Astăzi, celor mai mulţi dintre noi, România li se pare o ţară paralizată. O ţară în care o mentalitate de secole, transmisă din generaţie în generaţie, care ne învaţă că trebuie să stăm în banca noastră şi să ţinem capul plecat până trece furtuna, ne apasă umerii şi ne pleacă privirea mai mult ca alte dăţi. Oana Preda, directorul executiv al Centrului de Resurse pentru participare publică, ne prezintă o altă realitate românească, deloc iluzorie. O asculţi şi simţi că da, se poate. Şi că, da, merită.  CeRe promovează întâmplări de succes, arată că se poate şi că merită. Asta va face şi la Gala Premiilor Participării Publice, din 10 noiembrie

 CeRe şi ţi se va da?

CeRe, pentru că oamenii din instituţii au responsabilităţi, pentru că plăteşti impozite şi pentru că alegi nişte oameni să te reprezinte

În primul rând CeRe, pentru că oamenii din instituţii au responsabilităţi, pentru că plăteşti impozite şi pentru că alegi nişte oameni să te reprezinte. Dacă ţi se va da, e discutabil. Depinde cum ceri. Dacă o faci cu încredere, perseverenţă şi inteligenţă, ai şanse mari să ţi se dea.

CeRe promovează întâmplări de succes, arată că se poate şi că merită. Asta facem şi la Gala Premiilor Participării Publice din 10 noiembrie

 Ce înseamnă, de fapt, Centrul de Resurse pentru participare publică?

CeRe te învaţă să ceri inteligent. Este o organizaţie resursă pentru grupuri de cetăţeni şi ONG-uri care au nevoie de sprijin în demersurile lor de advocacy. Uneori e dificil să abordezi administraţia, să creezi susţinere publică în jurul cauzei tale, să decizi ce vrei să ceri, de fapt. Atunci CeRe poate să intervină şi să ajute grupul respectiv să se lămurească ce are de făcut şi să se organizeze. Încercăm să mergem şi către instituţii, să le explicăm că e mai bine să ia decizii împreună cu cetăţenii şi, atunci când găsim deschidere, le ajutăm să ajungă la public (cetăţeni, experţi, organizaţii) şi să găsească cele mai bune soluţii pentru problemele pe care trebuie să le rezolve. CeRe mai înseamnă şi promovare. Oamenilor le lipseşte încrederea că vor reuşi, sunt sceptici. Atunci CeRe promovează întâmplări de succes, arată că se poate şi că merită. Asta facem şi la Gala Premiilor Participării Publice din 10 noiembrie, aflată, anul acesta, la cea de-a treia ediţie.

Cine crede că este o bătălie cu morile de vânt, să vină la Gala Premiilor Participării Publice, să vadă că nu e chiar aşa

 Nu este o bătălie cu morile de vânt? Auzim mereu vorbindu-se despre faptul că românilor nu le pasă, că nu se implică. Cum combateţi acest clişeu?

Cine crede că este o bătălie cu morile de vânt, să vină la Gala Premiilor Participării Publice, să vadă că nu e chiar aşa. Sigur că e greu şi că trebuie să pui mult efort şi resurse ca să ai succes, dar se poate. Sau măcar merită încercat. Eu nu cred că oamenilor nu le pasă. E despre viaţa lor, deci le pasă. Problema e că e dificil să-şi transforme indignarea în acţiuni concrete. Că oamenii nu se implică, este parţial adevărat. Sunt multe explicaţii pentru acest lucru. Neîncredere în forţele lor, neîncredere în guvernanţi, necunoaştere a drepturilor. Un alt motiv, care mie mi se pare esenţial, este o anume cultură a obedienţei pe care o avem. Proverbul “Capul plecat sabia nu-l taie” pare să ne urmărească. Este educaţia pe care o avem de-acasă, părinţii noştri ne-au învăţat “să stăm în banca noastră”. Toate acestea explică pasivitatea.Toate sunt, însă, obstacole care pot fi depăşite. Un rol foarte important îl au organizaţiile neguvernamentale. Acestea ar trebui să fie mai aproape de comunităţi, de cetăţeni, să se implice mai serios în cauzele oamenilor. Experienţa noastră de lucru în cartierele Bucureştiului arată că se poate. E foarte dificil şi consumator de timp. Noi lucrăm cu organizatori comunitari care îşi petrec foarte mult timp în cartiere, discutând cu oamenii, ajutându-i să se mobilizeze şi să se organizeze pentru cauzele lor – un parc, o alee, un trotuar, serviciul de salubrizare, etc. Cu multă perseverenţă, am depăşit obstacolele.

Societatea civilă, mai mică sau mai mare, mai cunoscută sau mai puţin cunoscută, a deschis o mulţime de fronturi

 G3P, Gala Premiilor Participării Publice, a ajuns, aşadar, la a treia ediţie. Ce aduce în plus, faţă de ediţiile precedente, evenimentul programat la 10 noiembrie, la Muzeul Naţional de Istorie a României? Putem vorbi şi despre minusuri?

