment dat. Şi am avut noroc să-i cunosc pe colegii mei din asociaţie, Bogdan şi Cristiana, pentru că au viziuni foarte sănătoase asupra vieţii, am petrecut foarte mult timp împreună, am crescut cu ei.

 Îmi povesteai de relaţia apropiată cu tatăl tău, ce obiceiuri aveai cînd erai mică şi pe care încă le păstrezi?

Cînd eram mică mă uitam la foarte multe filme de groază şi thrillere, cu tatăl meu. Cred că ştiu pe dinfară toate filmele cu Van Damme, Arnold şi Stallone. Închiriam casete video cu filme de groază, cred că din cauza asta am dezvoltat o arahnofobie cruntă. Iar acum, când mă duc la cinematograf, şi fac asta destul de des, tot la blockbuster-uri merg, filme de acţiune americane. Ultima oară am fost la cinematograf la Captain America. Mă întorc 15 ani în timp şi experimentez aceleaşi trăiri... şi încă  mai păstrez tradiţia şi mă uit cu tatăl meu la filme.

 Care este topul melodiilor ce se pretează la zilele bune?

Am preferinţe atât de variate... Jason Mraz, Life is wonderful, asta e în top pentru că o ascult obsesiv, e mai degrabă printre plăcerile mele vinovate.

 Şi pentru zilele proaste?

Damien Rice, asta mi-a venit prima în minte, pentru că e clar muzică de ploaie.

 Care este cea mai uzată carte din bibliotca ta?

Cartea de nisip  a lui Borges, pentru că am citit-o şi a treia oară, iar pentru mine înseamnă “de nenumărate ori”, fiind o persoană foarte dinamică. Dar e uzată şi pentru că e un fel de moştenire, o am din biblioteca unchiului meu. Mi-a dat-o prin clasa a XI-a, spunîndu-mi că o să-mi schimbe viaţa, iar acum eu i-am împrumutat-o verişoarei mele.

 Unde îţi petreci cea mai mare parte a timpului?

La noi în curte, la REPER, avem un sediu foarte draguţ, cozy, intim, în cei 20 de metri pătraţi din spatele vilei, unde avem o grădină cu un nuc mare. Stau acolo, la umbră, cu calculatorul în faţă.

 Cînd ai avut cea mai recentă vacanţă?

Nu a fost prea recentă. Barcelona în decembrie. Ah, nu! A fost Paris, în martie, am plecat să lucrez, dar mi-am luat şi câteva zile libere să mă reafund în oraş.

 Care speri că va fi următoarea? Sau cum ţi-o imaginezi?

Pe urmatoarea o planific acum cu paşi mici, dar siguri. Sper să fie în decembrie, anul ăsta, sau în primăvara anului viitor. Un tur al Americii de Sud, pentru că visez la asta încă din liceu, dar vreau să apelez la o agenţie care promovează turismul  solidar, să mă cazez la localnici. Aşa că acum caut una în Franţa, care să organizeze o astfel de vacanţă. Sper să reuşesc să organizez totul în următoarele luni şi să plec 15 zile.

„Nu avem nevoie de cele mai noi şi mai scumpe haine pentru a comunica ceva despre propria persoană, pentru că nu ţine de asta să fi cool”

 Prin proiectul Chic&Ethic, REPER 21 încearcă să-i sensibilizeze pe designeri asupra impactului activităţii lor asupra mediului, dar şi să-i facă pe consumatori mai responsabili, aşa că am rugat-o pe Ana să ne împărtăşească cîteva principii chic&ethic:

- În primul rând, ar trebui să ne îndepărtăm de viziunea asta că „haina îl face pe om”, nu avem nevoie de cele mai noi şi mai scumpe haine pentru a comunica ceva despre propria persoană,  pentru că nu ţine de asta să fi cool. Valoarea o dăm noi hainelor.

- Ceea ce fac eu, şi e la îndemâna oricui: din când în când mai arunc o privire prin dulap şi  redescopăr piese mai vechi. Nu mă mai dispensez atât de uşor de haine, pentru că la un moment dat le port iar.

- Putem foarte bine să reinventăm hainele pe care le deţinem. Poţi să ai un tricou pe care abia dacă l-ai purtat şi nu-ţi mai place, dar, cu cîteva accesorii faci minuni, îi dai o altă faţă.

- Să încercăm să evităm lanţurile de magazine. Eu am început să-mi cumpăr haine şi accesorii din tot soiul de locuri alternative din Bucureşti, unde îşi comercializează creaţiile designeri începători; în felul ăsta susţinem industria locală. De exemplu now&wow, unde se face foarte mult in-house, atelierul Marianei Marin sau Andra Criteanu. De multe ori, când îmi cumpăr lucruri de la ei, mai ales că am lucrat împreună şi îi cunosc, haina nu-mi mai acoperă doar goliciunea, ci capătă o conotaţie personală. În felul asta eşti mai tentat să o păstrezi, pentru că îţi aminteşte de cine a făcut-o sau de cum a făcut-o.

Foto © Floarea Codrea