G3P va aduce pe scenă, anul acesta, o varietate de cauze. Arată că societatea civilă, mai mică sau mai mare, mai cunoscută sau mai puţin cunoscută, a deschis o mulţime de fronturi. Nu vorbim numai despre poveştile premiate, ci despre toate cele 54 de proiecte înscrise în această competiţie. Anul acesta G3P vorbeşte despre probleme care îi frământă pe oameni. Cine va avea răbdare să răsfoiască “depozitul de poveşti de succes” de pe site-ul CeRe va putea avea o interesantă radiografie a preocupărilor societăţii noastre: străzi neasfaltate, lipsa de preocupare a instituţiilor de profil pentru cei cu boli rare, poluarea, lipsa spaţiului verde, discriminarea, infertilitatea, lipsa accesului la servicii medicale sau medicamente, etnobotanicele, violenţa în rândul tinerilor şi multe, multe altele.

O altă concluzie, pe care noi am tras-o citind poveştile de anul acesta, este că, în foarte multe cazuri, soluţia a venit din dialogul cu administraţia. Uneori dialogul este mai vocal, alteori mai colaborativ, cert este că e necesar. CeRe va lansa la G3P, anul acesta, şi un nou serviciu pentru ONG-uri şi grupuri de cetăţeni: serviciul permanent de asistenţă pentru advocacy – PAS. PAS se adresează organizaţiilor sau grupurilor de cetăţeni ce doresc să înceapă o campanie de advocacy pentru cauzele lor, dar nu ştiu exact ce ar trebui să facă.

Odată selectată o campanie, echipa CeRe va lucra cot la cot cu echipa organizaţiei respective, sau grupul de cetăţeni, să găsească împreună cea mai bună cale pentru a câştiga. Evident, vom fi lângă beneficiarii noştri pe tot parcursul campaniei. Misiunea serviciului este de a oferi susţinere, însă, în acelaşi timp, de a motiva beneficiarii să înveţe făcând. Să vorbim, totuşi, şi despre minusuri. Ca şi în anii anteriori, am avut destul de puţine proiecte înscrise de instituţii publice. Pe lângă campaniile de advocacy ale organizaţiilor, noi vrem să oferim spaţiu şi instituţiilor publice care decid să guverneze împreună cu cetăţenii. Interesante, dar puţine, au fost anul acesta poveştile în care administraţia a consultat publicul, atunci când a luat decizii.

Sprijinul companiilor se duce către probleme sociale şi de mediu. Vrem să convingem că sprijinul companiilor trebuie să ajungă şi în zona democraţiei şi a bunei guvernări

 Activitatea CeRe se bazează pe finanţările acordate transparent de instituţii şi organizaţii româneşti şi internaţionale. Criza economică a scăzut nivelul acestor contribuţii şi a avut repercusiuni asupra activităţii dumneavoastră? Ce soluţii aveţi în vedere pentru a înlătura acest neajuns?

Majoritatea resurselor CeRe vin de la instituţii şi organizaţii internaţionale (cele mai multe americane). Nu atât criza financiară ne-a afectat, cât faptul că, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, mulţi dintre finanţatorii noştri tradiţionali, în special cei americani, au început să-şi diminueze prezenţa în România. Au rămas aici foarte puţini finanţatori care să finanţeze programe de advocacy, de tipul celor dezvoltate de CeRe. În acest context, ne îndreptăm către companii private.

Responsabilitatea Socială Corporatistă începe să prindă teren şi la noi. Deocamdată, sprijinul companiilor se duce, mai degrabă, către probleme sociale şi de mediu sau altele pentru care rezultatele se văd repede. Noi vrem să convingem că sprijinul companiilor trebuie să ajungă şi în zona democraţiei şi a bunei guvernări. Pentru afaceri de succes, companiile au nevoie de un climat politic sănătos şi de un echilibru al puterii decizionale.

Vrem să arătăm, de asemenea, că prin programele noastre ajungem la rezultate concrete (un parc, copii mai sănătoşi, servicii mai bune pentru persoane cu dizabilităţi), dar şi la rezultate care ţin de schimbări în mentalitatea oamenilor. Un exemplu este PAS – serviciul de asistenţă pentru advocacy pe care îl lansăm pe 10 noiembrie, la Gala Premiilor Participării Publice. Obiectivul nostru este ca, în viitorul apropiat, să putem acoperi bugetul acestui serviciu din fonduri de la companii şi donatori individuali. Cu cât vom avea mai mult sprijin din partea lor, cu atât vom putea lucra cu mai multe grupuri şi ONG-uri.

Oamenii nu sunt chiar aşa de pasivi şi nepăsători cum credem de multe ori

 Care dintre activităţile Centrului de Resurse pentru participare publică v-au adus cele mai mari motive de mândrie profesională?

Mândria mea cea mai mare este chiar CeRe. Am putut să particip la construcţia organizaţiei şi apoi la creşterea ei. Avem doar câţiva ani de activitate şi suntem deja o organizaţie cu multe rezultate. Suntem o echipă frumoasă, solidă, în care toată lumea are spaţiu pentru a-şi vedea ideile realitate. Nu pot să aleg între programele noastre, toate ne-au adus şi ne aduc mari satisfacţii şi în toate credem egal. Un program special este, poate, programul de organizare comunitară – un program care ne-a apropiat foarte mult de cetăţeni, ne-a învăţat să lucrăm „la firul ierbii” şi ne ajută să demonstrăm că oamenii nu sunt chiar aşa de pasivi şi nepăsători cum credem de multe ori.